Zile de Ianuarie 2021 destul de îngăduitoare și de tandre în Câmpia Crișanei. Doar în ultimele zile iarna s-a sumețit cât de cât, semn că februarie nu se dezminte niciodată. ”Făurar” sau ”luna lupilor” 2021, cum i se spunea popular, a venit cu zăpadă și cu un vânt suportabil totuși. La deal și la munte însă nu este de joacă. Și chiar și așa ghiocei și garoafe se ițesc din pământ, iar iarba încă poate fi observată. Pițigoii sunt alarmați și neliniștiți, revenind de două-trei ori pe zi în curte, și se dovedesc încorsetați de perioada traversată. Straiul și simplitatea lor, alături de binecunoscutul ciripit, îi face atât de îndrăgiți și de populari. Paradisul iubitorilor sporturilor de iarnă este de găsit acum la cotele mai înalte. Tineri și temerari înfruntă temperaturile și nămeții pentru aventuri de povestit la gura sobei.
Urmăresc de multă vreme evoluțiile în plan literar, cultural. Îmi plac toate genurile, consider o binecuvântare și un răsfăț florilegiile. Mărturisesc că există autori europeni de o calitate excepțională și internaționali de asemenea. În același timp m-am întrebat de numeroase ori ce va rămâne, ce se va depune cu adevărat… Și cu inima strânsă nu prea am găsit ceva fundamental, definitoriu, cardinal în literatura mondială pentru deceniile sau secolele următoare. Dincolo de neliniște, am simțit o profundă bulversare… Mă gândeam că o civilizație extraterestră cu doar o sută de ani mai avansată ne-ar privi cu milă, cu reținere. Ne-ar numi iresponsabili. Este la fel de adevărat că umanitatea se găsește într-un moment foarte sensibil al dezvoltării sale, într-o prefacere care suprapune mai multe planuri. S-a dovedit științific însă, pentru prima dată în istorie, că modul mecanicist de producție și logistică este contraproductiv. Metafizicul, noile tehnologii transformă lumea, dar din păcate nu educă sau vindecă oamenii de obiceiurile rele.
Mă mai întreb dacă oare , pentru prima dată în istoria umanității, predarea ștafetei către noua generație se va realiza în favoarea inteligenței artificiale? Ca autori vom scrie oare coordonați de către un program? Va mai exista originalitate atunci? Bântuit de capcana existențială și temporală pe care o traversam cu toții, scriam într-un poem personal în urmă cu câțiva ani:”Când se vor găsi răspunsurile, soluțiile,/ Vom constata că totul este accesibil/ și simplu de miliarde de ani./ Până atunci… Călătorule,/ hrănește-te, păzește-te, visează și speră”… Dar oare pana genialității nu va fi fulgerată de nicio minte sclipitoare care să redea în proză sau în poezie ”Odiseea” recentă sau a ultimelor secole a umanității? Vor rămâne doar ariile clasice de secol XVIII demne de trimis ca sol în spațiu? Sau librete și lieduri de epocă modernă?
Mai multe întrebări arzătoare și puține răspunsuri certe. Am dat curs acestei abordări pentru că planeta albastră este mai amenințată acum mai mult decât oricând. ”Ceasul” simbolic al unei iminente distrugeri a fost fixat la o sută de secunde de miezul nopții, de către oameni de știință alarmați. Ei au luat în calcul o mulțime de factori ( pandemii, arme nucleare, conflicte etc.).Sunt convins că rațiunea și viața va triumfa, dar ceva trebuie să ne facă mai responsabili pentru a putea spune că suntem oameni ai mileniului III.
Deși este greu de îndurat, pandemia poate favoriza introspecțiile benefice, nu numai angoasele. Oamenii ar trebui să înțeleagă că nu trebuie instituită legea marțială pentru a ne organiza exemplar din toate punctele de vedere. Este vorba în ultimă instanță despre succesul societății civice și a democrației. Alexis de Tocqueville observa: ”Când cetățeanul e pasiv, se îmbolnăvește democrația” .Ce putea fi mai înjositor pentru sistemul medical românesc decât un incendiu cu victime la cel mai important spital de boli infecțioase din țară. Și nimeni n-a fost în apropiere la prima scânteie, nici în primele minute… Este ca în legile lui Murphi. Niciodată gardianul nu este unde are loc conflictul…
Referitor la activitate și pasivitate într-un sistem democratic, consider că scriitorilor și presei le revine un rol deosebit. Nu cred că suntem în momentul în care să ne punem întrebarea: ”Cine e mai mare, Moise sau Ilie?” Marele dramaturg român, Matei Vișniec însă a comis-o. Deși tot ceea ce a scris sau a declarat mi s-a părut rezonabil și genial, m-a surprins cu doar o propoziție. Prin intermediul proiectului ”Iosif Vulcan – 180 ” a fost posibilă o discuție online cu renumitul dramaturg pe tema ”Rolul social al dramaturgului”. Matei Vișniec afirmă la un moment dat: ”Uneori un scriitor face mai mult decât o sută de jurnaliști”. Bineînțeles că un scriitor este mai important decât un jurnalist și acestuia îi revine rolul de formator. Jurnalistul are ca principală sarcină informarea cetățeanului. Afirmația este ușor deplasată, nefericită, chiar dacă începe cu cuvântul ”uneori”.
Pe la oraș am ieșit doar în câteva zile. Câte un ceai, capucino, ceva cumpărături. De asemenea, câțiva prieteni întâlniți, saluturi sumare, urări de bine. Am lucrat prea puțin la proiectele mele scriitoricești. Mi-am rezervat însă câteva achiziții de monede antice sau medievale (de bronz sau argint) și timbre la prețuri accesibile pentru buzunarul meu. Micul colecționar din mine tresaltă și jubilează când le vede sau le atinge…
Aș dori să închei cu un triolet personal:
” prin Univers
e o făptură Universul,
Calea Lactee e un titirez;
veghează zei în strai de consul,
e o făptură Universul…
mieroase stele își torc glasul
cu vioicune de-amorez…
e o făptură Universul,
Calea Lactee e un titirez…”
Vă doresc o Lună Februarie 2021 călduroasă, benefică și inspiratoare … !
-->
Răspunsuri
PORNIND DE LA IDEIILE TALE, EU AM IMAGINAT URMATOARELE
” prin RAI
e o făptură DUMNEZEU,
CERUL ALBASTRU e un DRUM SPRE RAI;
veghează SFINŢII în strai de consul,
e o făptură DUMNEZU…
mieroase MAICII ÎN CHIP DE ÎNGERI
își torc glasul
cu vioicune de-ARMONIE…ROSTUL
e o făptură DUMNEZEU,
CERUL ALBASTRU ESTE UN STROP DIN RAI…”
O LUNA PLINA DE FANTEZIE!