Poezii în stil ingambament
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Izvorul nopţii
Lucian Blaga
Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
Gorunul
Lucian Blaga
În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.
Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?
O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.
Leoaica tânără, iubirea
Nichita Stănescu
Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.
Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţişni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme...
Ingambament
de Constantin Bidulescu
Azi a venit mătuşa Varvara cu unchiul Nae
pe la noi. Ne-am sărutat toţi în fund
ul grădinii. Ea a acceptat să stea în cap
itală de câtva timp şi să facă nave
ta. Din casă a ieşit sora mea în ultimul hal
at cumpărat ieri. Lângă ea a apărut şi soţul gol
gheter la echipa de fotbal din localitate.
Unchiul s-a apucat să critice tinerii care
nu muncesc ca să aibă de toate.
– Tu vorbeşti, a sărit mătuşa care eşti moş
tenitorul averii bunicului?
Am intervenit şi eu şi mama cu supă
rare a zis că mai bine să mă duc la oi
nă, un sport care mie îmi place mult.
Mătuşa a povestit că a făcut analize, iar
doctorul a spus că are multe globule albe în sân
ge. Soţul a trimis-o pe sora mea să se schimbe
de halat şi toţi au gândit că e şic
anată că nu o lasă să se îmbrace cum vrea.
I-am propus unchiului să facem o partidă
de şah, dar a zis că nu poate să
stea în faţa mea că put
ernic fiind îl bat mereu.
Mătuşa îmi tot făcea cu ochiul
dar e un tic moştenit de la naş
tere. Când mama a apărut cu o tavă mare
am sărit cu toţii în pat
euri. Trebuind să deschid o cutie
am avut nevoie de un cuţit
şi atunci sora mi-a dat un pumn
al. Ne-a prins seara stând în cur
te, mâncând şi sporovăind.
-->
Răspunsuri