Privesc cum anii trec, aşa, hoțește,
Pe drumul vieții ce-mi țintește sus.
Pe tâmple, doar argintul strălucește,
Tot ce-a fost de spus, acum s-a spus.
Anii tinereții trecut-au voinicește
Şi s-au rătăcit pe drumul spre apus,
Privesc cum anii trec, aşa, hoțește,
Pe drumul vieții ce-mi țintește sus.
Speranţa e în trupul ce trăiește,
Învăluit de vis, greu se lasă dus,
Nicicum voinţa nu îl părăsește,
Cât, drumul vieții merge, doar, în sus.
Privesc cum anii trec, aşa, hoțește.
Răspunsuri
Versuri minunate!
multumesc Lenus...
multumesc Mihaela
Privim în spate către anii ce ,,trec hoţeşte'', şi rămânem doar cu privitul. Versuri frumoase, felicitări!
multumesc Mihaela...