Iubesc noaptea
în cioburi de oglindă
împart viața în bucăți
adânc în pielea mea
sângele-mi perforează
trupul
pășesc printre gânduri
așternute pe jos
izvoare argintii
de lacrimi
pe miez de cuvinte
o stea rubinie
pe bolta cerului
rupt de cometele
ce-mi
Am rostit
şi cuvintele s-au ascuns
între buze
am rostit
şi trandafirul şi-a deschis
petalele spre lumină
am rostit
şi apusul a colorat curcubeul
am rostit
cuvintele s-a destrămat
consoanele s-a condensat
vocalele s-a risipit
am rostit
şi universul m
Sufletul meu caută lumina
s-a uscat pierdut în deşert
mă-nvălui în ceaţă
trupu-mi miroase
a pământ îngheţat
şi răsuflarea amuţeşte
lacrimi curg
cuvintele pe buze
s-a încleştat
o umbra peste mine
uşor coboară
inima se cutremură
se zbate precum
vulcan
Rouă, în rouă,
Pe rouă, cu rouă,
Oglindă de lumină nouă!
Ridică-te şi-aminteşte-i iubitei,
Să spună în clipa ispitei:
Să-ţi fie inima curată,
De câte ori mă vei iubi
Ca roua binecuvântată,
Născută-n flori, pe zori de zi.
Să-ţi fie inima curat
Citeste mai mult…
Inima mi s-a oprit
pe cadran
o rază picură
frântă
pe ochii ce-mi cântă
strălucind ca două
nestemate de pe
fundul mărilor
Torc din caerul de timp
păşesc pe ierburi
moi de vis
cad uşor
cu fruntea-n ceruri.
oglindă şi prismă
cu-n strop de ecou
...ca o prismă triunghiulară
fără conţinut,
stai la capătul răbdării mele.
fumul îmi adoarme
între degete.
viaţă,
vreau să dorm cu minciuna
pe jumătate aruncată
în gunoi.
vârful e smuls.
râd.
îmi ocoleşti gândurile.
muşc restul de măr
uitat,
pe noptiera vechilor
mă-ntreb…
covor de frunze ruginii foşnesc sub tălpile drumeţe…
mă-ntreb tu când o să mai vii din lumea ta să-mi dai bineţe…
ecoul paşilor se pierde cu sunet surd şi înfundat
a noastre suflete-mpreună mai fi-vor oare, vreodat?
acolo-n Cer totu-i pe
Citeste mai mult…La 7:00pm în Decembrie 5, 2011, Vasile RascanuVasile Rascanu a spus...
Sunt câmpii revărsate în mine
Şi spaţii imense şi nu este timp
Aidoma sunt geometriei micene
Şi altfel e totul din ceea ce simt.
Anthropos e zeul cuminte-l măsor
Lăsaţi-mă-n pace
Citeste mai mult…dedicatie voua Prieteni
Un gând mi se-nfiripă,
M-am născut aici, în astă țară,
Am crescut așa cum se putea,
Iarna la oraș, vara la țară,
Că atât familia-mi avea!
Amintiri duioase, vii sau triste,
Adunarăm toți și le iubim...
Și-am primit virtuți, respect și cinste,
Ca s-avem cu ce să ne mândrim
Citeste mai mult…CE-NSEAMNĂ DRAGOSTEA DE ŢARĂ?
Cu zâmbet cald şi ochii blânzi,
m-a întrebat nepotu-aseară...
Ce-neamnă dragostea de ţară?
Te rog, bunico, să-mi răspunzi!
Înseamnă să-ţi ubeşti odaia,
părinţii care ţi-au fost scut,
înseamnă să nu-ţi uiţi copaia
şi
Citeste mai mult…Cuvinte coboară
pe trepte de gând,
până ajung pe pământ
şi printre frunze uscate
de vânt împrăştiate
se risipesc toate...
Silabe neînțelese
plutesc în aerul rece,
poate o minune
o să le adune
să fie iar
joc de lumini
şi umbre de crengi
unde inima încetează
să mai bată
în ritmul unei sonate
de iarnă
în vâltoarea senzaţiilor
miros de pământ umed
în vise răcoroase
dansând o ultimă
sonată de iarnă
ritmuri frânte
aşezate pe portativ
ca note defini
Mi-am pansat sufletul
cu un nor
să nu mai curgă
râuri de dor
mi-am pansat sufletul
cu o aripă
să nu mai doară
în fiece clipă
mi-am pansat sufletul
cu iubire
şi iată acum dau de ştire
că sufletul meu vrea
să zboare
într-o iubire
şi-apoi în uitare
mi-a
Mi-aş vinde durerea
să fac bani de ţigări
mă aşez pe-o bancă
într-o gară tuşesc
împraştii în aer toţi viruşii din mine
îi presar în natura moartă
se aud chitare-n vânt
îmi pun pălaria şi strig
dă-mi sufletul înapoi
să mai pot privi răsăritul
pe aleii
Alunec în abis
cu aripile frânte
tremur
calc
miros de alge
îmi îmbată simţurile
sunt o dramă
picătură de pelin
într-un potir
iubire şi venin
o umbră
un înger
mă strigă
sunt nisip
unde vântul plânge
totul e paradis
Lenuş
Citeste mai mult…Nu-ţi vreau fericirea-n
zarea mării
şi nici nu-ţi construiesc castele
din nisip uscat…
Te vreau
aproape de mine,
să-ţi aud căldura inimii,
gâlgâind prin labirinturile raţiunii.
Te vreau toată lângă mine,
să cântăm la unison
şi pentru roadele drago
Citeste mai mult…Scriu cuvinte
rostesc cuvinte
pot fi frumoase
pot fi otravă
viaţa şi moartea
sunt scena vieţii
unde se joaca
aceleaşi piese
dupa foc va fi soare
adieri de vânt
îngheţate în amurg
sunt o carte deschisă
dar necitită
rânduri din consoane
vocale ca
Printre crengi uscate
de vreme
să prind o fărâmă
din tinereţea mea
s-a spulberat
într-o mare de vise
frânturi de speranţe
rătăcite-n timp
îmi aşez obosită
tâmpla în mâini şi privesc
arborele vieţii
uscânduse-n vremuri.
Lenuş
Citeste mai mult…
-->