Suntem datori timpului,
suntem datori gândului ,
suntem datori eternităţii...
nu conştientizăm
că eul nostru vibrează în albul luminii
unde se naşte visul
călcăm peste umbre
ca pe frunze moarte
călcăm pe jar fără sa înţelegem
că cenuşa dăinuie
fără să auzim tributul destinului
cu aripile îngheţate
ne ascundem trăirile în ţărâna uitării
căutând liniştea în mugurii plăpânzi
ce se desfac în anotimpul renaşterii
în scânteia de taină a mântuirii
înnodând lacrima în cuvinte de rugă
uităm că iubirea e darul cel sfânt
iar strălucirea ei apune
dar răsare iar
ca soarele
uităm că se naşte în simfonia trăirilor curate
pedestalul ei nu poate fi dărâmat
nici după moarte
uităm că viaţa
această minune a lumii
înseamnă ieri, azi şi mâine...
-->
Răspunsuri