Timpul
Ești o rădăcină plimbăreață
Timpule scump, nu ai nicio vină
Că o stropitoare șugubeață
Te udă-n spațiu cu apa lină.
Cu ploi de clipe-ți răsar plantele,
Amestecându-le cu noi și ei,
Făcând din ele ore și zile
Ordonate în jurnalul vieții.
Amalgam de flori și de buruieni
Presari la vedere și pe ascuns,
Fără să-ți scape nimic sau nimeni
Acolo unde trebuie ajuns.
Mergi lejer pe Pământ și-n afară,
Până când se rup și cresc altele.
Consideri că-i a ta bătătură
Pe unde-ți greșești socotelile.
Necalculat, cu indiferentă,
Înconjori totul la întâmplare
Fără să aibă vreo relevanță,
Când cineva se naște sau moare.
Asta e misiunea ta clară,
Aceea de-a merge înainte.
Și n-ai în calea ta nicio gară,
Nu te oprești să-ți aduci aminte.
*******
Gânduri
Gânduri ce umplu sipetul inimii
zboară rătăcite,
invizibile prin suflet
răbufnind afară.
Ele îţi poluează aerul,
numai tu le simţi mirosul
zbiară zgomotos în fiertura
patosului lor.
Şi aripile lor
se zbat în forţă
alergi să le-ajungi
dar te-mpiedică fiorii
de pe şira spinării
văzând indiferenţa
semenilor tăi.
*******
noaptea din ochii tăi
când te-am văzut prima oară
noaptea din ochii tăi m-a cusut
pe-o pânză brodată cu stele
şi uşa inimii mele s-a deschis
într-un unghi de lună plină
ai crescut în adâncul fiinţei mele
ca o rădăcină-n pământ
rămănând acolo şi aducându-mi
raze de soare
*******
Promisiuni
Promisiuni sigilate, care pleacă din noi
pe cărarea ce duce până la inima altora,
prin sita care cerne cuvinte frumos despletite
în speranţe, făcând tiv pe marginea lumii.
Le primim din razele de soare, ce sădesc
încrederea noastră,
ne-ndoim de ele pentru că potopul de ploaie
le udă, transformându-le în şoapte surde,
vântul bate în patru zări,
împrăştiindu-le în gunoaie
de fraze inutile şi scuipate la-ntâmplare,
într-o altă dimensiune de spaţiu şi timp.
Doar aţa tivului îşi caută locul potrivit
de unde să se îmbine cu lumea,
pentru a le împlini în prezent.
*******
Stea căzătoare
În preajma milioanelor de stele,
erai tu, cea mai luminoasă dintre toate,
sfinţii din cer deschideau o uşă secretă
ca tu să poţi răsări în toată splendoarea ta.
Străluceai într-un fel aparte pe mijlocul cerului,
şi-n jurul tău sclipeau luminile celorlalte,
ţinându-ţi companie şi fiindu-ţi guvernante,
îţi dăruiau din puterea luminii lor.
Strălucirea ta-mi făcuse schimb de aripi cu mâinile mele,
înălţându-mă-n zbor, cu elan până la tine
dar păcat, că până la urmă, ai devenit o stea căzătoare,
te-ai sfărâmat într-o colosală explozie de artificii.
Şi mi-ai lăsat în urma pieirii tale,
negură şi răni cu sare pe ele
care m-au julit pe dinăuntru, lăsându-mi semne,
altădată să ţin minte, să numai caut vreo stea ca tine.
C-ai fost aievea sau o nălucă, nu sunt sigură,
câte femei ţi-au văzut strălucirea şi te-au privit?
Sau doar eu ţi-am văzut şi ţi-am admirat măreţia,
în timp ce tu erai inexistentă pe mijlocul cerului.
*******
Zi de naştere
Înainte de-a se face lumea şi de-a începe
cuvântul să păşească-n începutul ei,
nu era nimeni şi nimic.
Când au alunecat de pe limbă-n jos
s-au înmulţit cuvintele cu duiumul
ca un câmp mare de flori,
şi s-a umplut Pământul.
Iubirea - unul dintre ele a înfăptuit
Dragostea dintre oameni,
care însăilează aţa de pe ghemul vieţii
într-o clipă a unei zile oarecare,
pe care Tatăl nostru
o tiveşte în fiecare an.
Fiecare dintre noi
o ţinem ascunsă în lada de zestre
a vieţii noastre
şi-o stropim cu ce avem la-ndemână
când timpul o fredonează
în refren.
-->
Răspunsuri
Mulţumesc frumos, d-na Elena.
Felicitări, Mihaela! Te citesc cu mare drag!