Otto Dix (1891-1969) - pictor şi gravor german.
După ce a terminat şcoala de arte şi meserii din Dresda s-a interesat de expresionism, de grupa "Die Brucke" iar în 1913 îl descoperă pe Van Gogh , prezentat într-o expoziţie la Dresda. Este mobilizat pe front şi după eliberare reia studiile de pictură la Dusseldorf unde îl cunoaşte pe Georg Grosz, reprezentantul " Noii obiectivităţi" care împletea viziunea războiului cu dezamăgirea în faţa realităţii sociale şi spirituale din Germania postbelică.
Dix pictează situaţia cu emoţie şi intensitate psihologică, tehnica lui denotă admiraţie pentru marii maeştrii din Renaşterea Germană. În 1920 produce Vânzătorul de Chibrituri", o imagine nemiloasă a unui cerşetor orb, invalid de război pe lângă care trec nepăsători burghezi bine hrăniţi. 50 de gravuri din ciclul " Războiul" au fost declarate de critică a fii "cele mai pline de forţă şi de mesaj antirăzboinic din toată arta modernă".
O altă temă care se repetă la el este prostituţia pe care o atacă, o vede o perversiune a societăţii. Pictează mute portrete incisive cu care condamnă valorile spirituale ale acelor ani. Produce gravuri, litografii, acvaforte, xilogravuri şi alături de Beckmann domină arta gravurii între cele două războaie mondiale. În 1927 devine profesor la academia de arte din Dresda, dar curând este concediat de regimul nazist care vedea opera lui ca "o artă degenerată". Tablourile lui au fost confiscate si au dispărut fără urmă. În 1945 i s-a stabilit un domiciliu forţat, iar în 1946 a fost internat într-un lagăr din Franţa. După război, opera lui îşi pierde din forţă şi deviază spre subiecte religioase.
Dix Regăsit
După cum am mai scris, 1400 de opere de artă au fost găsite. Printre ele picturi semnate de Picasso, Chagall, Matisse şi Otto Dix au fost găsite în München, ascunse de familia Gurlitt care manipulau "arta degenerată" în favoarea regimului la putere. Valoarea colecţiei găsită depăşeşte 1 miliard de dolari şi este doar o mică parte din averile evreilor, furate de Nazişti.
Deşi Germania a semnat acum 15 ani la Washington principiile de restituire a bunurilor jefuite în timpul Holocaustului, oficialii care se ocupă de cazul München îl tratează cu încetinitorul, declarând că există probleme de taxare. Sub presiunea Americană şi a victimelor Holocaustului Germania a investit o comisie care să
cerceteze provenienţa operelor de artă. Ei promit să publice o listă a bunurilor confiscate de Nazişti. Din 1945 se cunosc 20.000 de obiecte de artă (luate de la evrei) care se găsesc în muzee sau la particulari, fără să se facă nimic pentru a fi restituite urmaşilor celor jefuiţi. Convenţia de la Washington, la care au semnat 40 de ţări, cere ca bunurile recuperate să fie catalogate şi expuse publicului larg care să le poată identifica şi reclama. În cazul colecţiei din München se ştie deja că sute de obiecte au fost obţinute prin furt sau înşelăciune.
Firma de licitaţii Christie's a creat un precedent în 1996, când a vândut circa 8000 de obiecte de artă furate de la evrei Austrieci. Vânzările au atins 14.6 milioane de dolari pentru victimele Holocaustului şi familiile lor. Germania este obligată să ia măsurile necesare ca să găsească proprietarii de drept sau urmaşii lor legali şi să restituie arta furată. Până atunci aş propune înfiinţarea unui muzeu permanent cu toate operele de artă nerestituite până azi, 75 de ani de la crimele economice făcute de Nazişti.
Adrian Grauenfels .
-->
Răspunsuri
Greu. Multe se află în colecții particulare cumpărate cu bună credință, ceea ce face returnarea aproape imposibilă în absența unor documente de proprietate certificate și valabile, în asemenea cazuri nefiind suficientă aducerea de martori.
Dar se poate încerca, we not!
Otto Dix se pare că avea artrită reumatoidă în stadiu tardiv, cel puțin din câte văd eu în autoportretul pe care l-ai expus...
P.S.: ce facem cu „Colindele magice...” pot să distribui și eu pe la prieteni?
desigur distribuie difuzeaza delirul decantat descult diluat in delta dunarii descantat !
OK!