În răspântie cu freamăt
Valul mării galopând,
Mă întâmpină cu-n geamat
Aruncându-mi stropi plângând.
Vieţii mele a dat sensuri,
De iubire şi fiori,
În furtuna iernii ţese
Ţurţuri, sloiuri, mii de flori.
Am găsit o mare tristă
Şi i-am zis aşa...‘ntr-o doară:
Du tristeţea în adâncuri!
Nu e mult până la vară.
M-a privit înfrigurată, s-a retras, dar cu-n alt chip.
Spuma albă cenuşie scrise-n grabă, pe nisip:
Îngeri albi să te-nsoţească, şi cu mii de licurici,
Că nu ai uitat de mine, şi ai mai trecut pe-aici.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri