Gânduri în veșmânt de umbre unde timpul toarce stele umbra mi se scurge printre degete lumina moare împrăștiată în culori sub pleoape curg clipe firimituri și cioburi pe trupul meu uscat.
Privesc din ceruri lacrimi curg lin şi copacii îmi par nălucă
umbra mea rătăceşte
pe pământ
caut
chipul tău
în cerul senin
albastru ca smaraldul
în luna aurie
în fiecare stea
în fiecare frunză
în fiecare fulg de nea
în fiecare lacrimă ar
Pictez pe nisip de frunze degetele-mi sunt penel conturez liniile trupului tău
cu sărutări fierbibți
parfum de amor
în miez de noapte
unde luna ne mângâie
coapsele
lasă tăcerea gândurilor
să alunece în râuri cristaline
de iubire
curg șiroa
Cu firescul zâmbetului tău hilar, un iz de tandreţe obosită pus pe cele câteva cuvinte de întâmpinare îmi lasă impresia unei scurgeri prin vene a unui lapte în loc de sânge.
Ca o noapte împăturită prea mult mă simt dezvelit de ascunsul meu interior,
Privesc negura din abisul timpului locul unde curg clipele, unde țâsnesc ca într-un descântec zorile sângerii , unde visele întârzie să prindă aripi să se înalțe, să-și dezgolească chipul privirilor flămânde