DE CE...
De ce-ai căzut tu,ploaia mea departe,
pe-un colț de lume-n goale trupuri,
când vise am atâtea și n-am parte,
de mângâierea ta...din anotimpuri ?
Tu mi-ai lăsat culoare-ncurcubeu,
sub raza de lumina ce-o săruta,
tu ești ascunsă-n ea ș
SĂ NU NE-NTOARCEM...
Să nu ne-ntoarcem dintre vise,
decât atunci când știm că noi,
dorințe-avem și nu-s ucise,
de pași străini,sau veșnic goi.
Să nu purtăm pe căi uitate,
sub palma noastră-ngandurata,
gânduri ce vor pe cruci uitate,
lumina l
TE VOI IUBI
Te voi iubi mereu ca răsărit,
ca pe-o lumină neuitată-n zare,
și-mi vei rămâne dor,în asfințit,
în trupu-mi obosit de căutare.
Te voi iubi cum știu...poate furtună,
în alte lumi,ce vor veni cândva,
la care toți se-nchina...și adună,
un st
NE-AM ÎNECAT...
Ne-am înecat cândva în răsărituri,
pe drum de toamnă-n lacrima tristeții,
că vei pleca și vor rămâne drumuri,
să le străbat doar eu...în fața vieții.
Îngenuncheat am stat lângă-o pădure,
cu gura mea,un drum croiam ...pe tine,
mă mistu
TE-AI COPT...
Te-ai copt petală-n noapte albastră,
îngenunchind în fața vieții,
o sfântă rană și frumoasă,
din vise lacrimă-a tristeții.
Aș vrea s-adorm,să nu plâng ani,
să-ți port povară din divin,
mocnind în miezuri de vulcani,
să sorb cu sete-al t
TU...PLOAIA MEA...
Tu ploaia mea, de-acolo de departe,
în valuri de mătăsuri,tu mi-ești sânge,
să nu rămâi doar vis,ce-l scriu în carte,
s-auzi din el,doar vorba-mi care plânge !
Aș vrea să uzi cu zâmbet,o-ntomnare,
cuvântul meu din cartea de
Ascunde-mă clipă...
Aș vrea să mă-nfășori clipă-n uitare
să mă porți departe la un țărm de mare,
să m-amestec cu apă sărată
ș-așa să mă pierd printre valuri toată.
Vezi cum verdele a îmbrăcat depărtarea
și fluturi poartă pe-ntinsele aripi zarea,
ia-mă c
Dacă aş mai fi eu cea de ieri m-aş întoarce
Să împart cu tine nopţile pârguite
De plăceri, până ce ziua firul îşi toarce
Tras din coama dimineţilor albite
Când somnul curge, seva îmbrăţişărilor
Cioplind vise în tinereţea trupurilor.
Dacă aşa mai fi eu ce
Citeste mai mult…Nicicând eu nu te-am iubit mai mult ca acum
Cu toamna ce cântă un requiem pe drum
Amurgului cromând ogivele pe prund
Păduri incendiate în mine se ascund
Nicicând nu te-am dorit la fel de mult ca azi
Frumos ca un Adonis în braţe să-mi cazi
Estompând ecou
de unde curg întrebările?
din hăul timpului grăbit
din durerea care stinge clipa de azi
de ieri şi de mâine
din strigătele care sugrumă până şi zidul uitării
din zâmbetul forţat în faţa durerii
ce acoperă prin intensitate
celelate umbre neg
Citeste mai mult…Miresme-mbietoare în fir firav de iarbă,
Fumuri nevăzute, se-nalță către soare
Învăluie-n sclipire frumoasa floare dalbă,
Picuri mici de viață răsar iar, pe cărare.
O mică buburuză își plimb-a ei podoabă
Din amorțirea iernii, în care a zăcut,
Înc
Citeste mai mult…oglinzile zorilor
joacă ca o stampă cu multe feţe
retina croşetează o lume
scăldată în adevăruri noi
zăgazul răbdării
sfărâmat în bucăţi
mă înalţă
sărut tăcerea orizontului
captuşit cu liniştea
în care odihneşte gândul
aerul sigilează fiecare l
Citeste mai mult…Tomnatic foşnet de agavă
Mi-a pauzat abrupt idila
Prea tulburat de-o notă gravă
Din sticla goală de tequila.
,necat în aburii ideii
În zborul meu transcedental
Aduc omagiu azi femeii
Ce m-a suit pe piedestal...
Pe piedestal?!? Citeşte masă
Ş
Mai tii tu minte
Requiém pentru limba românã
Sãracã limbã-a gintei nobile latine,
ce cu sadism te-au ciopârtit, te-au schilodit
cei snobi, cei ce nu stiu iubi, nici te-au iubit;
câti te mai caligrafiazã cu aldine!?
Nu semintii pãgâne, tribale, te-au proscr
Când dorul tare mă apasă
Privesc cu jind la stele
Uit de mine, uit de casă
Îmi pun sufletu-n atele.
Gându-mi pleacă iar spre tine
Ascult în tăcerea nopţii
Inima mergând pe şine
Ca trenul, in voia sorţii.
Îţi strecor iubire-n suflet
Vreau acum să
Citeste mai mult…Vin sărbătorile de iarnă, sufletu-mi exaltă,
gândul se-ndreaptă spre magia nopţilor de decembrie
oraşu-i asediat, bradul de Crăciun e împodobit
cu beteală şi cadouri pe crenguţele argintii,
feţele zâmbitoare ale copiilor radiază căldură
diminuând din
Citeste mai mult…În ochii tăi, maro ca piatra lunii
În care, nepermis m-am oglindit
Tînjind la trupul tău de fruct oprit
Se zbenguie în voie, toţi lăstunii.
Privirea-ţi fază scurtă-fază lungă
Şi ochii tăi , făptura-ţi şugubeaţă,
Mă cheamă şi m-alungă, mă răsfaţă
Şi
IUBIRE FRUSTĂ
Te iubesc de-a dreptu
Te iubesc de-a stângu
Bate tare-n pieptu
Cordul meu nătângu.
Te iubesc de-a surda
Te iubesc de-a oarba
De-atâta iubire
Văd cum creşte iarba.
Te iubesc întruna
Te iubesc în două
Umblu ca nebuna-n
Dimineţi c
Dintr-un început
se numește piatră lovirea adâncă
a cuvântului în fibra ploii
se numește piatră
felia de țărm dăltuită
de fulger la întretăierea cuvintelor
În orașul de piatră am adus un fir de iarbă
un pește şi un pom
toate acestea în locul cuvinte
Se moare cu țara, de țară se moare,
Se moare de doliu și lacrimi de neam,
Se moare de jalea ce mușcă și doare,
Se moare de soarta ce-o ai și o am…
Se moare de jale cu Biblia-n mână,
Se moare cu țara de gât în exod,
Se moare cu bacii plecați de la stână,
Se
-->