Depravarea extremă şi perversiunile sexuale de tot felul sunt la ele acasă în rândul politicienilor de vază şi al oamenilor bogaţi şi influenţi din întreaga lume, dar mai ales din America. Ceea ce este însă cu adevărat înfiorător este faptul că aceştia se folosesc pentru plăcerile lor perverse de copii, răpiţi din orfelinate de membrii unor reţele homosexuale pedofile. După ce sunt drogaţi, torturaţi şi supuşi unor experimente de control mental, de care serviciile secrete nu sunt deloc străine, copiii sunt închiriaţi apoi cu ora pentru astfel de „distracţii” în locuri precum Bohemian Grove.
Bohemian Grove, „cel mai păcătos loc pe care vi l-aţi putea imagina vreodată” avertiza preşedintele Nixon
Înclinaţiile homosexuale ale elitei masonice mondiale sunt deja bine cunoscute publicului larg. Unul din locurile în care bogătaşii influenţi din SUA şi din întreaga lume iau parte la astfel de ritualuri satanice este Bohemian Grove. Despre acest loc, fostul preşedinte american Richard Nixon afirma: „Bohemian Grove, un loc pe care-l frecventez şi eu uneori, este cel mai păcătos loc de homosexualitate şi pedofilie pe care vi l-aţi putea imagina vreodată.”
Şi despre George Bush există dovezi care îi demască adevărata orientare sexuală. Spre exemplu, în 1963, pe vremea când încă era la facultate, el a apărut în revista Academiei Philips din Andover (Boston) în costum de majoretă. Se spunea chiar că era „majoreta şefă” a universităţii.
„Să gândim fără prejudecăţi şi să nu judecăm oamenii după preferinţele lor sexuale,” spune un slogan foarte la modă în această epocă, promovat de partizanii homosexualităţii, dar şi de mass-media şi mediile politice. Ce se petrece însă în cazul copiilor, care sunt abuzaţi de homosexuali pedofili? Pentru ei homosexualitatea nu este nici măcar o alegere, ci le este impusă într-un mod traumatizant şi inuman. Mai putem vorbi în acest caz de prejudecăţi sau intoleranţă?
Orgiile homosexuale de la Casa Albă
Se spune că la Casa Albă, singurul mod în care un politician îşi poate pierde credibilitatea este să fie găsit în pat cu un băiat sau cu o femeie moartă. Pe 29 iunie 1989 a izbucnit poate unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria SUA. În faimoasa publicaţie Washington Times au apărut o serie de articole despre actele homosexuale de la Casa Albă. Se descoperise că vip-urile administraţiei Reagan, care tocmai îşi încheiase mandatul, aduceau după miezul nopţii băieţi în interiorul Casei Albe, pe care îi abuzau sexual. Aceste fapte au fost prezentate apoi şi de alte publicaţii americane, însă din cauza presiunilor politice televiziunea şi radioul nu au difuzat ştirea.
Craig J. Spence, membru al partidului republican, a recunoscut că aducea băieţi în Casa Albă, sub pretextul că aceştia ar fi rude cu el. El a declarat că aceste întâlniri de la miezul nopţii de la Casa Albă erau „aranjate” de către persoane politice cu funcţii înalte cum ar fi Donald Gregg, secretar pentru Securitatea naţională sau Charles K. Dutcher, director asociat al personalului de la Casa Albă.
George Bush (senior), care devenise între timp preşedintele SUA, dar fusese şi vice-preşedinte în administraţia Reagan, a fost foarte nemulţumit de vâlva făcută de presă şi a încercat să înăbuşe totul. Nu a organizat nicio conferinţă de presă în legătură cu acest subiect şi a reuşit în cele din urmă să muşamalizeze scandalul, la nici două luni de zile de la începerea lui. În timp ce la Washington se mai discuta încă pe această temă, în Nebraska a izbucnit un alt scandal de acest gen, în care Bush era şi el implicat.
Copiii orfani din America sunt abuzaţi sexual de cei care ar trebui să-i protejeze
Scandalul din statul Nebraska a pornit de la un anume Larry King, politician de succes în partidul republican şi apropiat al lui George Bush (senior). Totodată King era şi preşedintele Fondului Unional Franklin, o instituţie bancară prin intermediul căruia a fraudat statul american cu 40 de milioane de dolari. În timpul anchetei în urma căreia a fost de altfel condamnat s-a descoperit că Larry King conducea şi o imensă reţea homosexuală pedofilă.
El îşi procura majoritatea victimelor din Boys Town (Oraşul Băieţilor), una din cele mai mari organizaţii de caritate din SUA pentru copii orfani, în special băieţi. După ce erau drogaţi şi torturaţi, copiii erau transportaţi cu avionul pe tot teritoriul american, la petrecerile fastuoase organizate de Larry King pentru politicieni şi alţi oameni bogaţi şi influenţi. La aceste petreceri, copiii de la orfelinat, care ar fi trebuit să fie ocrotiţi de sistemul social american, ajungeau victimele neajutorate ale acestor pedofili.
CIA şi FBI sunt complicii politicienilor pedofili
Nici serviciile secrete nu sunt străine de aceste înfiorătoare abuzuri. Prin experimentele de control mental, cum ar fi MK Ultra, Monarch şi Paperclip, copiii erau programaţi să facă anumite acţiuni şi apoi să uite ce au făcut. Ei deveneau astfel curieri care transportau droguri, asasini sau sclavi sexuali pentru cei influenţi şi puternici. Pe de altă parte, agenţiile guvernamentale puteau apoi utiliza informaţiile pe care le deţineau, pentru a-i şantaja pe cei implicaţi. Şantajul sexual este un instrument de bază al CIA în lupta pentru putere.
Înainte ca acest scandal să izbucnească existaseră multe plângeri adresate autorităţilor pentru protecţia copilului. Relaţiile lui Larry King cu aşa-zisa organizaţie de caritate Boys Town fuseseră investigate de Comisia pentru Adopţia Copiilor a statului Nebraska. Autorităţile nu au luat însă nicio măsură. Există chiar documente care atestă faptul că FBI-ul a intervievat multe dintre victimele acestor abuzuri sexuale înfiorătoare. Ei au descoperit în birourile lui King materiale pornografice şi casete video cu scene pedofile oripilante, precum şi alte probe ce atestă practici sexuale de o perversitate inimaginabilă, pe care cei de la FBI le-au catalogat ca fiind sataniste.
Investigaţiile lui John DeCamp
Fostul senator republican John DeCamp a fost angajat iniţial de către Senatul american pentru a dovedi că aceste acuzaţii extrem de grave sunt nefondate. John DeCamp era cunoscut drept unul dintre cei mai buni jurişti din statul Nebraska. Deşi la început acuzaţiile de pedofilie i s-au părut de necrezut, în urma investigaţiilor pe care le-a realizat, John DeCamp a ajuns în posesia unor dovezi incontestabile ce demonstrau groteştile apucături pedofile ale unor politicieni ai SUA, în frunte cu preşedintele Bush. Îngrozit de cele aflate şi vrând să facă publice toate aceste atrocităţi, DeCamp a fost sfătuit de mentorul său, fostul director al CIA, Bill Colby, să scrie o carte despre toate acestea, pentru a-şi proteja în acest fel familia şi pentru a rămâne în viaţă după ce va face totul cunoscut opiniei publice.
Astfel a apărut cartea Operaţiunea Franklin, care aduce dovezi de necontestat despre existenţa şi modul de operare al acestei reţele de pedofili. Cartea demonstrează şi că aceasta este de fapt o operaţiune sub acoperire a CIA pentru experimentele de mind control (control mental) asupra cetăţenilor americani şi în special asupra copiilor. Au existat şi există rapoarte concludente despre politicieni americani implicaţi în aceste reţele criminale.
Deşi a primit foarte multe ameninţări după scrierea acestei cărţi, în mod uluitor, niciun politician nu l-a dat în judecată pe John DeCamp. Dimpotrivă, el chiar a câştigat un proces în valoare de 1 milion de dolari, în numele uneia dintre victimele acestor abuzuri pedofile, Paul Bonacci.
BBC a realizat împreună cu DeCamp un documentar intitulat Conspiraţia Tăcerii, pentru a face cunoscute publicului faptele abominabile şi atrocităţile la care se dedau unii politicieni americani, agresând sexual şi ucigând copii orfani. Acest film documentar are la bază toate probele descoperite de FBI şi de comisia legislativă a statului Nebraska şi, de asemenea, toate investigaţiile lui John DeCamp. Alte canale de televiziune s-au lăsat însă intimidate de presiunile politice. Discovery Channel a fost ameninţat cu închiderea de către unul din politicienii vinovaţi şi a stopat prezentarea documentarului.
George Bush, preşedintele pedofil
Multe dintre victimele acestor abuzuri sexuale menţionează faptul că actualul preşedinte al SUA, George Bush este unul dintre participanţii constanţi la aceste orgii pedofile, organizate în cadrul petrecerilor de la Bohemian Grove.
Victimele acestor abuzuri sunt intimidate, ameninţate şi uneori chiar condamnate la închisoare dacă au curajul să facă dezvăluiri despre ceea ce au trăit. Acesta a fost şi cazul Aliciei Owen, una dintre victimele care a fost condamnată la închisoare pentru sperjur, datorită faptului că singura persoană din proces care îi putea valida mărturia, tot o victimă a homosexualilor pedofili, pe nume Troy Bono, a renunţat să depună mărturie, din pricina presiunilor şi intimidărilor care s-au făcut asupra sa.
Alte două victime ale abuzurilor sexuale realizate de politicienii americani, Lisa Washington şi sora sa, au descris cum erau duse cu avionul, împreună cu alţi copii, la aceste petreceri găzduite de Larry King, la care veneau mulţi afacerişti şi politicieni de vază ai Americii. Lisa a declarat că l-a văzut pe George Bush de cel puţin două ori la aceste petreceri, iar într-una din aceste ocazii l-a văzut că i-a dat nişte bani lui Larry King, după care a plecat de la petrecere, luând cu el un tânăr de culoare.
John DeCamp foloseşte în cartea sa, Operaţiunea Franklin, notiţe din jurnalul lui Paul Bonacci, care a fost una din victimele acestor abuzuri criminale, încă de la vârsta de şase ani. Şi el afirmă că l-a văzut de mai multe ori pe Bush la aceste petreceri. John DeCamp a analizat cu grijă jurnalul acestui copil, demonstrând chiar ştiinţific faptul că acesta a fost scris de către Paul de-a lungul timpului.
Copiii controlaţi mental suferă de personalitate multiplă
Psihologii au confirmat faptul că în urma traumelor suferite, Paul Bonacci a dezvoltat o personalitate multiplă. Aceasta este una din bolile psihice caracteristice persoanelor care sunt controlate mental şi traumatizate. Victimele mind control-ului sunt supuse în mod repetat, de la o vârstă foarte fragedă, la tot felul de abuzuri ritualice satanice. În timp, pentru a putea rezista ororilor la care sunt supuşi, mintea lor se fragmentează în sute şi chiar mii de „sertăraşe” (care arată ca un fagure de miere), fiecare secţiune devenind un eu separat al acelei persoane. Fiecare dintre aceste eu-ri are propriul său program şi propriile sale experienţe şi amintiri. Niciunul dintre aceste eu-ri nu are cunoştinţă despre existenţa celorlalte şi toate sunt separate de personalitatea de bază. Cei care suferă de această afecţiune nu mint, deoarece nu au nevoie să mintă, pentru ei este suficient doar să-şi schimbe personalitatea.
Paul Bonacci povesteşte cum avioane aparţinând DEA (Agenţia pentru prevenirea consumului de droguri) erau folosite pentru transportarea copiilor răpiţi de reţelele pedofile. Paul relatează în jurnalul său cum într-una din aceste călătorii cu avionul a fost dus împreună cu un alt băiat într-o zonă de lângă Sacramento, unde există păduri cu copaci foarte înalţi şi o bufniţă uriaşă. Acolo, trei copiii au fost obligaţi să participe la turnarea unui film snuff, în care unul dintre ei a fost ucis în faţa camerei de filmat. Pentru cei care nu ştiu, filmele snuff nu sunt recunoscute că ar exista în realitate şi de aceea sunt considerate un mit; ele conţin filmarea pe viu a unei crime violente.
După oripilanta scenă din pădure, în care a fost filmată uciderea cu sânge rece a unui copil, Paul a fost dus împreună cu celălalt copil într-o sală plină cu persoane care urmăreau pe ecran îngrozitoarele imagini ce tocmai fuseseră filmate. Pe vremea când a scris cartea Operaţiunea Franklin, John DeCamp nu ştia nimic despre Bohemian Grove, pădurea cu copaci înalţi unde există şi o bufniţă uriaşă şi unde se adună în fiecare vară elita politică mondială precum şi cei mai mari bancheri şi afacerişti ai lumii.
Aceste orori sunt de neconceput pentru orice om normal, însă pentru aceşti neoameni ele sunt ceva obişnuit. Cea mai mare înşelătorie a lui Satan este aceea de a ne face să credem că el nu există. La fel, aceşti perverşi mizează pe faptul că nu vor fi deconspiraţi tocmai pentru că oamenii pur şi simplu nu pot concepe că asemenea atrocităţi se petrec cu adevărat.
Ritualuri păgâne, homosexualitate şi beţie: aşa se distrează în ”timpul liber” cei care conduc planeta
În fiecare an, în luna iulie, peste 2500 de bărbaţi aparţinând „elitei” mondiale se reunesc pentru o „tabără” de vară (denumită „retragere” sau festival) care durează 16 zile şi are loc în nordul Californiei, la aproximativ 100 km de San Francisco, pe proprietatea denumită Bohemian Grove. Un fost preşedinte american a numit această „tabără de vară” ca fiind „cea mai mare petrecere pentru bărbaţi de pe planetă”. În ciuda eforturilor de muşamalizare a oricăror informaţii, activităţile de la Bohemian Grove suscită interesul publicului, şi este firesc să fie aşa: aici se reunesc personaje bogate, puternice şi influente. Deciziile, planurile şi acţiunile lor ne influenţează pe toţi. Anumite mărturii din interior au dezvăluit în mod consternant faptul că modul de „relaxare” al celor bogaţi şi puternici este mai mult decât straniu: beţii, ritualuri mimând sacrificii umane, homosexualitate. Bohemian Club este un club masculin exlusivist privat care îşi are sediul principal în clădirea Bohemian din San Francisco. Acest club a fost înfiinţat în 1872 de un grup de ziarişti. Aceştia doreau să copieze stilul şi spiritul „boem” al artiştilor europeni, de aceea au atras la început în grupul lor artişti şi scriitori precum Jack London şi Mark Twain. Din motive pecuniare, ei au invitat şi oameni de afaceri la întâlnirile lor, pentru ca să-i finanţeze. În scurt timp însă, oamenii de afaceri şi politicienii care au intrat în club au devenit majoritari. În 1878, anul în care s-a ţinut primul „festival de vară” la Bohemian Grove, deja nu se mai permitea deloc accesul ziariştilor în Club, şi acest lucru a rămas neschimbat până astăzi – deşi mulţi magnaţi media sunt membri sau invitaţi.
Cluburile exclusiviste masculine, formă instituţionalizată a discriminării
Cluburile private de bărbaţi, printre care se numără şi Bohemian Club din San Francisco, sunt nişte instituţii care oficializează, declară şi cultivă inegalitatea şi discriminarea pe bază de sex, rasă, avere şi clasă socială. Acest gen de cluburi au apărut în Anglia, în perioada de expansiune a Imperiului Britanic – celebrele “gentlemen’s club”, cluburi de gentilomi. În principal, aceste cluburi exclusiviste ofereau un loc şi un cadru unde bărbaţii din clasa socială privilegiată puteau să se adune şi să-şi practice activităţile favorite (discuţii politice, jocuri de cărţi, sporturi) fără a fi deranjaţi de femei, de indivizi din alte medii sociale sau, mai târziu, de persoane de alte rase. În principal, aceste cluburi le oferă participanţilor posibilitatea de a socializa cu oameni asemenea lor – ca bogăţie, putere, cultură, preocupări – şi de aceea se bazează pe selecţia atentă a membrilor.
Copiate în Statele Unite, cluburile private de bărbaţi au acelaşi scop şi au avut acelaşi succes, ceea ce a dus la proliferarea lor rapidă. Dintre diferitele şi numeroasele cluburi consituite de-a lungul timpurilor, cluburile elitiste şi exclusiviste, private, ale celor mai bogaţi oameni din SUA – aşa-zisa naţiune democratică a egalităţii tuturor şanselor – depăşesc mult, ca proporţii şi influenţă, orice alte cluburi din lume.
Bohemian Grove, terenul de joacă al celor bogaţi şi puternici
Clubul Bohemian din San Francisco a atras atenţia publicului, în ciuda extremei discreţii şi chiar a înverşunării cu care se fereşte de publicitate, datorită reuniunilor anuale ale Clubului, care se desfăşoară în aşa-numita Bohemian Grove (Pădurea Boemilor). Aceasta este o proprietate privată de 2700 de acri, adică aproximativ 11 km2, situată la aproximativ 100 km nord de San Francisco, în ţinutul Sonoma. Locurile respective erau pe vremuri considerate sacre de amerindieni, datorită pădurilor cu arbori seculari de sequoia gigantici. Cadrul natural oferă un plus de intimitate: dealurile acoperite de pădurile de sequoia gigantici cu lemn roşu şi canioanele naturale din zonă formate de-a lungul râului Russian au fost probabil considerate ideale pentru a-i feri pe participanţi de privirile indiscrete. La acestea însă se adaugă un sistem modern de pază şi personal specializat pentru protecţie, inclusiv aparţinând serviciilor secrete americane.
Pe acest teren foarte bine păzit sunt construite diferite „tabere”– vile luxoase, restaurante, cluburi, terenuri sportive. Participanţii sunt la rândul lor împărţiţi în cluburi sau tabere, iar diferenţierea şi spiritul de castă îşi spun şi aici cuvântul. Şi în rândul celor bogaţi şi puternici există ierarhii. Cea mai celebră tabără, Mandalay, este exclusivistă chiar în interiorul acestui complex, pentru ceilalţi fiind accesibilă doar pe bază de invitaţie scrisă din partea unui membru.
Punctul central al complexului este un lac, pe malul căruia se înalţă o ciudată statuie în formă de bufniţă, având peste 13 metri înălţime. Tot locul este plin de simboluri masonice, druidice, păgâne, satanice. Deviza Clubului, inscripţionată pe diferite porţi, este luată din Shakespeare: „weaving spiders come not here”. Aceasta înseamnă că „păianjenii să nu intre aici” şi se spune că se referă figurat la faptul că nu se admite discutarea afacerilor sau a subiectelor politice.
Cine participă în taberele de la Bohemian Grove?
Participanţii sunt printre cei mai bogaţi oameni din SUA şi din lume. În principiu, Clubul Bohemian reuneşte elita masculină din California, dar membrii care participă la întâlnirile anuale de la Bohemian Grove sunt mult mai numeroşi. În principal, cei mai bogaţi şi influenţi bărbaţi din SUA se adună aici. Deci participanţii sunt în principal americani, dar membrii pot aduce şi invitaţi, până la câteva sute în fiecare an. 99% dintre ei sunt albi, şi toţi sunt bărbaţi. Unii lideri europeni se deplasează discret la Bohemian Grove pentru a discuta cu elita americană chestiuni de politică şi afaceri, dar numai dacă sunt invitaţi.
Printre membrii se numără majoritatea preşedinţilor americani, din 1923 până în prezent, membrii ai guvernelor, vicepreşedinţi şi secretari de stat, proprietari şi directori ai marilor corporaţii şi companii multinaţionale, conducători ai principalelor instituţii financiare (proprietari sau preşedinţi ai băncilor), magnaţi din domeniul energetic (petrol, energie nucleară), principalii contractori militari.
Uneori sunt acceptaţi şi artişti, cu taxe de participare reduse, datorită statutului social sau pentru activităţile de divertisment din club. Se spune că listele de aşteptare pentru înscrierea în Club implică la rândul lor contribuţii financiare consistente. Există mii de persoane înscrise pe aceste liste de aşteptare.
Din „tabăra” cea mai prestigioasă, Mandalay, fac parte, printre alţii: Henry Kissinger, George Shultz, S. D. Bechtel, Jr., Thomas Watson Jr. (IBM), Phillip Hawley (AT&T), William Casey (CIA) şi Ralph Bailey (Dupont). George Bush (tatăl şi fiul) fac parte dintr-o tabără considerată mai puţin prestigioasă denumită Hillbillies, împreună cu A. W. Clausen (Banca Mondială), Walter Cronkite şi William F. Buckley. Cluburile sau taberele, aproximativ 120 la număr, în care sunt împărţiţi membrii Bohemian, au nume ciudate cu rezonanţe oculte, de exemplu: Abbey, Druids, Isle of Aves, Meyerling, Owl’s Nest (clubul lui Ronald Reagan), Silverado Squatters, Woof, Totem Inn, Wayside Log, Ye Merrie Yowls, Zaca.
Ce activităţi se desfăşoară la adăpostul arborilor gigantici?
Printre activităţile declarate se numără în primul rând aşa-numitele „discursuri pe malul lacului” (Lakeside talks) – prezentări susţinute de personalităţi privind subiecte de maxim interes, cum ar fi războiul din Irak, armele nucleare, criza energetică, problemele ecologice, sistemul medical, evoluţia preţurilor, globalizarea, urbanizarea etc. Informaţiile prezentate aici nu sunt pentru urechile tuturor. Sunt informaţii confidenţiale care rareori apar în presă, despre numărul real de victime ale războaielor, despre nivelul real al „bunăstării” populaţiei, despre efectele distructive ale vaccinurilor etc.
În prima sâmbătă a „taberei” are loc o ceremonie extrem de ciudată denumită „Cremation of Care” – incinerarea „Zeiţei Grijilor”. Cuvântul „care” în limba engleză înseamnă grijă, preocupare. O explicaţie simplistă a acestui ritual păgân este aceea că participanţii renunţă la toate grijile, responsabilităţile şi preocupările pentru a se dedica unor activităţi recreative. Problema însă o constituie elementele ritualice păgâne, chiar satanice. „Preoţii” şi ceilalţi participanţi la ritual sunt îmbrăcaţi în robe asemănătoare cu cele ale Ku Klux Klanului (organizaţie criminală rasistă). În cadrul ritualului se rostesc incantaţii păgâne, se folosesc cruci în flăcări şi este arsă o „efigie” reprezentând această aşa-zisă „zeiţă a grijilor”.
Statuia uriaşă în formă de bufniţă este reprezentarea divinităţii babiloniene Moloch, despre care în Biblie scrie că i se aduceau sacrificii umane, mai precis îi erau sacrificaţi copii. Pe altarul aflat la baza statuii este aprinsă „flacăra sacră” în care este arsă „jertfa”. Se afirmă că nu este arsă o victimă umană, ci o „efigie” – un fel de păpuşă. Totul este montat grotesc, ca o piesă de teatru în care victima urlă, se zbate şi cere îndurare. În schimb asistenţa, care urmăreşte ritualul de pe malul opus al lacului, aplaudă, tropăie şi ovaţionează.
După ce acest ritual bizar a fost filmat cu camera ascunsă în anul 2000 de ziaristul Alex Jones, oamenii de PR ai clubului au prezentat totul ca pe o glumă, un ritual care de fapt batjocoreşte ritualurile druidice şi este realizat doar ca amuzament. Chiar şi aşa, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm de ce oamenii cei mai bogaţi şi influenţi din lume aleg să se distreze în acest mod bizar şi infantil. Purtătorii de cuvânt ai Clubului au declarat la momentul respectiv, pentru a distrage atenţia publicului, că discreţia şi confidenţialitatea sunt necesare nu pentru a ascunde aceste ritualuri, ci pentru a le permite participanţilor să se distreze şi să se poarte „ca băieţii”, incluziv să urineze pe copaci.
Foşti angajaţi de la Bohemian Grove au relatat în consens comportamentul grobian al membrilor clubului. Practic tot timpul aceştia sunt beţi. O declaraţie incendiară a preşedintelui Richard Nixon din 1971 vorbeşte despre Bohemian Club în următorii termeni ireverenţioşi: „Tabăra de la Bohemian Grove – la care am participat de câteva ori – este cea mai mare blestemăţie homosexuală pe care v-aţi putea-o imagina. Nu mai pot da mâna cu nimeni din San Francisco pentru că ştiu ce se petrece acolo.” 
O altă declaraţie incendiară îi aprţine lui David Gergen, consilier prezidenţial al lui George Bush senior. Gergen şi-a dat demisia în iunie 1993, la trei zile după ce şi-a anunţat retragerea din Bohemian Club. El a spus că „nu intenţionează să umble dezbrăcat în tabăra anuală a clubului de la Bohemian Grove” şi de aceea se retrage, dar că îşi va păstra funcţia de la Casa Albă. Numai trei zile mai târziu, purtătorul de cuvânt al Casei Albe anunţă demisia lui Gergen din funcţia de consilier prezidenţial şi retragerea sa din alte 17 grupări de genul think tankuri, organizaţii publice şi de caritate, incluzând Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations, CFR în limba engleză).
Membrii clubului pregătesc în fiecare an două spectacole de teatru. Acestea sunt planificate cu minim cinci ani în avans şi beneficiază de resurse nelimitate, din punct de vedere financiar şi tehnic. Membrii clubului se amuză jucând diferite roluri, inclusiv pe cele feminine. Subiectele sunt de natură ocultă sau sexuală, incluzând ritualuri satanice şi perversiuni sexuale. În rest, activităţile declarate oficial sunt activităţi recreative, jocuri, sporturi, concerte...
Secretul, elitismul şi preocupările oculte nasc îngijorări justificate
Întâlnirile de la Bohemian Grove sunt protejate cu mari eforturi de ochii publici. Presa nu doar că n-are acces, dar ştirile despre acest subiect, atât cât s-au aflat, sunt cenzurate. Veritabile bombe de presă au reuşit să fie înăbuşite în faşă. Dezvăluiri incendiare au fost îngropate sub tăcere. De exemplu, filmul lui Alex Jones, realizat cu camera ascunsă în interiorul taberei de la Bohemian Grove, nu a trezit mare interes în presă, deşi era o veritabilă bombă. Acest lucru indică nivelul resurselor folosite pentru a proteja intimitatea respectivelor întâlniri.
O primă obiecţie a oponenţilor acestui grup este secretul – faptul că atât de mulţi oameni influenţi din toate domeniile se întâlnesc departe de ochii publici este oarecum înspăimântător. Cu siguranţă că, în ciuda asigurărilor că lucrurile care se petrec acolo sunt doar activităţi recreative private, discuţiile şi relaţiile stabilite la Bohemian Grove pot să influenţeze întreaga planetă. Se spune că „proiectul Manhatan” – realizarea primei bombe atomice – a fost demarat la Bohemian Grove în 1943. Acolo se trag sforile privind alegerile prezidenţiale în SUA, se stabileşte evoluţia preţurilor, se fac tranzacţii, se pun la cale războaie.
Grupurile de protest reproşează de asemenea, discriminarea – pe bază de sex, rasă, avere. În mod ironic, în urma protestelor susţinute, a fost admis un număr redus de femei pentru a lucra în parcări şi bucătării la Bohemian Grove. Deşi femeile nu sunt admise în tabără, în localităţile din jur afacerile de prostituţie prosperă în perioadele taberelor şi nu constituie un secret pentru opinia publică.
Activităţile oculte care se desfăşoară la Bohemian Grove sunt de asemenea extrem de stranii. Cea mai cunoscută – datorită filmului realizat în 2000 de Alex Jones, jurnalist de investigaţie – este ceremonia „Cremation of Care”. Dar analiştii fenomenului vorbesc despre niveluri de iniţiere, acesta constituind doar cercul exterior accesibil tuturor participanţilor. Alte mărturii vorbesc despre camere subterane secrete în care se realizează ritualuri satanice cu sacrificii umane şi orgii sexuale, urmate de asemenea de sacrificii. Se vorbeşte de sute de copii dispăruţi în zonă şi de alegerea victimelor dintre subiecţii experimentelor de control mental ale CIA.
Cathy O’Brien, o prezumtivă victimă care a fost salvată din Bohemian Grove de ziaristul Mark Philips, a descris o imagine cruntă a activităţilor oculte criminale desfăşurate aici. Deocamdată nu se ştie mai mult. Printr-un decret prezidenţial, orice anchetă în zonă a fost interzisă din motive de „securitate naţională”. În ultimii ani, cenzura mass-media a reuşit să stopeze avalanşa de dezvăluiri despre Bohemian Grove care începuse în anii ’90.
Citiţi şi:
Illuminati-i şi sinistra aristocraţie neagră a planetei
Grupul Bilderberg – Guvernul mondial secret
Societatea secretă THULE l-a antrenat pe Hitler, prin ritualuri sat...
Vă recomandăm să vizionaţi filmele jurnalistului Alex Jones:
Dark Secrets: Inside the Bohemian Grove (2000) http://video.google.com/videoplay?docid=-82095917705734983
The Order of Death (2006) http://video.google.com/videoplay?docid=2500924140588760933
şi să vizitaţi arhiva de articole despre Bohemian Grove:
http://www.prisonplanet.com/archive_bohemian_grove.html
Citiţi şi:
Cei puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra de la Bohemian Grove
MKULTRA. Odioase experimente de control mental şi manipulare compor...
Operaţiunea Paperclip a dus în SUA 1600 de oameni de ştiinţă nazişti
 |
-->
Răspunsuri
„Trebuie luate precauţii speciale pentru a proteja secretul acestor operaţiuni; informaţiile
nu trebuie să ajungă la forţele inamice şi de asemenea trebuie ascunse opiniei publice.
Aflarea faptului că CIA desfăşoară activităţi ilicite care încalcă etica şi constituţia poate avea
repercusiuni serioase în cercurile politice şi diplomatice.” – Documentele proiectului MKULTRA
CIA şi Războiul Rece
CIA (Central Intelligence Agency – Agenţia Centrală de Spionaj) a fost fondată în SUA după al Doilea Război Mondial, în 1947. Presiunea „Războiului Rece” dintre URSS şi SUA a declanşat o suscipiciune aproape paranoidă între cele două superputeri. Această suspiciune reciprocă a justificat proliferarea spionajului, înarmarea, finanţarea unor conflicte colaterale şi înfiinţarea unor instituţii specializate, printre care şi CIA. Statutul constituţional al Agenţiei implica faptul că aceasta nu va desfăşura operaţiuni pe teritoriul SUA, nu are nici un fel de jurisdiscţie la nivel naţional şi nu se va implica în chestiuni de siguranţă internă. Încă de la început, statutul iniţial „defensiv” al CIA a fost controversat la cel mai înalt nivel, astfel că, în scurt timp, s-a admis oficial rolul ofensiv al acţiunilor de spionaj.
Războiul Rece a servit ca pretext pentru multe acţiuni nebuneşti, criminale, abominabile sau pur şi simplu imorale. Două exemple sunt suficiente. „Operaţiunea Paperclip” este numele de cod sub care SUA a organizat aducerea oamenilor de ştiinţă nazişti în SUA, sub identităţi false, şi includerea lor în programele de cercetare militară. S-a justificat că, altfel, URSS-ul ar fi preluat respectivii oameni de ştiinţă. Operaţiunea MKULTRA, alături de alte proiecte anterioare care vizau manipularea şi controlul mental, au fost justificate de posibile experimente similare desfăşurate în blocul comunist. Primele experimente ale CIA în domeniu au fost cunoscute ca Proiectul Chatter, Proiectul Bluebird şi proiectul Artichoke.
Operaţiunea Artichoke şi LSD-ul
Operaţiunea Artishoke s-a concentrat de asemenea asupra problemei disponibilizării aşa-zişilor „agenţi terminaţi”, altfel spus asupra găsirii unor metode de inducere a amneziei asupra acelor agenţi operativi care au văzut prea multe şi nu mai ofereau garanţii. Acest gen de experimente au fost la originea zvonurilor despre asasinii denumiţi „candidaţi Manciurieni”. În ciuda unor zvonuri care au circulat în anii ’50, informaţii oficiale şi detalii întunecate despre acest program au ieşit la lumină abia în 1975 când au fost declasificate anumite documente.
Experimentele cu LSD au fost continuate de proiectul MKULTRA, demarat în 1953. Unele dezvăluiri despre aceste experimente au explodat atunci când familia unui fost ofiţer biochimist, dr. Frank Olson, a intentat proces autorităţilor americane pentru decesul acestuia; oficialii CIA au trebuit să recunoască faptul că prăbuşirea fatală a lui Olson dintr-o clădire din New York s-a datorat experimentelor cu LSD la care a fost supus, fără să-şi dea acordul, în cadrul programului MKULTRA. Investigaţiile ulterioare însă au trezit suspiciuni asupra faptului că biochimistul a fost asasinat pentru că ştia prea multe.
Debutul programului complex MKULTRA
Originea acestor experimente de control mental se pare însă că merge mai înainte în timp. Se cunoaşte la ora actuală faptul că după înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al doilea război mondial, SUA a scos din Germania elita cercetătorilor ştiinţifici ai celui de-al treilea Reich (aşa-numita operaţiune „Paperclip”). Gottlieb a avut astfel la dispoziţie, nu doar documentaţia experimentelor de manipulare din lagărele de concentrare naziste (în special Dachau), ci şi o parte din „experţii” care le-au conceput.
Experimentele cu droguri, radiaţii, microunde şi ultrasunete din cadrul programului MKULTRA s-au realizat asupra prizonierilor de război, asupra soldaţilor, dar şi asupra unor pacienţi din spitale psihiatrice sau asupra populaţiei. Un exemplu inedit îl constituie aşa-numitele „case securizate” în care se desfăşurau experimente. Printre acestea se numărau bordeluri în care se administrau substanţe psihodinamizante atât prostituatelor cât şi clienţilor; comportamentul lor era observat prin oglinzi semitransparente.
Proiecte şi subprograme ale MKULTRA
Documentele dezvăluie implicarea a peste 30 de Universităţi şi Instituţii în proiectele MKULTRA. Iată numai câteva dintre cele 150 de proiecte: Experimente de hipnoză realizate la universitatea Denver, Experimente desfăşurate la Boston Psychopathic Hospital, Studierea depresivilor, a schizofrenicilor şi alcoolicilor, Modificarea personalităţii, Manual de magie, Experimente cu LSD asupra studenţilor, Inducerea infirmităţilor, Fabricarea drogurilor, Recoltarea plantelor psihodinamizante, Combinarea drogurilor, hipnozei şi privării senzoriale, Somnul şi insomnia, Combinarea izolării şi electroşocurilor, Experimente asupra refugiaţilor unguri, Substanţe alergene, Taberele de copii, Influenţarea preocupărilor copiilor, Grupurile de adolescenţi, Sugestii subliminale etc. Aceste documente atestă realizarea de experimente cu droguri şi hipnoză asupra studenţilor în zeci de universităţi SUA, fără cunoştinţa sau acordul studenţilor.
CIA a cheltuit milioane de dolari în studiile metodelor de influenţare şi controlare a minţii umane prin intermediul drogurilor. Un document MKULTRA din 1955 enumeră studiile efectuate asupra substanţelor care afectează comportamentul, psihicul şi mentalul, clasificându-le astfel:
- substanţe care generează un comportament impulsiv şi imposibilitatea de a raţiona pâna la punctul în care subiectul să se discrediteze în public
- substanţe care măresc eficienţa mentală şi îmbunătăţesc percepţiile
- materiale care previn sau elimină beţia provocată de alcool
- substanţe care intensifică efectul alcoolului şi starea de beţie
- substanţe care induc (reversibil) simptomele unor afecţiuni psihomentale cunoscute
- materiale care uşurează inducerea stării de hipnoză şi o fac mai „eficientă”
- substanţe care întăresc rezistenţa la privaţiuni, tortură şi presiuni în timpul interogatoriilor sau spălării creierului
- materiale care induc amnezia (pierderea parţială sau completă a memoriei)
- metode fizice care induc stări de şoc şi confuzie şi care pot fi utilizate pe ascuns
- substanţe care produc handicapuri fizice precum paralizia picioarelor, anemie
- substanţe care induc stări euforice, fără a avea efecte secundare
- substanţe care alterează personalitatea şi stimulează dependenţa de o altă persoană
- substanţe care generează stări de confuzie mentală alterând capacitaea de a raţiona
- substanţe care diminuează voinţa şi eficienţa în muncă, atunci când sunt administrate în cantităţi infime, nedetectabile
- substanţe care generează slăbiciune şi distorsionează percepţiile vizuale şi auditive, preferabil fără efecte permanente
- substanţe care pot fi administrate pe ascuns, în cantităţi infime, pentru a face imposibilă orice activitate fizică.
Câteva experimente zguduitoare
Una dintre tehnicile investigate implica administrarea, practic continuă a LSD-ului, în cantităţi foarte mari, pentru perioade lungi de timp (peste două luni). O altă tehnică urmărea combinarea efectelor barbituricelor (injectate într-un braţ) cu amfetaminele (injectate în celălalt braţ, după ce pacientul adormea). Scopul era ca subiectul să poată fi interogat în somn. Alte experimente combinau drogurile foarte tari (heroina, de exemplu) cu alcoolul.
Experimente MKULTRA s-au desfăşurat şi în Canada, prin intermediul medicului Donald Cameron, care a fost recrutat de CIA când lucra la Institutul Allan Memorial Institute din cadrul Universităţii Mc Gill din Montreal. El era plătit de CIA pentru a face experimente din programul MKULTRA pe pacienţii săi. În afară de LSD, Cameron experimenta diferite substanţe cu efect paralizant şi terapia cu electroşocuri de 30-40 ori mai intense decât în terapia convenţională. El inducea pacienţilor o stare de comă de lungă durată prin intermediul unor droguri (este cunoscut un caz în care un pacient a fost menţinut trei luni în comă) şi în acest timp le punea benzi cu sugestii sau zgomote. Alegând pacienţi care fuseseră internaţi pentru tulburări minore, precum anxietate sau depresie postnatală, el a obţinut efecte ireversibile asupra acestora, distrugându-i la modul cel mai concret. Ca efecte ale tehnicilor aplicate, pacienţii uitau să vorbească, nu îşi mai recunoşteau părinţii, deveneau convinşi că investigatorii sunt părinţii lor. Incontinenţa şi amnezia sunt efectele cele mai neînsemnate ale procedeelor experimentate de Cameron.
Acest personaj odios era considerat o somitate în lumea ştiinţifică. El era preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, preşedintele Asociaţiei Psihiatrice din SUA şi a celei din Canada în acelaşi timp. El făcuse parte de asemenea din tribunalul medical de la Nürenberg. Aşa-numitele „experimente canadiene” ale MKULTRA au ieşit la iveală mult mai târziu, în 1984. Cea mai şocantă dezvăluire a fost faptul că autorităţile canadiene nu numai că ştiau despre aceste experimente, dar chiar au aprobat desfăşurarea lor.
Problema recrutării subiecţilor era rezolvată şi prin şantaj. CIA avea control asupra unui număr relativ mare de bordeluri, în care filma pe ascuns tot ce se petrecea. Unele bordeluri erau amenajate ca veritabile case securizate de studiu şi analiză. Fie vizitatorii erau drogaţi fără ştirea lor şi filmaţi pentru a li se analiza comportamentul, fie erau şantajaţi prin anumite filmări pentru a accepta să se supună testelor.
Mai mult chiar, prin metode de control mental ale proiectului MKULTRA au fost „antrenate” un număr mare de prostituate. Scopul era, printre altele, punerea lor la dispoziţia unor personaje politice importante. Drogurile şi alte metode manipulative erau folosite pentru spălarea pe creier a acestor fiinţe chinuite, pentru ca ele să menţină discreţia şi să se supună tuturor capriciilor clienţilor lor. Pe de altă parte, ca orice altă agenţie de spionaj, CIA avea pe ştatul de plată numeroşi „agenţi” care de fapt erau prostituate.
Experimente de manipulare cu unde electromagnetice
Doctorul Jose Delgado, neurofiziolog la Universitatea Yale, a beneficiat de finanţare pentru experimentele sale de stimulare electrică a creierului. Prin implantarea unor electrozi în creier, Delgado a descoperit că putea avea o mare putere asupra subiecţilor săi. El a creat nişte dispozitive electronice care operau pe bază de unde radio de frecvenţă medie. Receptorul implantat la nivelul creierului permitea modificarea stării psihice într-o plajă foarte largă (dar numai negativă). Stările induse includeau furia, dorinţa necontrolată şi oboseala. Delgado a ajuns la concluzia că atât mişcările, cât şi emoţiile şi comportamentul pot fi comandate prin impulsuri electrice.
Experimentele realizate de dr. Ross Adey de la Universitatea din California au demonstrat posibilitatea de a influenţa undele cerebrale prin intermediul unor unde radio specifice. Un alt om de ştiinţă, Allen Frey, a realizat experimente de inducere a somnului la distanţă, prin intermediul undelor electromagnetice. De asemenea, el a reuşit inducerea unor zgomote şi a altor perturbări senzoriale prin intermediul undelor radio (subiectul auzea zgomote care nu existau de fapt). Experimentele sale au fost continuate de Joseph Sharp, care a reuşit să transmită cuvinte prin intermediul undelor radio. Toate aceste experimente ştiinţifice ar fi putut fi folosite şi în scopuri benefice, dar din păcate au fost muşamalizate şi apoi monopolizate de agenţiile de spionaj.
În 1974, J.F. Scapitz a experimentat combinarea acestor experimente şi tehnologii care folosesc undele electromagnetice cu experimentele iniţiale de hipnoză din cadrul proiectului MKULTRA. Astfel, prin transmiterea unor sugestii sau comenzi rostite de un hipnotizator experimentat se acţiona direct la nivel subconştient asupra subiecţilor, fără ca aceştia să realizeze că se petrece ceva.
Conexiuni posibile
Unii cercetători care au analizat documentaţia existentă despre programul MKULTRA asociază cu acesta anumite asasinate celebre. Se pare astfel că, atât asasinul lui Robert F. Kennedy, cât şi asasinul premierului israelian Itzchak Rabin au fost subiecţi ai unor experimente de programare mentală.
S-a lansat aceeaşi ipoteză şi privitor la uciderea congresmanului Leo Ryan în timp ce acesta realiza o investigaţie în Jonestown. Mai mult, cutremurătorul genocid de la Jonestown, când 900 de persoane din gruparea „Templul Soarelui” condusă de Jim Jones au murit într-o presupusă sinucidere colectivă, se pare că a fost declanşat prin metodele de control mental dezvoltate de CIA.
Există de asemenea mărturii conform cărora anumite activităţi oculte de genul celor care se desfăşoară în subteranele de la Bohemian Grove, care implică ritualuri satanice combinate cu orgii sexuale şi ajung uneori chiar la sacrificii umane, folosesc pe post de victime persoane care au fost supuse perioade îndelungate tehnicilor de spălare pe creier şi de control mental din cadrul programului MKULTRA.
Citiţi şi:
Operaţiunea Northwood: dovada cutremurătoare că SUA a pus la cale a...
Proiectul Blue Beam intenţionează simularea venirii lui Iisus pentr...
Cei puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra de la Bohemian Grove
Vă recomandăm să vizionaţi un scurt documentar despre MKULTRA: https://www.youtube.com/watch?v=OkwSC8qE7xE
Bibliografie:
Cathy O'Brien (with Mark Phillips), Trance Formation of America, 1995.
David Black, Acid: The Secret History of LSD. London: Vision, 1998.
W. H. Bowart, Operation Mind Control: Our Secret Governments's War Against Its Own People. New York: Dell, 1978.
Frank Camper, The Mk/Ultra Secret. Savannah, GA: Christopher Scott Publishing, 1997.
Anne Collins, In the Sleep Room: The Story of CIA Brainwashing Experiments in Canada. Toronto: Key Porter Books, 1998.
Joseph Douglass, Betrayed. 1st Books Library, 492, 2002.
Alfred McCoy, A Question of Torture: CIA Interrogation, from the Cold War to the War on Terror. Metropolitan Books, 2006
Gordon Thomas, Journey into Madness: The True Story of Secret CIA Mind Control and Medical Abuse. New York: Bantam, 1989
J. Vankin, J. Whalin, 80 Greatest Conspiracies of All Time. Citadel Press, 2004
documentele MKULTRA:
http://www.nemasys.com/rahome/library/programming/mkultra.shtml