Sa nu opresti

[Chiorean Aurel]

SĂ NU OPREȘTI...

Să nu oprești nisipul ca să curgă,
transformă apa ta și fă-o timp,
și din rumoare vânt tu fă s-ajungă,
deșertul lumii,un alt anotimp.
Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă,
sau ia-mă-n palme,du-mă peste mări,
când alte lumi sub ceruri se destrămă,
tu urcă-mă la ceruri peste zări.
Și dă-mi de vrei o formă de copac,
și dă-mi și frunze,sub multiple stări,
voi crește verde,ramuri...care tac,
atât de prinse-n lanțuri,de-ntamplari.
Să nu oprești nispul din clepsidră,
pe un copac mai lasă-o frunză...una,
și un lăstar ca să-i rămână urmă,
să nu i se usuce...rădăcina!