Mai rătăcesc
pe albele cărări
pe care pașii tăi
au fost cândva
și au rămas în alte primăveri
iar soarele a apus în depărtări
într-o lume de poveste
privesc mirată,
cum stelele şi luna
îmi cunosc atâtea visuri
și ce drum eu voi urma
când am surprins infinitul ...
mă uit în oglinda timpului şi te văd
lângă mine,
simt cum pleci,
într-o lume necunoscută
dintre tristeţe şi fericire
într-o lume fără nume,
o urmă de destin
în lumea noastră
nu există limite
e lumină și căldură,
e tristețe și răcoare
cu prezentul şi trecutul
unui univers deschis.
Răspunsuri
Mulțumesc mult!
Superb!