Un sfârşit de Noiembrie 2017 impresionant şi un început de Decembrie 2017 aflat sub auspiciile schimbării de anotimp. Una după cealaltă, zilele au devenit tot mai geroase, cel puţin noaptea. Iarna, deşi nu se anunţă insistent, bate la uşă şi, de ce nu, ne-o dorim cu toţii, dar mai moderată. Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu entuziasm, iar intrarea în perioada Sărbătorilor de Iarnă ne animă şi emoţionează deopotrivă. O stare de aşteptare, plină de bucurie şi împăcare, a unei atmosfere magice rememorată din copilărie.
Oraşul Oradea freamătă şi este în pregătire având în vedere că sărbătorile de iarnă prilejuiesc evenimente şi colinde impresionante, iar spiritul de sărbătoare este evidenţiat de beteală, globuleţe şi spaţiile destinate acestor zile speciale. Încă din noiembrie am încercat să-mi rezerv participarea la câte un eveniment mai deosebit. De această dată mi s-a părut importantă lansarea de carte a doamnei Doina Jela la salonul Ratio&Revelatio. Experienţa autoarei merită remarcată deoarece competenţele şi pasiunile ei sunt proeminente în domeniul jurnalistic, literar, editorial. Am reuşit să schimb cu dumneaei câteva impresii înaintea lansării şi cred că acest gen de activitate este necesar şi util societăţii româneşti. Autoarea este, aş putea spune, obsedată de perioada comunistă din România şi experimentele sinistre ale acesteia, încercând să înţeleagă şi să descrie inexpugnabilul spaţiu concentraţionar al comunismului românesc, dar în acelaşi timp reuşeşte să descrie societatea românească aşa cum a fost sau este ea, cu aşteptările şi avatarurile ei interminabile. Pagini profunde se dezvăluie rând pe rând în cadrul cărţilor sale, prilejuind o lectură plăcută şi dovedind că autoarea este una dintre cele mai bune "traducătoare" ( aluzie la una dintre calităţile cele mai consistente ale autoarei) a stării de fapt generale. Cărţile autoarei vorbesc despre noi, despre România ultimilor şaptezeci (70) de ani ( Villa Margareta, Cazul Nichita Dumitru, Analele Sighet, Vânzătorul de enigme, Spovedania unui fost torţionar). Villa Margareta face posibilă atât ficţiunea, cât şi dureroasele realităţi şi adevăruri. Carasul Vasile a fost salvat in extremis, iar Vlad consimţind umorului britanic lansează dilema:"Dintr-un acvariu se poate face o ciorbă de peşte, dar dintr-o ciorbă de peşte am putea face un acvariu?". Aviz amatorilor şi experţilor de ciorbe..., mai ales că trăim din nou vremuri de restrişte şi de încercare.
Protestele în ţară au reînceput şi România este din nou bulversată. Sunt momente când intolerabilul nu mai poate fi suportat şi salut iniţiative de acest gen. Am rămas impresionat la culme când am văzut în stradă pe Mihai Şora la 101 ani. Aş participa şi eu, dar cred că există şi dincolo alte interese. Între roşu-deschis şi un portocaliu pătat aleg propriile vise şi obiective. Şi mai cred că dacă vrei să guvernezi te mobilizezi exemplar la alegeri, cu lideri şi programe viabile şi progresiste. Scriu aceste cuvinte îndurerat, deoarece mă înfioară gândul că actualele decizii ar putea înfiera România în plan diplomatic, politic, economic în următorii ani. Trăiesc aşadar sentimente asemănătoare unui vers din Anacreon: "Iarăşi sunt îndrăgostit, dar nu tocmai îndrăgostit/ Sunt nebun, dar nu chiar nebun" ( Fragment 88).
De fiecare dată când plec la Oradea mă opresc şi pe la biblioteca judeţeană pentru câteva ore. De curând, chiar vis-a-vis, se găseşte noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor. Deşi am văzut majoritatea exponatelor şi secţiilor încă din studenţie, o expoziţie mai exotică m-a motivat să mă deplasez în sălile noului sediu. Expoziţia "Ultimii Dinozauri din Transilvania" oferă descrieri, dovezi osteologice şi reconstituiri în mărime naturală interesante.
V-aţi întrebat vreodată în ce timp aţi fi vrut să trăiţi? Sau poate consideraţi asta inutil. Eu n-aş spune tocmai acest lucru, deoarece un spirit critic şi imaginaţia sunt active şi compară atunci când analizează această întrebare. Intervine înţelegerea unei epoci cu toate reflexiile şi logistica ei, miturile şi aspiraţii ei, ceea ce nu este puţin lucru. Librăria Humanitas Oradea a găzduit lansarea cărţilor doamnei Doina Ruşti, una dintre cele mai veritabile scriitoare ale literaturii româneşti contemporane. Întrebarea de mai sus i-a fost adresată şi a răspuns fără ezitare că ar prefera epoca fanariotă. Autoarea a rămas fermecată de suma tradiţiilor, basmelor, obiceiurilor şi modului de organizare bizantino-otoman transpuse într-un microbiom balcanic la care au fost supuse Ţările Române în ultimul mileniu. Acum putem privi aproape idilic către timpuri îndepărtate, dar dacă Transilvania a fost afectată doar parţial de nocivitatea otomanilor, Moldova şi Ţara Românească au suportat toate consecinţele nefaste vizibile chiar şi în zilele noastre. Nu pun în discuţie valoarea culturii şi civilizaţiei otomane care este impresionantă. Susţin doar că civilizaţia europeană este superioară ( Sesam deschide-te). Romanele renumitei scriitoare abordează cu un succes enorm mai multe genuri: ficţiune istorică (Manuscrisul fanariot, Mâţa Vinerii), comunismul românesc ( Fantoma din Moară) sau cel mai recent roman al dumneaei intitulat Logodnica despre care Dan Burlac spune că "nu este doar o poveste de iubire a lui David, ci şi o parabolă despre Est şi Vest, despre extremele Europei". Am reuşit să adresez şi eu câteva întrebări şi am obţinut autograful. Deosebit de activă, Doina Ruşti a mărturisit că este deosebit de implicată în proiecte provocatoare atât în plan literar, cât şi scenaristic. Dacă totuşi aş fi întrebat în ce timp aş dori să trăiesc, aş răspunde:"Undeva în Viitor dacă acesta este mai bun...!"
Vă doresc o lună Decembrie 2017 superbă, Sărbători de Iarnă splendide, feerice, divine !
-->
Răspunsuri
Chiar îmi era dor să citesc un text scris de tine. Am regăsit aceeași liniște și „seriozitate” a cuvintelor ca mai ieri pe Cititor de Proză. Mă bucur că ne-am reîntâlnit.
Apreciez faptul că socializezi pe la lansări de cărți și nu la proteste. E bine să facem o schimbare, dar nu așa... Mi-a plăcut ideea ta din propoziția: „Între roşu-deschis şi un portocaliu pătat aleg propriile vise şi obiective.”
Îmi rezerv dreptul de a-ți răspunde la întrebarea din ultimul alineat cu altă ocazie.
O lună decembrie minunată iți doresc și-un Crăciun plin de lumină divină.
cu prietenie,
Dorina
Mulţumesc pentru aprecieri şi bucuria de a mă citi. Regret soarta Cititor de Proză, mă bucur că s-a salvat ReteauaLiterara !
Sărbători de Iarnă magice şi liniştite !