mini-concurs – ediţia a 5-a – Tu cum îţi bei cafeaua? – mini-interviu –
Rodica Bogdan
Interviu cu o cafea matinală
(reportaj-interviu)
M-am întâlnit cu Cafeaua, într-o dimineaţă, normal, la o masă retrasă, undeva, pe un trotuar. Normal, matinală, tocmai ieşise din patul de nisip încis ce a ferchezuit-o. Am acostat-o, purta o aromă autumnală, cu broderii aburinde, presărată ici-pe-colo cu nestemate lucioase de caimac.
– Draga mea Cafea neagră, mică, şi fierbinte, cum se face că te-ntâlnii aci, singurică?
– O, voi oamenii, indiferent, femei, bărbaţi, cu toţii sunteţi un pic ingraţi. Priveşte şi tu în jur: într-un declin al nopţii către zi rodul verii prinde a se coace, tot mai multă viaţă pe care moartea tot o cheamă prinde frunze de aramă, poleite în căderi amoroase...Prins-am cu parfum de gutui în pârg zbuciumul cu revoltele din târg, am alergat prin nisipuri fiebinţi, m-a luat cu călduri, cu friguri îndeajuns, tu îmi vii acum cu întrebări fără răspuns...
– Eşti un pic grăbită. Te-a părăsit, aici sub palida umbrelă, vreun năştruşnic amorez fugărit de-un soţ gelos, sau nu, ea, Ea, fata din vis şi-ntrezărit iubitul după colţ...?
– Ei, uite nu. În loc să te mulţumeşti că mai găsit tocmai bună de sorbit, acum în al naturii prinos de frumuseţe tu-mi pui întrebări de bine sau de rău despre amoruri ce-au trecut ca fumul peste noapte. Priveşte: rândunelele, în zbor, pleacă. Vezi cum duc libertăţile din noi? cum eu simt cum printre geamurile întredeschise de peste drum se-ascunde o crimă, aud, în surdină, bătăi de cătuşe – cineva a rămas cu legături nedezlegate de pat, în miros de părăsire, de dulce amintire sau jalnică uitare...?
– Ah, am priceput: avem o poveste, cu un poet timid, o nimfă mai focoasă...
– Măi, dar tu, cu întrebările tale stupide eşti mereu cu gândul la amoruri? Nu poţi respira şi tu natura-n-apoteoză? De ce ar fi banal o Cafea însingurată, pe o masă, dosită cumva de văzul lumii? Uita, aşa îmi e de bine să mă resfir în aburi risipite, aşa, lin, către primul etaj, de-aici de lângă dugheană. E-a colo un duet de armonie, el va veni primul, mă va găsi pe mine, mă va săruta fugar, apoi, şăgalnic o aduce şi pe soră-mea mai mică, va aşeza un trandafir micuţ lângă ceaşcă, o ciocolată şi apoi... apo va aştepta şi el...
– Crezi că vine cineva?
– N-o vezi? Uite, uite, are-o rochie străvezie, vezi? vezi? are numai rochia pe ea, largă, aproape transparentă...
– Eşti grozavă! Tu chiar aşa, în fiecare dimineaţă te laşi sorbită de nişte puştani?
– După nişte vremuri cu amor, acum uitate, pierdute, pe măsuţa mică din sufragerie, acum am coborât în stradă...
– ... şi-ţi cauţi regăsirea în durerile pierdute ale tinereţii?
– ... mă durea fericirea şi clipa ei nu o simţi atuci, cât efemer trăieşte, o simţi cumva când nu mai e...
– Draga mea Cafea, dragă, te simt, mă umplii de-o magie pe care o ador atât de mult...
– ... şi mă amestec cu sărutările tale. Îţi place să mă savurezi şi mă simt atât de bine când pur si simplu îţi plimbi limba pe toata licoarea corpului meu fără să-mi mai laşi vreo clipă de...
**********
500 cuvinte
7 întrebări, 7 răspunsuri
-->
Răspunsuri
Remarc un alt subgen de interviu, felicitări. Este şi imaginar, inedit... E ceva rupt în el. Nota mea este 1 steluţă. *
Inedită este modalitatea în care ţi-ai închipuit şi ai realizat acest mini-interviu! Să vorbeşti cu propria ceaşcă de cafea, undeva pe o terasă... ai adus şi elementele de anotimp şi ne-ai încântat. Ai de la mine 2 steluţe! **
Cam puţine Matei, cam puţine! Dar îţi mulţumesc pentru francheţe!
Mi-ai făcut poftă de o cafea!/
Felicitări!**
Păi într-o dimineaţă, pe răcoare, s-o bem împreună! Mulţumesc de apreciere.
Pentru că noi ne cunoaştem mai bine, sunt un pic mai exigent (zice-se). În primul rând ai abordat un alt gen decât clasicul interviu, un gen la îndemână ţie şi poate mai puţin agreat de unii. Asta e de bine. Ai avut curaj şi ai reuşit. Şi apoi ideea: un interviu cu o ceaşcă de cafea de pe o masă! Superbă ideea şi tocmai pentru asta eu îţi acor din plin cele 3 steluţe binemeritate!
***
Marine, marinelul meu - păi concursul ne-a pus la dispoziţie nişte variante, de ce să nu mă folosesc de ele? Toţi au luat în piept interviul, uitând frumuseţea celorlalte genuri/subgenuri...
Mulţumesc şi ţie pentru cele 3 steluţe!
... şi un supliment (pupic) pentru tine!
O idee inedită să iei interviu chiar „inculpatei cafele”. Textul este bun, însă parcă-i lipsește ceva pentru a fi catalogat ca interviu perfect. Acord două steluțe.
* *
Chiar dacă interviul meu nu a atins perfecţiunea pentru trei steluţe şi cele două primite mă onorează şi mă conving că am fost pe subiect!
-
1
-
2
de 2 Următor →