Selecţiile (propunerile) administratorilor
două viori
eram viori azi noapte amândoi
cântam sonata lunii doar în doi
tu nu erai femeie, nici eu bărbat
era fantastic şi era ciudat
vibrau acorduri dulci prin sânge
sub luna care-n noapte plânge
eram aşa în vise duşi
ca în „sărutul” lui Brâncuşi…
duminică, 28 iunie 2015
Liberta
Libertatea de a nu iubi este libertate.
Libertatea de a urî este libertate.
Libertatea de a înjosi, de a umili, de a jigni, de scuipa pe cineva – liberta.
Fiecare se apără cum poate ca în natură, cu colții, cu ghearele, cu cuțitul, pistolul.
Că doar nu suntem oameni. Nu suntem obligați să fim oameni.
Dacă eu am fost umilit, să fie și alții. Este o filozofie.
Nu, dragă furnică, zeii nu erau așa, eroii la Troia nu arau astfel, cavalerii nu erau aceia.
Ai auzit de demnitate, de măreția Primului Om?
Suntem infimi în Univers, de ce să fim mici în fața noastră, în oglinda noastră?
Eu nu doresc răzbunare, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
Eu nu dau foc casei vecinului că m-a jignit.
Acesta nu este un poem. Nu are nicio metaforă.
Este o declarație discretă de dragoste pentru aproapele meu.
Dar tu nu o înțelegi. Vorbim limbi diferite.
„O luptă-i viața, deci te luptă”, spunea poetul,
O luptă cu Destinul, cu Nenorocul, dar nu cu fratele tău,
Nu împotriva iubirii. Știi tu ce este iubirea?
Prince Hamlet.
vara bea la cișmeaua singuratică precum un cuc călător
orele își înfig unghiile patinate în rutină
răsar stele roșii pe felii de întuneric
tinerețea mea lacomă de partituri se scaldă în praful zilelor
/particule incolore cu accelerația la maxim/
antidragostea recrutează berze/fidelități cu aripi largi
cât Kathmandu/
croim cu cerul pe umeri costumul de Don Quijote
dependenți de o altitudine a sentimentelor
o dăm în albastru la orice serpentină
cu arma sincerității obtuză
verile nasc grigorești decorativi
numai când plouă te întreb cum o mai duci
cu dragostea de două parale iar tu
îmi cumperi mere/ispite efemere/
și pictezi inimi pe tavanul peșterii
unde te retragi să-ți bei egoul
/artefact solitar/
dacă vara se poartă sandale
iar iubirile miros ca niște alge
orașul se plimbă cu tramvaiul prin aerul sufocant
în vreme ce câinii urmează mirosuri efemeride
Tucă șoptește transpirat luciferic
vreau sa te ard
iar nouă ni se dezbracă verile de pudibonderii
așa ca pe acoperișul lumii unde orologiul sună
pentru urechea lui Dumnezeu
-->
Răspunsuri