Mi se aprind în suflet, ruguri şerpuitoare
troznind în mine cu toamna idtovită;
în umbre şi răşini, dumbrăvi seducătoare
se prăbuşesc, gemând, cu seva rîvîşită.
Codrii ard prin sânge cu foşniri de frunză
şi-n unghi trec păsări, abia bănuit;
rămân calcinate sărutările pe buză
şi-ntârzii în lume, de flăcări bântuit.
-->
Răspunsuri