Tu, plictisit de-un gri cotidian
Mai umblii după pete de culoare
Eu, apăsată de-aşteptări în van
Tânjesc promisiuni în înserare.
Ne întîlnim la mijloc de dorinţă
Doi visători care ţintesc departe
Doi copleşiţi de neagra neputinţă
Tu într-o parte, eu
Mi-ai pătruns în corp un caner de iubire ce n-are leac de lecuire
mi-ai injectat o seringă
de dor…
şi-mi fac anestezia
tristeţii
ce-n vene curge râul
amintirilor
inima mă arde şi-n cioburi
se sfărâmă,
pe un pat de nor
în perfuzie eu stau
şi aştept în
Buna ziua doamnelor Omizi, spuse Albisoara. Am auzit ca sunteti niste dansatoare nemaipomenite, si am venit de departe de peste mari si tari ca sa ne convingem daca va meritati sau nu celebritatea.Va invitam asadar la un concurs de dans.
Mi-am sădit copacul vieţii
într-un pahar de cristal
unde străbat un drum
lung în vid, urmele paşilor
udate de lacrimile crengilor
ce curg prin membrane
subţiri ale rădăcinilor
prin vase transparente
ale frunzelor...
strivesc gândurile uscate
în falni