4.Speculații
- Această femeie, spuse Smith dintr-o dată, nu mi se pare în regulă! N-am idee de ce! În cele mai multe cazuri, soția victimei este primul suspect. Avea sute de motive să-l omoare!
Diane Rodham dădu din cap.
- Asa este! Ceva nu se potriveste! Ea vrea sa para altceva și nu știu de ce! Restaurantul și pământul sunt ale lui lui Clyde! Nu poate intra în posesia lor decât prin ... uciderea lui.
- Clasic, conchide Peter cu un aer plictisit.
Bătrânul clătină din cap.
- Acestea sunt simple speculații, dragilor! Știm doar că el era în viață pe 28 februarie, așa cum este scris pe spatele fotografiei. De asemenea, ştim că tocmai ieşise din apă, daca privim cu atenţie la fotografie. Mâinile care țin camera foto sau telefonul arata ca niște mâini de femeie. Două mâini delicate, despre care vom vorbi foarte mult de astăzi încolo!
- In imagine nu arata prea incantat! constată, în trecere, Diane Rodham. Dimpotriva. Pare destul de iritat. Nu mai zic că n-am vazut piscine pe acolo!
- Cine a spus că a fost în Lost Springs și nu la Washington? lansă o torpilă Micky Ward.
- Nu avem, din păcate, prea multe informații certe, în afară de dezvăluirile lui Jennifer în care eu, personal, nu am încredere! spuse, fără tragere de inimă, Peter. In rest, sunt doar speculații, ipoteze, puncte de vedere, adică nimic!
Smith căscă lung, zgomotos.
- Avem imagini fotografice, aur! mormăi el. O imagine spune cât o mie de cuvinte! Din cele câteva imagini putem spune, fără tăgadă, că situația este mai gravă decât pare. Am putea avea de a face cu o crimă, deși motivul îmi scapă. Jennifer nu ne-a spus totul. Nu știu mai mult acum, dar voi afla. Există ceva straniu în povestea ei. Un cui .... Și mai e ceva! De ce MacPherson și-a declarat prematur fiul mort? Chiar polițist fiind, cum știm, nu putea ignora termenul prevăzut de lege!
5.Faţă în faţă
Jennifer nu era o femeie timidă. Dar acum simțea un nod mare în gât. Feţele lor, amestecate, ( lipsită de exprisivitate a lui Smith, prea expresivă a lui Mark, prea senină a lui Peter, prea rece a Dianaei ), erau ca niște cuțite care o înțepau în inimă. A fost un adevărat calvar trecerea de la unul la altul ( zâmbetele, strânsul mâinilor, acelaşi “salut“ comun , etc.).
- Am pregătit contractul, așa cum mi-aţi cerut, spuse, oarecum jenat, dl Smit, trecând la afaceri. "Clientul, d-na Jannifer MacPherson, se obligă să plătească o sută de mii de dolari pentru investigații, iar agenția, prin dl Walter Smith, se angajează să infirme moartea soţului ei ( Clyde MacPherson ), dispărut în mod inexplicabil...”
- Perfect! Cu totul de acord. Este exact ceea ce am vrut! spuse și împinse în poşetă contractul.
- Nu vă supăraţi, se insinuă, cu ochii în jos, Mark Ward, de obicei, oamenii cer să investigăm căutarea și găsirea cuiva, nu dispariția lui! Oare ce-mi scapă?
- Pământul, domnule Ward. Moștenesc averea soțului meu… numai și dacă nu moare violent. Scrie în testament! În caz contrar, nu primesc nimic. Prin urmare, nu am avut nici un motiv să-l omor! Pe de altă parte, cred că este viu. Cu vreo femeie! Oamenii nu dispar în pământ sau în aer. Rămân întodeauna urme.
Smith zâmbi.
- Chiar și așa, dvs. rămâneţi în poziția de suspect principal!
- Aceasta să fie concluzia la care ați ajuns după tot ce v-am spus? i-o întoarse, profitând de ocazie, Jannifer.
- Sincer, răspunse bătrânul, eu cred că nu sunteți străină de anumite lucruri, ca să nu zic mai mult!. Sper să mă înşel
Femeia se ridică zâmbind.
- Și eu! Mulţumesc.
6.Paşi mărunţi
Diane conduse pe frumoasa Jennifer, din instinct, fiind singura femeie din agenție, pe de o parte, și simțind un îndemn în ochii lui Smith (indemnul profesional, desigur!), pe de altă parte. Jannifer înainta cu paşi mărunţi, gesticula, dădea din cap, fără a spune un cuvânt. Se ţinea tare, deşi poziţia intransigentă a lui Smith o cam întorsese pe dos.
– Nu e nevoie sa ma conduci! spuse într-un târziu. Cunosc drumul!
În faţa agenţiei, la intrarea principală, staţiona o masină ( cu motorul pornit ) şi cu însemnele hotelului Smith & Company, aşteptând pe femeie.
- M-am cazat aici atrasă de nume, spuse ea zimbind. Are ceva de-a face cu seful?
- Oarecum, da, răspunse Diane. Soţia şefului este propietara hotelului.
- Foarte bine. Aşa va afla că n-am venit singură, că am un prieten și că vreau să-mi trăiesc viața.
- Este cineva cunoscut sau…?
- Fratele lui Clyde. Fratele mai mic.
Diana o privise descumpănită.
- Şeful nu va fi deloc încântat! zise. N-ar fi exclus să rezilieze contractul cu dvs.!
Jannifer zâmbi din nou.
- Aş vrea s-o văd şi pe asta!
7.Prima minciună
La hotelul "Smith & Company", administratorul şi directoarea, d-na Smith, înregistrase sosirea lui Jannifer, deplasarea ei prin acesta, dar şi imaginea prietenului ei, care se înregistrase sub numele de Albert MacPherson, un puşti de vreo 18-19 ani, semănând izbitor cu Clyde.
- Perfect, spuse Smith, frecându-şi palmele. Asta vine în sprijinul teoriei mele! Nu, Diane, nu renunţ nici la caz, nici la bani! Cineva trebuie să meargă la Lost Springs sa culeagă informaţii, iar altcineva la poliţie, fiindcă nu putem lăsa lucrurile aşa, cum ar vrea Jannifer!
- Merg eu, se oferi Micky Ward. Ştiu ce am de făcut!
Peter Paul ieşi din lentoare.
- La poliţie mă duc eu!
- Iar eu am să intru în baza de date a FBI- ului ( dacă voi putea! ), adăugase Diane din mers.
Ramas singur, Smith formă un număr de telefon (secret).
- Femeie născută în luna august, spuse.
- Nici nu se putea mai rău! Sunt secretoase, exhibitioniste, rebele, complexate, instabile emoţional, dispuse să facă orice, răspunse vocea misterioasă de la celălalt capăt.
8.Descoperiri noi
Biroul federal din Texas al FBI era de câţiva ani pe urmele unei grupări criminale, care se ocupa cu afaceri murdare cu pământ. Printre numeroşii propietari păcăliţi de către aceştia, se număra şi un oarecare MacPherson, de profesie poliţist, care atrăsese atenţia investigatorilor. Fusese si până atunci în vizorul FBI, dar de data aceasta era victimă, indirect, prin fiul său, care pierduse o sumă mare de bani la pocher. Comisarul FBI, Bob Moses, cel care se ocupase personal de caz, fără prea mult succes, se bucurase auzind de interesul lui Smith mai ales că era prieten bun cu acesta de pe vremea când lucrase alături de dânsul şi-i fusese chiar partenener. Smith îl sunase de dimineaţă şi-i ceruse îngăduinţa să întreprindă o cercetare paralelă, solicitându-i şi o scurtă întrevedere pentru a-l informa asupra constatărilor sale, dar şi pentru a afla detalii despre ancheta oficială. Stabilisera să se întâlnească la ora cinci, după amiază, oră la care Smith deschisese zâmbind uşa comisarului.
- Nu-ţi ascund, zise el, îmbrăţişându-l, imi era dor să te văd şi să-ţi mulţumesc pentru bunăvoinţă! Sper că nu incomodez sau deranjez pe nimeni, fiindcă altfel sunt gata să renunţ la contract, cu toate că l-am semnat!
- Te ştiam mai prevăzător!
- În faţa unei sute de mii de dolari, băgaţi în cont, nu poţi rămâne şi inflexibil, şi prudent, pe deasupra!
- Da, admise Moses, fluirând, nici eu n-aş fi rezistat, recunosc! Dar de unde dracu`o fi având fata asta atâta bănet, te-ai întrebat?
- Nu şi nici nu mă interesează! Am auzit că învârte tot felul de chestii pe la primăria din Lost Springs, are chiar şi un restaurant! Treaba ei! N-ai să mă crezi, dar nu mi-a cerut să-i găsesc soţul, ci să-i dovedesc cumva că trăieşte!
- Nu-i acelaşi lucru?
- Cred că nu. Mort sau viu, Clay nu-i profită, deoarece în ambele cazuri nu are acces la terenuri. Dovada că trăieşte undeva sau cu cineva constituie, probabil, motiv de divorţ şi partaj, ocolind clauza din contractul prenupţial şi opoziţia lui MacPherson.
- Şi dacă e mort ?
- Eu cred că e mort, răspunse detectivul râzând, şi mai cred că asasinul e chiar Jannifer. Oricum ai întoarce-o, rămân cu banii! Plus că vă ajut şi pe voi la dezlegarea unei crime misterioase!
- Ar fi prea frumos, recunoscu comisarul, ridicându-se din fotoliu, dar mă îndoiesc! Pe ce te bazezi?
- Ca întodeuna, pe fler şi pe imagini. Am un selfi cu Clay înainte de dispariţie, nu ştiu încă unde şi cine l-a făcut, dar existenţa lui îmi relevă foarte multe lucruri. Dăunezi am aflat că femeia s-a cuplat cu fratele dispărutului, că acesta avea relaţii cu fata lui Dodson, Elizabeth, cu care întreţinea relaţii cordiale, ca să nu zic mai mult, şi că cele două-trei familii din Lost Springs nu erau în relaţii prea bune.
- Despre ”măcelar” ştii ceva?
- Nu, dar sper să-mi spui tu!
- Este un a-ni-mal, articulă Moses apăsat, ai grijă! Nu te aventura singur, nici tu, nici oamenii tăi, şi nu-l stârni, mai ales. Are o armată de gorile, la propriu, ca şi dânsul, arme, depozite, ascunzători, tot tacâmul… Dacă ai vreo curiozitate, anunţă-mă, să-ţi trimit o echipă!
- Ştiu, Bob, ca pe vremuri! Oricum, nu mă bazez pe descinderi! L-aţi călcat de prea multe ori ca să mai găsesc ceva! Dacă l-au sechestrat pe Clyde, cum cred, nu-l ţin la vedere, acolo unde ne-am putea aştepta. Eu o suspectez pe femeia aceasta de fapte şi de idei diabolice, că-l foloseşte pe Măcelar drept paravan, punându-ne pe o pistă falsă!
Moses îl bătu prieteneşte pe umăr.
- Asta-mi place la tine! se entuziasmă el. Pui mereu lucrurile în altă ecuaţie, vezi dincolo de reguli, de obişnuinţe, deschizi drumuri noi, nu renunţi niciodată. Spune-mi ce vrei!
Smith ridică din umeri ca un om luat pe nepregătite, prins pe picior gresit.
- Nu ştiu! zise. Suport, când am nevoie şi… linişte. Fără filaje, agenţi şi alte restricţii.
- Tocmai ai primit acces la baza de date, îl informă Moses, solicitat de o oarecare Diane Rodham şi aprobarea de a continua investigaţiile in cazul Măcelaru`, cerut de aghiotantul tău, Peter Paul. Dă-i bătaie! Şi ţine-mă la curent cu noutăţile! adăugă el, strângând energic mâna detectivului.
-->
Răspunsuri