De ieri şi de azi: Un decalog interbelic:
Un decalog interbelic
Prima jumătate a secolului trecut a fost cu siguranţă epoca în care femeia şi-a cucerit definitiv dreptul de a participa activ la viaţa socială. În aceşti ani doamnele au trecut de la rolul domestic de “femeie de casă” la acela de “doamnă în societate”. Au cucerit o multitudine de drepturi: de a purta pantaloni, de a purta părul tuns scurt, de a face sport, de a se plimba pe bicicletă în public, de a participa la consursuri de frumuseţe… Profesarea de către femei a meseriilor rezervate până atunci exclusiv bărbaţilor constituie o etapă importantă în această “luptă pentru emancipare a femeilor”. Nu era doar un moft această aspiraţie a femeilor. În lipsa unei independenţe financiare, femeile ar fi rămas dependente de veniturile soţilor lor. Ori independenţa financiară nu se putea câştiga decât prin munca proprie. Femeile medic, avocat, inginer, taximetrist sau… paraşutist încep să devină o prezenţă obişnuită în societate.
 |
| O victorie în lupta de emancipare a femeilor: dreptul de a purta părul tuns scurt |
Bineînţeles însă că această schimbare de rol în societate a avut parte de opoziţia puternică a “celeilate părţi” a societăţii. Bărbaţii nu erau întotdeauna de acord cu noul loc şi rol al femeii. Cei mai cârcotaşi dintre ei au formulat chiar un “decalog” destinat femeilor. Doamnele au răspuns imediat cu 10 porunci destinate sexului masculin. Pentru că şi bărbaţii trebuiau să îşi schimbe obiceiurile, nu-i aşa? Mă îndoiesc însă că aceste “porunci” au fost în totalitate respectate. Nu au fost nici atunci – şi nu sunt nici astăzi:
I. Nu vorbi numai tu tot timpul, căci, se poate întâmpla ca şi bărbatul sa dorească din când în când, să spună câte ceva.
II. Dacă e cu putinţă, iubeşte-ţi bărbatul şi pregăteşte pentru dânsul hrana (pe care în definitiv din munca lui o ai) şi pregateşte-o aşa fel, ca să fie gata la vreme si să nu sufere papilele (nervii gustului).
III. Nu te amesteca în treburile bărbatului tău.
IV. Nu sta ceasuri întregi la telefon, vorbind fleacuri, căci prea bine se poate întâmpla ca cineva sa aibe nevoie de firul pe care-l ocupi, pentru afaceri mai importante, şi nici nu repeta pălăvrăgelile vecinilor.
 |
| Prima femeie taximetrist din București - Margareta Nicolau - |
V. Nu te lăuda prea mult cu blândeţea bărbatului, amintindu-ţi că dânsul are toată bunăvoinţa pentru frații săi de robie.
VI. Dacă te cerţi cu bărbatul tău, sau dacă socoţi că e nevoie să-l dojeneşti, fă aceste lucruri repede si uită apoi.
VII. Fii cu răbdare faţă de slăbiciunile bărbatului tău şi la nevoie exagerează calităţile sale, bune dacă le are, în faţa oamenilor.
 |
| Prima femeie pilot de avion și parașutist cu brevet din România - Smaranda Brăescu - |
VIII. Nu-ţi preface bărbatul în servitoare, decât în împrejurări cu totul excepţionale. Adă-ţi aminte că ai bărbat pentru alte scopuri, decât acela de a fi bucătar sau spălător de vase.
IX. Nu-ţi îndrepta toate gândurile numai la podoabă şi îmbrăcăminte şi nu exagera importanţa obligaţiunilor sociale, căci prima ta datorie este casa si familia.
X. Adă-ţi aminte că…, din când în când, e bine să laşi pe bărbat în pace. În aceste timpuri nu-ţi turbura soţul, când dânsul e cel care asudă sub povara vieţii.
DECALOGUL PENTRU BĂBAȚI
I. Arată femeii tale totdeauna aceeaşi curtenie, pe care ai arătat-o în prima zi a căsătoriei.
II. Arată mulţumire, fie prin cuvânt, fie prin zâmbet, pentru bucatele care ţi-se pun înainte, căci acestea nu s'au făcut singure.
III. Aminteşte-ţi totdeauna de soţia ta, sfătuieşte-te cu dânsa, împărtăşeşte-ţi cu dânsa plăcerile, cum ar fi bunăoară mersul la circ, la cinematograf, la expoziţie sau la teatru.
 |
| Prima Miss România (1929) d-ra Magda Demetrescu |
IV. Fereşte-te întotdeauna de bănuiala răului, căci lumea dispreţuieşte pe omul pe care-l suspectă în privinţa moralei şi poartă-te tu însuţi la fel, cum vrei să se poarte femeea ta.
V. Nu minţi în ceea ce priveşte veniturile pe care le ai, căci Dumnezeu nu va lăsa nepedepsit pe acela care-şi ține femeea în neştiinţă asupra finanţelor domestice; decepţia în această privinţă e cauza tuturor relelor.
VI. Nu uita zilele onomastice: ziua de naştere a femeii tale şi a copiilor tăi, precum si aniversarea căsătoriei şi ţine-le minte, cel puţin tot atât de bine, cum ţii minte zilele în care au loc championate de box sau matchuri de footbal importante.
VII. Nu te încinge în discuţii aprinse cu femeea ta căci bine ştii că ultimul cuvânt tot ei îi aparţine; de asemenea nu încerca niciodată să-ţi impui voinţa, în ceea ce priveşte viaţa domestică, căci casa ta trebuie să fie zidită pe dragoste şi nu să stea rezemată pe dominaţia fără rost a vre'unuia dintre membrii ei.
 |
| La patinaj în Cișmigiu |
VIII. Ia-ţi partea care ţi-se cuvine în creşterea copiilor tăi, căci o bună parte din însuşirile lor îţi aparţin ţie.
IX. Arată-te cu interes faţă de afacerile sociale ale soţiei tale, tot astfel cum aştepţi de la dânsa ca să se intereseze de treburile tale zilnice. Dânsa s'a căsătorit cu tine ca să-ţi fie tovarăşe, si nu numai să te hrănească de trei ori pe zi.
X. Însoţeşte pe femeia şi copii tăi la biserică în fiecare Duminecă şi nu admite ca aceasta s'o facă alţii.
-->
Răspunsuri
Drepturile politice
În 1919, Valentina D. Focşa, directoarea „Asociaţia pentru emanciparea civilă şi politică a femeii“, publica în ziarul organizaţiei principalele revendicări ale mişcării. Printre acestea:„modificarea articolelor din codul civil, comercial şi celelalte legiuiri, cari privest starea de minorat şi incapacitate juridică a femeii sub orice formă ar fi ele prezentate“, „Dreptul de a alege şi de a fi alese în Consilii comunale, judeţene, corpuri legiuitoare, precum şi a putea ocupa, în puterea titlurilor academice ce ar putea să obţină, orice funcţiune“. Militanţi în scris pentru drepturile politice ale femii mai erau, printre alţii, generalul Averescu, liberalul Ion I.C. Brătianu ori conservatorul Alexandru Marghiloman.
Tot ziarul „Universul“ descria şi şedinţele cercurilor de femei conduse de Alexandrina Cantacuzino, soţia fostului premier conservator Grigore Cantacuzino şi, poate, cea mai înflăcărată feministă a vremii. În discursurile sale înflăcărate, aceasta critica fără urmă de îngăduinţă „femeia păpuşă, femeia obiect de plăcere şi de lux, femeia parazitară, infantilă“. Deşi adeptă a emancipării feminine, Alexandrina Cantacuzino înţelegea că familia este, totuşi, pe primul plan:„Credeţi că omogenitatea familiei va fi mai bine asigurată când soţia va intra într-un partid, iar soţul într-altul? Femeile să fie întâi de toate mame!“.
Dar, pe lângă imaginea femeii emancipate, conştiente de noul său rol social, presa interbelică înfăţişa şi articole dedicate femeii gingaşe, sensibile, pure, delicate, preocupate de modă şi gastronomie, de decoraţiuni interioare ori de arta de a stăpâni codul bunelor maniere. Revista „Domniţa“, de pildă, dezbătea în paginile ei probleme legate de imaginea femeii frumoase şi era la curent cu ultimele progrese, oferind ştiri despre concursurile de frumuseţe. De altfel, „Mariana“, „Revista scriitoarei închinată talentului feminin“, „Jurnalul femeii“ aveau articole precum „Cronica modei“, „Reţete de frumuseţe“ ori „Cum să-ţi păstreze femeile bărbatul iubit“.
„Jurnalul femeii“, aflat sub direcţia Emiliei Trailler, mai publica articole despre importanţa femeii în primul război mondial. În 1922, E. Delasurpa scria:„Participarea actică (n.r. – a femeilor în „marele răsboiu“) a făcut ca femeia să se lese de păpuşeriile cu care atrăgea favoarea bărbaţilor. Prin intrarea gradată în toate carierele, prin încercarea de a pătrunde în toate profesiunile intelectuale şi prin reuşita lor, ele au văzut că-şi pot găsi fericirea şi în munca personală şi independentă“.Să se înscrie femeile în politică?", se întrebau jurnaliştii de la „Adevărul" la începutul lui 1930. Răspundeau, printre alţii, Ioan Cantacuzino şi Constantin Argetoianu.
Academicianul Cantacuzino:„Femeia trebuie să se ferească să-şi compromită prestigiul întrebuinţând metodele învechite ale partidelor de la noi. Trebuie să fie o forţă de apropiere, nu de vrajbă şi distrugere“.
Conservatorul Argetoianu:„Socotesc că bărbaţii, când fac politică, fac o prostie. N-aş îndrăzni din politeţă să calific şi actul doamnelor de a se înscrie în politică. Cred că, deocamdată, rolul femeii ar fi mult mai potrivit cu firea ei dacă şi-ar mărgini activitatea la chestiunile de ordin gospodăresc şi economic“.
Marele istoric al românilor, Nicolae Iorga, deplângea însă imaginea nedreaptă a femeii în epocă. „Din ce în ce mai mult, gospodinele noastre de azi nu mai sunt cele de odinioară“, arătau redactorii de la „Neamul Românesc“, ziarul patronat de Iorga, în ianuarie 1940. „Este drept, mirajul oraşelor, cu toată superficialitatea lor lustruită, contribuie permament la vătămătoare interpretări a lucrurilor, la slăbirea calităţilor bune şi la diformarea lor. Înclinările proaste, nezăgăzuite, şi lipsa de îndrumări duc la lâncezeala care se observă în multe din gospodăriile rurale. Iar creşterea copiilor... Dumnezeu cu mila!“, erau categorici aceştia.
„Zorzoanele sălbatece ale unei mode idioate, farastâcurile frizerilor şi veştmintele de târg bălţate în culori care sunt grozăvii de gust. Nu se mai cultivă inul şi cânepa ca să se cumpere lucruri de gata şi să umple de bani pe evreii cu magazine. Ciorapii de mătase, putrezi şi ovreieşti, acopăr picioarele lipsite de baie, dar în pantofi cu tocuri înalte", se tânguiau jurnaliştii, fără să renunţe, totuşi, la seducătorul discurs „antijidovesc“ specific epocii.
Se străduiau frumoasele interbelice să-şi acorde importanţă, însă nu era uşor atunci când un „sburător" ca George Călinescu spunea că„femeia e un satelit al bărbatului. [...] Pasiunile ei sunt strâns înfeudate instinctelor, violent practice. [...] Femeia este fizică, bărbatul – metafizic“.