Orfeu cântă tot acolo
Lângă Styxul
Peste care luntraşul
Face naveta într-o hipnotică râvnă,
Cântă aceeaşi dramă, aceleaşi note,
Aceleaşi sunete
Care împing luntrea uşor dincolo,
Unde se aud sinistre urlete...
Vine luntraşul
A câta oară?
Orfeu,
Pentru bunul Dumnezeu ori zeu,
Dar ce mai ştiu eu?
N-auzi
De secole răcnetul de câine?
A pagubă, a pustie?
N-auzi lugubru strigă nu o gură, trei!
Nu vrei
Un pic de tăcere?
Ţi-am adus o mie de fecioare
De ce oare
Ce soarta blestemată
Chiar să nu se ridice
Nici una la rangul de Euridice?
Auzi?
Mă asculţi?
Nu se poate!!!
Urlet îngrozitor(de luntraș)
Infernul zgâlţâind uşor!
Vai, cum de nu am priceput
Eşti surd!
Ce soarta de Sisif sau mai curând
Ce idiot,
Să nu observ de loc!
Vezi, eu am vrut să rămâi aici şi poate
Scăpat fiind
Din ghiare de menade
Hades se va îndura, aşa a fost
Dar totul Orfeu a avut vreun rost?
Poate doar că atât de frumoase fecioare
Fie-mi chinul etern,
Le-am scăpat de infern,
Dar dacă ele să trăiască
De ce un cerber să înnebunească?
Hai, dă lira, suie în barcă,
Aşa, uşor,
Ah, ce linişte, o simt
Cum îmi mângâie obositul trup!
Să plutim,
Încet, nefiresc,
Neîntrerupt,
Azi nimeni să nu vrea Styxul a-l trece
Dacă poate
Îl rog să înoate!
Vreau să aud
Cum toate în juru-mi dorm,
Cum timpul impecabil se năruie
Şi după mii de ani
Cerberul sforăie!
-->
Răspunsuri
Toată admiraţia pentru aceste versuri!