ultima toamnă ( Visele nu mor niciodată)

[Nicoleta Mija]

vântul scutură tăcerea,

alunecă răcoarea printre frunze,

umbra somnului rătăcește,

în visele nopții mă înfășor,

tu ești străjerul printre vise,

cununi de stele împletim.

în zarea nopților senine,

atâtea vise pe același drum,

am rătăcit îmbrățișați,

și-n melodia șoaptelor,

tu ești străjerul printre vise,

cununi de stele împletim.

un vis ca o frunză căzută,

rătăcim prin ploile toamnei,

vii în tăcerea frunzelor,

sub bolți de nori triști,

tu ești străjerul printre vise,

cununi de stele împletim.

 

 

[Anişoara Iordache]

Un poem soptit, de dragoste. Frumos.

Mulțumesc!