Târziu, în lume

[George PENA]

 

Mi se aprind în suflet, ruguri şerpuitoare

troznind în mine cu toamna idtovită;

în umbre şi răşini, dumbrăvi seducătoare

se prăbuşesc, gemând, cu seva rîvîşită.

 

Codrii ard prin sânge cu foşniri de frunză

şi-n unghi trec păsări, abia bănuit;

rămân calcinate sărutările pe buză

şi-ntârzii în lume, de flăcări bântuit.