Zăpada cade peste copacul din grădină,
Altă zăpadă mare peste toate o să vină
Stăm iar și lângă focul care mă privește
Pe strada atinsă de vânt zăpadă crește.
Sunt lângă sobă dar nu simt frigul iernii,
Mă cheamă la somn iar căldura pernii,
Vântul călătorește printre fulgii supărați,
De iarnă sunt toți mai bine și mângâiați.
Acum citesc liniștită dintr-o altă carte,
Privirile de căldura sobei sunt încălzite,
Focul îngână încet acum multe acorduri
Când fuge și printre ale iernii mari figuri.
Peste copacul trist zăpadă încet cade,
Din curte îar cântecul vântului se aude,
Lângă foc suntem mângâiați de un vis,
În suflet îl am întotdeauna și bine scris.
Așa este iarna și a ei frumoasă poveste
Despre un brad și o fată fericită este ,
Copacul își întinde ramurile la geamuri,
Sunt mulți călători obosiți pe drumuri.
-->
Răspunsuri