Să plângă marea, pe nisip să plângă,
Să plângă noaptea-n picuri de-i nătângă,
Să plângă ceru-n pulbere de stele,
Dezlănţuind urgia în dansul lin de iele.
Să plângă Universu-n sfinte lire,
Să plângă în torente de iubire,
Să plângă timpu-nlănţ
Citeste mai mult…caut dorul
de nisipul deșertului albastru
în privirea ta
uitată la fereastră
ascund inima ramurilor
împletite-n şapte
în cuvinte descălţate
aștept tăcută adormirea ierbii
în liniștea palmelor
îi iau suflarea
şi-o mut
Citeste mai mult…
Păşesc hipnotizată
desculţă-n ploaie
picături cristaline
pătrund prin vene
gânduri uitate
într-un decor de primăvară
Umblu bezmetică
prin pulsul inimii tăcute
ca norii albi pe boltă singuri
unde roua se prelinge
pe florile din vis
şi gândul îmi sângerează
clipele se micşorează
drumul mi se scurtează.
Caut în tăcere
inima ceasului
ce nisipul cerne
zile şi nopţi
în clipe de balans
gânduri de noapte
printre stele
pulsul timpului
dansează rotitor
se scurge ca un izvor
rezonanţe bat în epidermă
în căderi de lumini
mi-am împletit o cunună
timpul uns
c
Citeste mai mult…Rafale de culoare
împânzesc marea
degetele-mi joacă firav
pe arpegiul gândurilor
împletind potop de trandafiri
culese din vise de astre
Doamne,
zarea este gândul tău albastru
înălțat din iubire
ca o cupolă de biserică răstignită
între patimile primăverii,
când renasc iarba, copacii, păsările, iertarea.
Tu ne iubești cu toate culorile și lacrimile
pe care noi le pierdem
și ne aștepți
în prima zi
cuvântul
a dăltuit cerul
și-n cer s-a arătat lumina
din prea multă liniște
s-au ivit oamenii
în inimile lor Dumnezeu
a pus iubirea primelor cuvinte
cu celelalte zile ale săptămânii
a colorat pământul și apele
din ape s-au ridicat holde
î
nu mâine nu poimâine poate nicicând
poate un măr roşu lângă o turlă neagră
poate vei trece râul pe un pod de cucută
când copiii luminii îşi scaldă ochiul în neant
şi vietăţile de dincolo îşi culcă umbra pe ape
nu mâine nu poimâine poate nicicând
po
Citeste mai mult…Am fost aproape de silaba atroce, i-am simţit
zădărnicia. Prietenii zâmbeau în zodia paharelor.
O singură mişcare pornită din elanul pauper
al mâinilor care nu mai cunosc singurătatea.
Şi semnele se arătau vii, ca nişte
umbre de fier pe cerul neputin
Citeste mai mult…
mângâi cuvântul
doar puţin
să nu-l trezesc
din starea de zmeu
aştept la capătul
firului întins
vindecarea trimisă
pe nori vineţii
îl iubesc
precum lumina
nedureroasă
în zori îl tratez pe bucăţi
cu-vânt
ştiu
mă urmăreşti
după ce ai descoperit
a
Citeste mai mult…
primăvara poate presăra
peste pământul plâns
pansamentul prescris
privind poveştile pierdute
privirea, pierzându-se printre
pietrele prelucrate proaspăt
porunceşte palmelor plictisite
- pictaţi pereţii pătraţi portocalii
păstrând petele proprii parţial
- pune
cred
mă zbat
aştept un analgezic
dezifectant de vise
de regenerare a ţesutului sufletesc
să fug de viscolul nedreptăţii
să mă agăţ de crengile eternităţii
unde străbat liniile vieţii
până la cele mai nesăbuite intersecţii
acolo este interbelicul me
Îmi aşez perlele în cuierul
universului
unde păşesc desculţă printre cuvinte
de nori sudaţi în adieri
de flori ce mă îmbracă în culori
îmi pictez privirea într-un sărut
al infinitului cu iz de sentimente
inima e un pumn de viaţă
mă plimb pe culoarul
ninge verde
se desface poemul
de bună voie
în cuvinte
ţinându-se de mâini
îngenunchează
cu începutul spre răsărit
în ruga lor cheamă literele
aruncate
uitate
nerostite
copacii şi-au lăsat inimile deschise
gata să le adopte
hrănite cu dulceaţa trimi
Citeste mai mult…
Te aşezi ca un curcubeu
într-o ceaşcă de speranţă
ca o pungă mare de vise
înmoi penelul în firimituri de nori
pline de tine
mă dezbraci de gânduri
şi-mi săruţi buzele sufletului
strânge-mă între ploape
să mă sorbi
să mă pierd în tine.
Stropi de gânduri
ţesut într-un veşmânt
de umbre
trecând prin lumea de apoi
plină de tăcere
unde timpul toarce stele
umbra mi se scurge
în palmele reci
lumina moare în culori
la umbra genelor
îmi vor curge clipe
firimituri de cioburi
ale trupului
Paşii mi se pierd pe cărări
fâşii desprinse din suflet
ţâşnesc cuvinte-n noapte
şi-mi străpung degetele
chipul îmi e stropit cu vise
îmi acopăr culoarea
în mărgele de gheaţă
nuanţe amestecate
gânduri împrăştiate
Mă pierd de umbră
o calc în picioare
încerc să prind speranţa
căldura inimii
îmi plimbă destinul
privesc peste umăr
ceaţa se-ntoarce
mă-nfrânge
cu fierul imaginii mele
Cuvinte desculţe
cad sub paşii mei
litere diamantine
flutură peste glezne
prin geamul ştirb
îmi arunc visul
în culori abstracte
ce răsună printre stele
pe clape de pian.
-->