Parisul lui Delaunay
Dicţionarele de artă ne spun că Robert Delaunay (1895-1941) este singurul pictor care s-a dedicat picturii fără vreo pregătire prealabilă. Tânăr fiind a lucrat ca ucenic la o firmă care producea decoruri de teatru. Expune la numai 19 ani la Salonul Independenţilor şi la Salonul de toamnă din Paris (1904). După ce experimentează impresionismul şi teoriile pointiliste ale lui Seurat trece la folosirea tuşelor largi, aplicând suprafeţe de culori contrastante care se relaţionau prin mişcare şi dinamică. În anul 1910 este remarcat prin contribuţii substanţiale la cubismul care se năştea. Reuşea să combine forme fragmentate de un cromatism vibrant cu peisajul parizian, producând o deosebită artă citadină. În centrul atenţiei sale plasează celebrul turn Eiffel care electriza publicul parizian şi turiştii cu alura sa gigantică.
Picturile sale de stil cubist sunt încărcate şi ele cu energia optimistă care străbătea Parisul la începutul secolului XX. Spre sfârşitul anului 1912 Delaunay ajunge să picteze tablouri complet abstracte fiind primul artist abstract francez care renunţă voit la realismul vizual. Apollinaire numea pictura lui Delaunay orfism, găsind în ea analogii cu muzica.
Kandinsky îl invită să expună în Berlin şi în toamna lui 1913 Delaunay expune la galeria Der Şturm.
Der Şturm (Furtuna în germană) era o revistă literară şi o galeria purtând acest nume. Acestea au reprezentat între 1912-1932 centrul artei moderne berlineze expunând şi discutând expresionism, futurism şi avangarda germană.
Se ştie că Tristan Tzara a apărut cu o piesă jucată pe scena galeriei.
Contactul avut cu Delaunay la Berlin a influenţat decisiv artişti germani că de exemplu Paul Klee, Marc şi Macke.
După primul război mondial casa soţilor Delaunay (soţia sa Sonia Delaunay era şi ea pictor) devine locul de întâlnire al dadaiştilor, deşi Delaunay nu se interesa de doctrina acestora. Îl preocupa intens teoria culorilor şi realizează ample picturi murale pentru pavilionul Franţei , expuse la expoziţia mondială din Paris - 1937.
După decesul artistului Sonia donează muzeului de artă Modernă al Parisului 40 de lucrări semnate de Delaunay.Pânzele sunt expuse un an mai târziu la Luvru într-o retrospectivă care subliniază marele talent şi dragostea artistului pentru artă şi oraşul său natal.
Adrian G
-->
Răspunsuri
Recunosc că nu am avut cunoștință... Logic cumva, nefiind de formație umanistă. Nu sunt un amator al decadenței secolului XX aprecierile mele sfârșindu-se în impresioniști precum Grigorescu dar, așa de la distanță și ca o pată de culoare, merge!