Această vară, din nou, e redefinită
De oamenii frumoși, de zilele-nsorite,
De flori și păsări, de multe alte ispite
Sub teiul înflorit, pe-o bancă ruginită.
Nu stau la umbră, chiar dacă sunt ostenită,
Mă prinde-nserarea cu hainele dospite,
Iar noaptea ne fură puținele credite
Sub teiul înflorit, pe-o bancă ruginită.
Iubindu-ne, zâmbim spre noaptea țăcănită,
Uitând de patul confortabil din căsuță,
Căci aventura verii poate-i mai drăguță
Sub teiul înflorit, pe-o bancă ruginită.
Dulceața iubirii e nemaipomenită…
Această vară, din nou, e redefinită.
-->
Răspunsuri
Îmi menţin opinia şi nota (7) de la ronsetul "Creaţie angelică"! Îmbrăţişări cu drag!!!
PS: Atenţie: "dospite" şi "credite" nu fac rimă; la "dospite", accentul cade pe a doua silabă, iar la "credite", pe prima!
Verile sunt mai totdeauna redefinite... într-un an de flori de tei, în alt an de salcâmi... Mă zguduie însă "noaptea ţăcănite" - (dar n-am găsit altă rimă)... Oricum un ronset corect cu rime de rang 4 şi 3.
Nota mea este:
(9)
din nou, e redefinită o licență poetică ce dă farmec sfârșitului poeziei.
