Te caut și astăzi prin vagi neuitări,
rămase pe muchii de timp agățate,
când umbrele lor mai ajung uneori
călare pe vânturi de iarnă turbate.
Se prind de fereastă în prag de apus,
cu fulgi de zăpadă scăpați din pripoane,
la ora când gândul se-ntoarce sedus
de vechi melodii rătăcind prin saloane.
Le simt înlăuntru de parcă-au fost ieri,
mi-aduc amintirile-n suflet grămadă
cu chipuri ascunse sub false plăceri
în dansuri năuce, pe-o amplă estradă.
Săltau în tromboane bemolii pe loc,
diezii urcau nevăzuți din trompete,
perechi fără nume, cu stil echivoc,
din ochi își făceau jurăminte secrete.
Iubiri de o noapte, cu gust infernal,
pluteau peste dansuri cu iz de păcate,
o, Doamne, și astăzi resimt acel bal,
cu lungul său șir de speranțe trădate.
Răspunsuri