Stau
cu ochii
cât roţile Carului Mare
în liniştea surdă,
scrijelită de geamătul
căldurii prinsă între
cărămizile înroşite.
Mintea-mi cu plete cernite,
zdrobită de lanţurile durerii,
aleargă prin vreme
în trecut,
în prezent,
despletind amintiri,
rătăceşte
prin dansul limbilor
ce-mi pictează tavanul
pe fond negru...
Adorm
şi trag cortina
peste încă o zi
din vremea ce curge,
săpând...
-->
Răspunsuri
poezie, selectat 13-14-15
Vă mulţumesc!