de ochi trişti mă las privită
răspund
ochii în sclipiri
lacrima...
e vămuită
de tumult de amintiri
de intrebări fără sfârşit
plăsmuite-n univers
când cu soare
când umbrit
de ce noaptea este neagră
unde s-ascund stele-n zori
cum poverile ce-s grele
nu pot fi lăsate-n gară
când pornim pe noi cărări
de ce drumul n-are staţii
nu te poti opri de fel
să nu fii ajuns din urmă
spre-al sortirii
tale ţel
gustăm
din complotul sorţii
făr-a şti cine suntem
lacrima e girul nopţii
face parte din sistem
ochii vieţii au obloane
ridicate vezi lumini
când vor cade nemişcate
te înalţi în alte lumi
când citeşti dai câte-o filă
apoi, alta
tot la fel
şi cititul are reguli
stabilite tot de... El
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
multumesc mult...
Frumoase versuri!
multumesc Lenus...