Regizorul Claude Lelouch (Live for life, Les Miserables, And Now... Ladies and Gentleman) a realizat filme excepţionale pe parcursul celor 40 de ani de carieră. Filmul Un bărbat şi o femeie/A Man and a Woman a impresionat o lume întreagă prin gingăşia şi tandreţea unei iubiri pasionale dintre un văduv şi o femeie singură.

Un pilot de curse (Jean Louis Trintignant) şi o scenaristă (Anouk Aimée) trăiesc o poveste de dragoste adevărată în care intervin inevitabilele probleme de carieră sau sentimente părinteşti.

Personajele principale ale filmului se întâlnesc la internatul unde copiii lor învaţă. Anne, o actriţă, ratează trenul spre casă, iar Jean-Louis, un şofer de curse, se oferă să o conducă acasă. E prima dintre întâlnirile amicale dintre ei, care în final se vor transofrma într-o relaţie amoroasă. Deşi amândoi vor să construiască un viitor luminos, le e greu să renunţe la legăturile cu trecutul.

Filmat parţial color, parţial alb-negru, "Un homme et une Femme" a primit două premii Oscar (unul pentru cel mai bun film străin) şi mai e faimos pentru coloana sonoră.

Titlu: Un homme et une femme - Un bărbat şi o femeie

Producător: Les Films 13

Distribuitor (internaţional): Allied Artists Pictures Corporation

Dată lansare (SUA): 12 Iulie 1966

Regizor: Claude Lelouch

Scenarişti: Pierre Uytterhoeven, Claude Lelouch

Muzica: Francis Lai

Genul: Dragoste / Drama

Durata: 102 minute

din distribuţie:

Anouk Aimée - Anne Gauthier

Jean-Louis Trintignant - Jean-Louis Duroc

Pierre Barouh - Pierre Gautier

Valérie Lagrange - Valerie Duroc

Antoine Sire - Antoine Duroc

Souad Amidou - Françoise Gauthier

Henri Chemin - Jean-Louis' Codriver

Premiile Oscar

Premii câştigate

Cel mai bun film străin

Cel mai bun scenariu original (Claude Lelouch)

Nominalizări

Cea mai bună actriţă (Anouk Aimée)

Cel mai bun regizor (Claude Lelouch)

Premiile Golden Globe - Globul de aur

Premii câştigate

Cel mai bun film străin

Cea mai bună actriţă într-un film din categoria dramă (Anouk Aimée)

Nominalizări

Cea mai bună piesa originală

Cea mai bună coloana sonoră

Cel mai bun regizor (Claude Lelouch)

Vizualizări: 0

Un homme et une femme (1966)

September 21st, 2009| Recenzie scrisă de Alexandru Ţîrdea

Acum patru luni realizam un top cu cele mai bune filme de dragoste in opinia mea. Acel articol venea ca o completare a unei alte postari in care vorbisem despre asa-zisele “filme de vazut cu prietena”, adica acele filmulete facute de niste producatori inteligenti pentru niste oameni prosti. Revenind la cele mai bune filme de dragoste, atunci am plasat pe locul al doilea pelicula despre care va voi vorbi astazi. Un homme et une femme este puternica si dureroasa lovitura pe care Claude Lelouch, regizor francez contemporan cu grupul Noului Val, dar nefiind adept al curentului, o aplica colosului numit Hollywood, la acea vreme aflat intr-un impas in ceea ce priveste genul romantic care l-a consacrat in cea mai mare masura. Lelouch apare dintr-o data cu acest superb film si castiga Palme d’Or-ul chiar la editia speciala a aniversarii a douazeci de ani de existenta a festivalului. De pe Riviera filmul trece Canalul Manecii si este nominalizat la BAFTA, acolo unde Anouk Aimee obtine premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal. In cele din urma, Une homme et une femme ajunge si in America, unde castiga pe rand Globul de aur pentru rol feminin principal, premiul pentru film strain, apoi regizorul Claude Lelouch este nominalizat de Director’s Guild la premiul pe care cineastii si-l dau intre ei, iar lovitura de gratie vine in seara cand regizorul impreuna cu scenaristul Pierre Uytterhoeven sunt incununati cu Oscar-ul pentru cel mai bun scenariu original, iar apoi pelicula izbuteste sa castige si premiul pentru cel mai bun film strain.

Anne Gauthier (Anouk Aimee) este vaduva. Sotul, cascador profesionist, fusese ucis pe platoul de filmare al unei productii de razboi. Jean-Louis Duroc (Jean-Louis Trintignant) este, de asemenea, vaduv. Sotia s-a sinucis intr-un moment de panica si disperare. Cei doi au ramas cu copii din casatorii. Femeia are o fata, iar barbatul un fiu, ambii copii invatand la acelasi internat din Deauville. Intr-o zi Anne pierde trenul, iar Jean-Louis o va transporta cu masina la Paris. Pe parcursul acestui drum ei isi fac marturisiri legate de prezent, dar mai ales de trecut. Urmeaza un weekend petrecut alaturi de copii, din nou discutii, priviri cu subinteles, atingeri suave. Pentru ca se vede cu ochiul liber ca intre cei doi exista o chimie aparte, isi dau o a doua intalnire la revenirea lui Jean-Louis in Paris. Pilot profesionist de curse, el participa la raliul de douazeci si patru de ore de la Monte Carlo, acelasi loc unde suferise accidentul grav din cauza caruia sotia sa isi luase viata. Primind o declaratie de dragoste la finalul cursei, Jean-Louis paraseste petrecerea si demareaza in tromba spre Paris, o gaseste si petrece o noapte la hotel impreuna cu aceasta. In timpul acestor momente femeia se confrunta cu o dilema morala si sentimentala, prin minte derulandu-i-se toate momentele frumoase petrecute alaturi de sotul ei. Noaptea se consuma, barbatul este deceptionat, femeia pleaca singura spre Paris. Lelouch ne lasa senzatia ca acesta este finalul intregii povesti, dar ne pacaleste. Finalul trebuie sa il descoperiti singuri.

Observati ca scenariul este construit simetric, desfasurarea evenimentelor punand cele doua personaje in balanta, in ipostaze asemanatoare. Femeia se plimba cu fiica pe plaja, barbatul isi plimba baiatul cu masina tot pe plaja. Ambii copii invata in acelasi loc, ea este vaduva, el la fel. Toate aceste efecte de simetrie par a ne arata ca fiecare dintre ei are propriul drum, unul paralel cu al celuilalt. Si probabil ca asa ar fi fost daca Anne nu ar fi pierdut trenul si nu ar fi ajuns in masina lui Jean-Louis. Scenele din masina denota capacitatea extraordinara a lui Claude Lelouch de a surprinde cele mai mici si nesemnificative detalii din comportamentul si gestica fiecarui personaj. Avem incadraturi stranse la limita gros-planului. Chipul lui Annouk Aimee este luminat de un rosu palid in timp ce fata lui Jean-Louis Trintignant este scaldata intr-un albastru rece. Camera jubileaza in secventele in care cei doi iau masa impreuna cu cei doi copii. Urmarim discutia, care apoi este intrerupta si lasa loc muzicii, regizorul revenind la planurile stranse si la studierea detaliilor, in special acela cand barbatul incearca sa isi apropie mana de spatele femeii, dar ezita mult, ii priveste buzele, ar vrea sa i le sarute cu pasiune, dar stie ca nu se cade.

Cele doua personaje beneficiaza de o constructie bazata doar pe flashback-uri. Ei traiesc doar prin amintirile legate de trecut, de fostele iubiri, tot ce ii mai leaga de prezent fiind copiii, si ei marturii ale vechilor povesti de dragoste. Practic aceasta noua idila este o sansa pentru ca cele doua personaje sa isi traiasca din nou vietile zbuciumate. Se vede ca niciunul dintre ei nu mai este stapanit de impulsurile din tinerete. Jean-Louis ezita mult pana sa se apropie de Anne, iar aceasta ii spune ca il iubeste, dar printr-o telegrama, incercand sa evite un raspuns negativ primit in fata. Claude Lelouch este un fantastic portretist, dar simte perfect starile si stie cum sa le expuna pe pelicula. Starea de calm si relaxare de pe plaja este prezentata in secvente lungi si cu miscari de camera lente, in timp ce plecarea lui Jean-Louis de la Monte Carlo este montata din secvente scurte derulate rapid.

Cea mai buna scena a filmului este noaptea petrecuta in hotel. Barbatul si femeia sunt, in sfarsit, impreuna, se bucura de compania celuilalt, fac dragoste intr-un mod foarte pasional. Daca Pedro Almodovar s-ar fi aflat in spatele camerei, atunci ne-am fi bucurat de un festin la limita dintre pornografie si arta, ceva in genul scenei de amor dinAtame!, dar Claude Lelouch recurge la un alt procedeu, preferand sa mentina incadratura numai pe chipul femeii, secventa fiind intrerupta doar de flashback-urile in care o surpindem pe Anne in cele mai frumoase momente alaturi de sotul ei decedat. Este clar de acum incolo pentru toata lumea ca femeia sufera in adanc si se confrunta cu o problema morala, lucru observat usor de Jean-Louis, care isi da seama ca femeia nu are orgasm si nu se bucura de acest moment, dar crede ca vina este a sa.

Un scenariu atat de simplu si totusi un mare film. Un homme et une femme este unul dintre acele filme de care ti se face mereu dor sa le revezi. Un love story care nu iese in evidenta in mod deosebit ca poveste, avand o idee generala vazuta si in alte filme. Stilul este cel care unicizeaza aceasta pelicula, dar si cei doi actori principali incredibili.Anouk Aimee, pe langa faptul ca este una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata, este o actrita de un talent incomensurabil, aici oferind inca un recital de proportii. Jean-Louis Trintignant se ridica la inaltimea partenerei, oferind un portret echilibrat al unui barbat cu sufletul sfasiat, cufundat in munca si in a carui inima licareste speranta unui nou inceput.

Cand te gandesti ca la debutul in lungmetraj din 1962, Cahiers du cinema l-a intampinat pe Claude Lelouch cu urmatoarele cuvinte: “Retineti bine acest nume. Nu veti mai auzi prea curand de el”. Iata ca Lelouch se distanteaza de Noul Val Francez, adica aceiasi oameni care activau si la revista mai sus amintita (Truffaut, Godard, Rivette, Resnais), si se remarca drept unul dintre cineastii de mare clasa ai lumii.

Răspunsuri

Lenuş Lungu Septembrie 14, 2011 23:24

Un film excepţional...Felicitări!
Elena Mezin Septembrie 14, 2011 11:54

Merci pentru acest frumos expose ,,un film exceptional realizat de un om exceptional.

1962 L'amour avec des si
1964 Une fille et des fusils
1965 Les grands moments
1966 Un homme et une femme
1967 Vivre pour vivre
1969 Un homme qui me plaît
1969 La vie, l'amour, la mort
1971 Smic Smac Smoc
1973 Visions of Eight
1974 Toute une vie
1974 Mariage
1976 Le Bon et les méchants
1977 Un autre homme, une autre chance
1978 Robert et Robert
1979 à nous deux
1985 Partir, revenir
1986 Attention bandits!
1986 Un homme et une femme, 20 ans déjà
1988 Itinéraire d'un enfant gâté
1993 Tout ça... pour ça!
1995 Lumière et compagnie
1998 Hasards ou coïncidences
1999 Une pour toutes
2002 And Now... Ladies and Gentlemen
Camelia C Septembrie 14, 2011 0:59

Una dintre capodoperele, care ne-au imbogatit sufletul!
Delia Staniloiu Septembrie 13, 2011 21:03

Un film excepţional care ne-a marcat adolescenţa.
Ioan Muntean Septembrie 12, 2011 23:45

Un homme et une femme (1966)

September 21st, 2009| Recenzie scrisă de Alexandru Ţîrdea

Acum patru luni realizam un top cu cele mai bune filme de dragoste in opinia mea. Acel articol venea ca o completare a unei alte postari in care vorbisem despre asa-zisele “filme de vazut cu prietena”, adica acele filmulete facute de niste producatori inteligenti pentru niste oameni prosti. Revenind la cele mai bune filme de dragoste, atunci am plasat pe locul al doilea pelicula despre care va voi vorbi astazi. Un homme et une femme este puternica si dureroasa lovitura pe care Claude Lelouch, regizor francez contemporan cu grupul Noului Val, dar nefiind adept al curentului, o aplica colosului numit Hollywood, la acea vreme aflat intr-un impas in ceea ce priveste genul romantic care l-a consacrat in cea mai mare masura. Lelouch apare dintr-o data cu acest superb film si castiga Palme d’Or-ul chiar la editia speciala a aniversarii a douazeci de ani de existenta a festivalului. De pe Riviera filmul trece Canalul Manecii si este nominalizat la BAFTA, acolo unde Anouk Aimee obtine premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal. In cele din urma, Une homme et une femme ajunge si in America, unde castiga pe rand Globul de aur pentru rol feminin principal, premiul pentru film strain, apoi regizorul Claude Lelouch este nominalizat de Director’s Guild la premiul pe care cineastii si-l dau intre ei, iar lovitura de gratie vine in seara cand regizorul impreuna cu scenaristul Pierre Uytterhoeven sunt incununati cu Oscar-ul pentru cel mai bun scenariu original, iar apoi pelicula izbuteste sa castige si premiul pentru cel mai bun film strain.

Anne Gauthier (Anouk Aimee) este vaduva. Sotul, cascador profesionist, fusese ucis pe platoul de filmare al unei productii de razboi. Jean-Louis Duroc (Jean-Louis Trintignant) este, de asemenea, vaduv. Sotia s-a sinucis intr-un moment de panica si disperare. Cei doi au ramas cu copii din casatorii. Femeia are o fata, iar barbatul un fiu, ambii copii invatand la acelasi internat din Deauville. Intr-o zi Anne pierde trenul, iar Jean-Louis o va transporta cu masina la Paris. Pe parcursul acestui drum ei isi fac marturisiri legate de prezent, dar mai ales de trecut. Urmeaza un weekend petrecut alaturi de copii, din nou discutii, priviri cu subinteles, atingeri suave. Pentru ca se vede cu ochiul liber ca intre cei doi exista o chimie aparte, isi dau o a doua intalnire la revenirea lui Jean-Louis in Paris. Pilot profesionist de curse, el participa la raliul de douazeci si patru de ore de la Monte Carlo, acelasi loc unde suferise accidentul grav din cauza caruia sotia sa isi luase viata. Primind o declaratie de dragoste la finalul cursei, Jean-Louis paraseste petrecerea si demareaza in tromba spre Paris, o gaseste si petrece o noapte la hotel impreuna cu aceasta. In timpul acestor momente femeia se confrunta cu o dilema morala si sentimentala, prin minte derulandu-i-se toate momentele frumoase petrecute alaturi de sotul ei. Noaptea se consuma, barbatul este deceptionat, femeia pleaca singura spre Paris. Lelouch ne lasa senzatia ca acesta este finalul intregii povesti, dar ne pacaleste. Finalul trebuie sa il descoperiti singuri.

Observati ca scenariul este construit simetric, desfasurarea evenimentelor punand cele doua personaje in balanta, in ipostaze asemanatoare. Femeia se plimba cu fiica pe plaja, barbatul isi plimba baiatul cu masina tot pe plaja. Ambii copii invata in acelasi loc, ea este vaduva, el la fel. Toate aceste efecte de simetrie par a ne arata ca fiecare dintre ei are propriul drum, unul paralel cu al celuilalt. Si probabil ca asa ar fi fost daca Anne nu ar fi pierdut trenul si nu ar fi ajuns in masina lui Jean-Louis. Scenele din masina denota capacitatea extraordinara a lui Claude Lelouch de a surprinde cele mai mici si nesemnificative detalii din comportamentul si gestica fiecarui personaj. Avem incadraturi stranse la limita gros-planului. Chipul lui Annouk Aimee este luminat de un rosu palid in timp ce fata lui Jean-Louis Trintignant este scaldata intr-un albastru rece. Camera jubileaza in secventele in care cei doi iau masa impreuna cu cei doi copii. Urmarim discutia, care apoi este intrerupta si lasa loc muzicii, regizorul revenind la planurile stranse si la studierea detaliilor, in special acela cand barbatul incearca sa isi apropie mana de spatele femeii, dar ezita mult, ii priveste buzele, ar vrea sa i le sarute cu pasiune, dar stie ca nu se cade.

Cele doua personaje beneficiaza de o constructie bazata doar pe flashback-uri. Ei traiesc doar prin amintirile legate de trecut, de fostele iubiri, tot ce ii mai leaga de prezent fiind copiii, si ei marturii ale vechilor povesti de dragoste. Practic aceasta noua idila este o sansa pentru ca cele doua personaje sa isi traiasca din nou vietile zbuciumate. Se vede ca niciunul dintre ei nu mai este stapanit de impulsurile din tinerete. Jean-Louis ezita mult pana sa se apropie de Anne, iar aceasta ii spune ca il iubeste, dar printr-o telegrama, incercand sa evite un raspuns negativ primit in fata. Claude Lelouch este un fantastic portretist, dar simte perfect starile si stie cum sa le expuna pe pelicula. Starea de calm si relaxare de pe plaja este prezentata in secvente lungi si cu miscari de camera lente, in timp ce plecarea lui Jean-Louis de la Monte Carlo este montata din secvente scurte derulate rapid.

Cea mai buna scena a filmului este noaptea petrecuta in hotel. Barbatul si femeia sunt, in sfarsit, impreuna, se bucura de compania celuilalt, fac dragoste intr-un mod foarte pasional. Daca Pedro Almodovar s-ar fi aflat in spatele camerei, atunci ne-am fi bucurat de un festin la limita dintre pornografie si arta, ceva in genul scenei de amor dinAtame!, dar Claude Lelouch recurge la un alt procedeu, preferand sa mentina incadratura numai pe chipul femeii, secventa fiind intrerupta doar de flashback-urile in care o surpindem pe Anne in cele mai frumoase momente alaturi de sotul ei decedat. Este clar de acum incolo pentru toata lumea ca femeia sufera in adanc si se confrunta cu o problema morala, lucru observat usor de Jean-Louis, care isi da seama ca femeia nu are orgasm si nu se bucura de acest moment, dar crede ca vina este a sa.

Un scenariu atat de simplu si totusi un mare film. Un homme et une femme este unul dintre acele filme de care ti se face mereu dor sa le revezi. Un love story care nu iese in evidenta in mod deosebit ca poveste, avand o idee generala vazuta si in alte filme. Stilul este cel care unicizeaza aceasta pelicula, dar si cei doi actori principali incredibili.Anouk Aimee, pe langa faptul ca este una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata, este o actrita de un talent incomensurabil, aici oferind inca un recital de proportii. Jean-Louis Trintignant se ridica la inaltimea partenerei, oferind un portret echilibrat al unui barbat cu sufletul sfasiat, cufundat in munca si in a carui inima licareste speranta unui nou inceput.

Cand te gandesti ca la debutul in lungmetraj din 1962, Cahiers du cinema l-a intampinat pe Claude Lelouch cu urmatoarele cuvinte: “Retineti bine acest nume. Nu veti mai auzi prea curand de el”. Iata ca Lelouch se distanteaza de Noul Val Francez, adica aceiasi oameni care activau si la revista mai sus amintita (Truffaut, Godard, Rivette, Resnais), si se remarca drept unul dintre cineastii de mare clasa ai lumii.

Acest răspuns a fost șters.

Notă: această pagină conține conținut plătit.

Notă: această pagină conține conținut plătit.

Notă: această pagină conține conținut plătit.

Notă: această pagină conține conținut plătit.

Notă: această pagină conține conținut plătit.

Notă: această pagină conține conținut plătit.

Notă: această pagină conține conținut plătit.

Răspunsuri

Notă: această pagină conține conținut plătit.

Notă: această pagină conține conținut plătit.

Notă: această pagină conține conținut plătit.