Să nu mă uiţi iubite, chiar de m-ai părăsi,
Să-ţi stau de-a latu-n minte, oricât te-ai strădui
Să-mi ştergi chipul angelic şi ochii luminoşi,
Azuri ca şi seninul, vioi şi curioşi.
*
Să-ţi aminteşti iubite, căci nu am fost vreo fadă...
De păru-mi ca mătasea, albastru, în cascadă,
Şi de parfumul meu ce îl simţeai şi-n vis,
Şi că mă alintai: "Tu, floare de cais"!
*
Şi să nu uiţi iubite, ţi-am fost ca şi o mamă,
Căci pentru un nimic, eu provocam o dramă!
Să fi răcit cumva, eu, somn, nu mai aveam,
Cu ceai, masaj, comprese...aşa te dădăceam!
*
Să-ţi aminteşti iubite, când eu te aşteptam
Neliniştită noaptea, şi cât mai tresăltam
La orice pas pe scară, sau foşnet, ori părere,
Şi-mi invadau obrajii doar lacrimi de durere...
*
Şi să nu uiţi iubite, când te-ntorceai acasă,
Îţi sfâşiam tricoul, leoaică-pătimaşă,
Şi ne gustam prelung, şi tare-mi erai drag,
Şi că întodeauna, te-ntâmpinam în prag.
*
Să-ţi aminteşti iubite, că mi-am sacrificat
Noian de-neîmpliniri, şi viaţa mi-aş fi dat
Ca să îţi fie bine, să simţi că eşti iubit,
Şi să nu uiţi vreodată, căci multe mi-ai greşit!
*
Să nu mă uiţi nici dacă prin anii grei şi mulţi,
Ne-om gârbovi de vreme, vom fi mai mici, cărunţi...
Tu să tresari iubite, atunci când mă-ntâlneşti
Şi să-ţi citesc în ochi, că tot mă mai iubeşti!
-->
Răspunsuri
poezie, selectat 13-14-15
Încântată, vă mulţumesc!
.
Aurora, cu stimă
Frumos, plin de sensibilitate si iubire este poemnul tau.
Vă mulţumesc frumos, doamna Agafia.
.
Aurora, cu drag