„GĂLCEAVA DISIDENȚILOR-POEȚI !”
Adaugă un comentariu
Adaugă un comentariu
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
(partea întîi )
Grecul Diogene[i], un alt nebun care locuia într-un butoi , spunea
despre spirit , că „dintre toate cîte există,[….] e cel mai iute,
căci el aleargă pretutindeni“.
”Povestească-se !”[ii]
ar decreta domn’ profesor , după ce ar lua pieptiş [1]
dealul Păltinişului:
Povestea Eului şi visul său , începe ca orice poveste ,
că deh !… de n-ar fi nu s-ar povesti : „A fost odată un Eu , singurul copil al Sinelui lui ,
într-o lume psihică nedefinită şi nelimitată care-i era mamă , asemenea Sophiei
Din care vis? – Bineînţeles nu din visul obişnuit al omului din fiecare noapte ,
nici din visul , paranormalului ca fereastră deschisă într-o viaţă anterioară ,
sau visul tifosului science-fiction ca poarta deschisă spre o altă dimensiune
ocolind teoria freudiană care relevă visul ca o intimitate refulată a Sinelui ,
mai degrabă adoptînd o teorie dizidentă a acesteia în care nu este important ce
visezi , sau cum visezi ci cum te comporţi în interiorul visului – cum acţionează
Sinele , sursă a visului – modul în care rezolvi conflictul de viaţă instalat în vis .
Braţ la braţ cu continuatorii lui Jung [iii] vom evalua un studiu de caz :
visul lucid al unui Eu pestriţ , care în stare de levitaţie , cu ochii deschişi la
Poarta de Vest a Europei ce acţionează şi iată se insăilează , o autobiografie
”Eu”-ul oniric eşti şi tu cel ce visează odată cu mine cititorule! .
Undeva în Jurnalul său de idei Constantin Noica spunea cu modestie că
este un spermatozoid la poarta consacraţilor – mergînd pînă-n transparenţa ideii
……………….
Autorul după cum s-a observat este ceea ce generic numim : un boem bine
temperat , care speră să redevină occidental ca-n visul despre sine ,
în ciuda faptului că s-au ivit nişte probleme privind atît condiţiile cît şi a
termenului de prea aderararea la UE ,acum gata este inăuntru nu mai este
dincoace …ci este „aici” şi „dincolo” in acelaşi timp
[4]] El spune tuturor în gura mare că are veri îndepărtaţi bine situaţi , în ginta
latină , în a cărei configuraţie evolutivă se regăseşte ….
Două teorii fac obiectul acestor presupuneri evoluţioniste despre om :
ca cetăţeni ai lumii suntem în aceiaşi măsură interesaţi în identificarea
strămoşilor prezumtivi şi comuni .
Două teorii evoluţioniste despre om : una , în care , a evoluat o specie
intermediară de hominizi un soi de maimuţe care trăiau în Africa ,
înainte ca strămoşii noştri să se desprindă din rîndul marilor maimuţe
dintre care se disting „ doi părinţi” [vi] afropitecus şi turcanopitecus
ca cele mai evoluate hominide , ale căror fosile au fost descoperite
pe malul de vest al laculuiTurkana , Kenia (Kalodirr)
din care a fost selecţionat prototipul uman homo neandertalis .
Dar omul modern – mai precis rasa negroidă şi europoidă – Homo sapiens
prototipul omului actual , care se presupune că a descins din vatra
africană a strămoşilor noştri , descoperirea de pe malul lacului Victoria stă
şi ea mărturie , cu nişte oase de sinantropi [ix] aduse ca argument în teoria
lui homo sapiens care a migrat din Africa , conform primei variante , în
restul Terrei , în sprijinul celei de a doua variante : a lui homo sapiens
sapiens[x] antropologii susţin că acest homo de cro-magnon este produsul
unor specii de homo sapiens încrucişat cu alte subspecii un amestec rasial a
rezultat din aceste combinaţii care şi-a făcut apariţia nenderthalieni[xi]
în mai multe locuri deodată , şi care reprezintă cu adevărat prototipul omului
modern[xii].
Românii au semnalat şi ei alături de francezi şi spanioli pe Homo pimigenius
[xiii]drept strămoşul nostru .În sprijinul acestor idei antropologi vin cu o nouă
descoperire , un mormînt al strămoşilor comuni , osemintele găsite într-o
peşteră din munţii Spaniei .
Eul nostru atît de încercat de secole păgîne , peregrinarile sale în vremurile
vitrege apuse…a evoluat se spune dupa „caderea lui Adam” [xiv]
Autorul vă invită în muzeul de presupuneri despre omul troglodit [xvi]
, recrutat din şirul primiilor antropoizi [xvii]. Pe marginea acestei
idei s-a croşetat un trecut ipotetic al omului , în care hominizii misterioşi ,
cînd apar , cînd dispar brusc în fundături , ale protoistoriei [xviii].
„ Darwin vorbeşte despre ceva care nu este .”[xix]afirmă
Constantin Noica „ Cînd a fost posibil Darwin ? [xx]
”se întreabă el , parafrazîndu-l , pe filozoful român , încercăm să conducem
ideea în folosul nostru deci : „ nu troglodiţii mor, ci
trogloditatea ?
………… după ce Linneus fixase speciile (Statuile se
mişcă ) [xxi] ”încheiat citatul .
Nouă celor cu Eul sub presiunea timpului[5]nu ne este indiferentă această
chestiune aşa că printr-un efort de imaginaţie vom încerca să lămurim
lucrurile în felul nostru .
Un Eu , domnule cititor , doamnă cititoare , aşteaptă pitit în ascunzişurile
memoriei … de ce n-ar încerca acum conducătorul jocului tastatura şi
conectat la internet să lase slobod un eseu interactiv, să navige nemijlocit ,
fără escala în aceasta editură virtuală într-un dialog public simultan ! .
Captivat de panorama defileelor săpate de apele repezi în trupul munţilor
Eul din visul candidatului ce rătăceşte cu încăpăţînare prin văile ferite de vînt cu preţii perforaţi , schweizer de caverne şi grote , din văluri de aburi apar fantomatic,primele imagini cu triburile de vînători şi culegători .
Cîteva zeci de asemenea indivizi preumani care s-au adăpostit pentru a supravieţui în peşteri . Cea mai importantă descoperirea acestei epoci a fost focul [xxii].
Omul de Neanderthal experimentînd cu două bucăţi de cremene , apoi cu două
bucăţi de lemn , a obţinut scînteia şi a trecut la producera focului de către
om (un soi de Prometeu) , putem spune deci că tocmai am asistat la primul foc
că urgent s-a şi trecut la producţia de serie , practica a demonstrat că este
necesară , construirea în prealabil a unei vetre care să izoleze focul şi să
protejeze mama Natură de dezastrul pe care o flacără nepăzită l-ar fi provocat ,
de unde se vede că ideea de PSI este o preocupare mai veche decît o atestă
broşurile de specialitate , tot aşa e probabil şi ideea de badygoard , pentru că
nu pare a fi o mare diferenţă între paznicul acesta înramat cu un ciomag ,
acoperit de blănuri , şi scrutînd împrejurimile cu o privire cruntă , şi un
badyguard înarmat cu o bîtă debaseboal care-şi face iarna rondul în jurul focului .
Aceşti indivizi s-au jucat de-a caluşari păzindu-se de animale cînd îşi
făceau nevoile şi de-a v-aţi ascunselea cîteva sute de ani şi
ultima dată după cum ştiţi s-au ascuns atît de bine încît au fost daţi dispăruţi .
…………………………………………………………………………………………………………..
Cu ajutorul focului această creatură a devenit mai abilă , mai îndrăzneaţă ;
plasat dincoace de bine şi de rău , omul primitiv, stă chircit cu Eul din dotare ,
lîngă rugul aprins din vatra strămoşească a devenirii .
„Noaptea e frumos să crezi în lumină ” [xxiii], în acestă poveste ,se presupune că
varianta acestui prototip de computer bologic [xxiv] la „veioza uriaşă” a unei
flăcări jucăuşe , va fi prelucrat datele din informaţiile de peste zi , va fi scanat şi
stocat flash-uri din Universului cel viu , va fi inventat calcul binar cu două unităţi,
primul deget opozabil :Unul din dreapta şi Unul din stînga simetrică ,unu prim .
……………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Focul va fi tot mai des prezent în Natură semnalizînd lumii şi vieţuitoarelor
necuvîntătoare , că prin apropiere locuiesc oameni[6], astfel putem spune că
în această fază homo naturalis a inventat primul mijloc de comunicaţie , prin
care informa ca acolo este el ,focurile aprinse motivat pe măguri (de unde si
numele de Măgureanu primul SRI-ist care informa prin semnalizarea cu focuri ),
sau , cu bunăvoinţă , putem spune că focul era internetul neoliticului[7].
……………………………………………………………………………………………………………………………………..
Odată cu îmblînzirea focului omul primitiv a devenit conştient de sinele său , s-a familiarizat cu propria-i fire şi o emanaţie personală a fiinţei a devenit o entitate extrem de familiară şi confortabilă .
Această entitate, personalizată , cu multiple faţete , reprezintă sinele conştient – Eul care este eroul din visul despre noi . Va fi existat din timpurile omului de neanderthal acest erou ? Ba bine că nu ! Din moment cel ni l-am imaginat :
este un fel de Fred care vieţuieşte într-un loc neadarthalizat ca Flinstones[xxv]
, un Fred nu atît de înapoiat pe cît am fi fost înclinaţi să ni-l imaginăm , ipoteză
data asta nişte falangele atribuite omului de neanderthal , care supuse
analizei cu imagini tridimensionale , duc la concluzia că arătătorul putea atinge cu
uşurinţă buricul degetului mare – ceea ce ne face să credem că acest Fred
era un „macho”[10] de primă mînă , un vînător experimentat care putea executa cu
ajutorul mînilor operaţiuni de mare precizie , ca şi jumătatea lui , Wilma ,
o bucătăreasă excelentă ale cărei degete dintre care degetul mare deja
opozabil ,ei mînuiau dibaci , fleici de carne sfîrîindă , un barbecu acolo , pentru
Fred şi Barney şi soaţa sa , pentru că acum avea şi prieteni şi odată cu
socializarea în lipsa unui canal tv privat instalat în grotă ,asemenea PRO-TV
care să te îndemne din generic „ gîndeşte liber ” au făcut maţul gros au
rîgîit mulţumiţi ca nişte porci şi au trecut la o partidă de sex urmată inevitabil
de o porţie de somn . Aşa se face că din vremuri legendare îi apare Eului nostru din vis , ca într-un clişeu , spectrul arhetipal …una din acele rare nopţi de insomnie cînd
ceva n-a mers , în timpul zilei , s-au pur şi simplu din cauza unor crampe ,
se va fi produs minunea de a observa capriciile unui gînd slobod …
Fiecare separat , cu mult înainte , va fi avut revelaţia propriului lui sex
„pentru că ce poate fi mai personal decît un trup ?”(Spinoza) , şi implicit a
propriului lui Eu .
Nu putem depista cu precizie cînd cei doi îngemănaţi , animal şi imaginea
sa in detaliu au devenit conştienţi , dar cu puţină imaginaţie îi putem urmări
cum străbat veacurile în căutarea împliniri la dogoarea vetrei , trupul şi Eul său ,
va fi fost supus unor miraculoase transformări lăuntrice , imaginaţia încinsă a
autorului nu vede , totuşi , o Wilma , care în lipsa lui Fred [11], e invadată
de gînduri feministe , o Wilma care evocă la nesfîrşit „ extazul născut din
sau o Wilma aflată în acele clipele de indispoziţie , obsedată de condiţia
„cel [-lui] de-al doilea sex ”[xxviii]– Nu !…………….
Evident Wilma , nu este o Simone de Bevoir ,ea nu este nici eroina sondajului
de opiniea realizat de revista „ Elle ”în care 70% din femeile lumii de azi ,
se declară îndrăgostite , iar din care două treimi declară că dragostea
este condiţia indispensabilă pentru viaţa sexuală şi aşa cum Fred nu este
Jean-Paul Sartre sau vreunul din acei bărbaţi „metrosexuali” („barbaţi
heterosexuali din marile metropole cu tendinţe uşor narcisiste şi cu
venituri suficient de mari încit să-şi permită să aloce fonduri importante pentru
a-şi modela silueta şi înfăţişarea”[xxix] ) care populează megapolisurile de azi .
Bine observa în însemnările sale Constantin Noica [xxx],
femeia de Neandertal are tutela speciei şi răspunderile procreaţiei.
Înlăuntrul lui Fred gîndirea s-a recunoscut pe sine , a fost o realizare
deosebită ( autorul forţează cît poate imaginaţia , dat fiind că este imposibil să
avem un „Jurnal de idei” scris a lui Fred sau mărturie scrisă a vreunui biograf ,
ori vreun autor de” Dicţonar de idei de literatura ” vis a a vis de această
acest rebus autorul a dezlegat şarada cu un speraclu german existenţialist
întrodus în rădăcinile gîndirii , şi astfel a găsit determinarea cauzei gîndirii [xxxi] .
Dezlegarea problemei a demonstrat dacă mai era nevoie Bărbatului de
Neanderthal a devenit trestiea gînditoare [xxxii] a speciei care a dispărut
asemeni Elodiei.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Holbîndu-se în unda apei după peşti Fred recte homo naturalis [12]
s-a zărit pe sine absolut din întîmplare .
” Nu vă scufundaţi niciodată în ape întunecoase ”
Pe Fred l-a stîrnit propria-i figură răsfrîntă în unda netulburată a apei, a
declanşat în el o pofta de nestăvilit a cunoaşterii de sine .
Hey yellow submarin [xxxiii]:Fred şi văzut mutra
„Împresionant cum se reflectă realitatea în mintea
omenească ! ”
se poate presupune suprafaţa translucidă a apei a servit drept cadru
magic pentru autodeocherea lui Fred de Neanderthal
O imagine virtuală de neatins cu neputinţă de reţinut iată o vrăjitorie
şi apoi cine este bătrînul cu părul sur străbătut de presentimentul morţii ?
Este un alt Fred cu trăsăturile feţei surpate peste gingiile ştirbe ,
dar cu acelaşi suflet al tînarului Fred!
Bintuie pretutindeni o întrebare nedescoperită încă :
„To be or not to be , that is the question [xxxiv]”.
Efectele magice ale acestei vrăji de apa , vor deveni înţelesuri logice ,
peste veacuri, grecul Tales va spune trezit pentru o clipă din vrajă :
totul este apă , în penumbra aceste gîndiri spuse , se vor construi dedeucţiile şi
reducţiile logice: de la totul sau nimic, la unul şi principiul unicităţii conform
căruia EU ,Fred, sînt unul dintre ceilalţi, , tu , Barney eşti al doilea după
mine dar tot unul dintre ceilalţi aşa cum tu Wilma eşti a doua după mine Fred
dar şi una din mulţimea cetei noastre , şi toţi îndiferent de sex vor
folosi pentru a se identifica cu ei înşişi convenţionalul Eu [13]
e prima dată în lume cînd omul a folosit fără să ştie – asemeni personajului
lui Moliere care nu ştia că vorbeşte în proză – apăruse ,iată,standardizarea sinelui …
Eul pentru fiecare insuşi dar şi Eul standardizat .
note
[1]la dom’profesor urcarul pe lîngă exerciţiul fizic presupune şi un exerciţiu spiritual deci peripatetic ca la scoala lui Aristotel
[3] [3] * *„ Elementul semnifcativ care a impregnat cu feminitatea sa , Gnoza , a fost Sophia figură abstractă căreia i s-a dat curînd o personificare romanescă . Se ştie că ea reprezenta inţelepciunea, […] “ [pag.56 ]
„[…] pentru majoritatea gnosticilor , Sfîntul Duh se identifică cu o
femeie imaterială , soră şi soaţă a lui Hristos ; sufletul ar fi o tînără
închisă în trupul bărbatului ..”[ pag.55,56] ALEXANDRIAN „ Istoria filosofiei
oculte ” , editura , Humanitas , Bucureşti , 1994 .
[4] născut în unul dintre statele Occidentului , autorul se consideră un cetăţean al Occidentului, adică cetăţean europeano-american , stat federal care începe de la Sud-Est de la Marea Neagră şi se prelungeşte pînă-n Nord-Vest pe malul Atlanticului de Nord , în SUA deci un Eu aparţinînd Statelor Unite ale Europei şi Americii , pentru conformitate mai trebuie o formalitate şi poate spune că este cetăţean europeano-american , deci occidental
[5] data 2007este data la care expiră cererea de aderare a României l UE
[6] cu tată , mamă , fraţi , surori , verişori şi verişoare , veri îndepărtaţi etc
[7]aprinsul focurilor pe măguri , internetul din zona Maramureşului ,
este un obicei atestat de acum 2000 de ani ,(rugăm să fie consemnat
acest fapt indubitabil în caitul de şedinţă privind aderarea în UE mai ales că
o ramură din din arborele inventatorului internetului , Nicolas Negropontes
ajunge pe la Pontul Euxin, cînd grecii erau persecutaţi de Poarta Otomană , pe la 1870 s-au despărţit
în3 ramuri , luînd drumul exilului : o ramură în Franţa , una Ţara Românească şi
alta în Elveţia din cea din urmă au descins fraţii Negropontes : John ambasador
al Americii la ONU…şi Nicolas , inventatorul internetului amândoi verişori [ apropiaţi ! ] cu
Sanda Necropontes Tătărăscu , fiica fostului prim –ministru liberal Tătărăscu )
[8] cam cînd a începeut războiul în Irak
[9] ţara verişorilor noştri îndepărtaţi
[10] cuv. care azi desemnează un barbat de toata isprava , sinonim cu virilitatea.
[11] – veşnic Fred absorbit de profesie la vînătoare !
[12] strămoşul prezumtiv al omului (deci şi al canditatului nostru)
[13] în franceză « Je »
autor Dimitrio, moderator al grupului „Vraful de cărţi, reviste, publicaţii literare” din cadrul proiectului Cititor de Proză http://cititordeproza.ning.com/group/vrafuldecarti
Dumitru G Sin
Tata : –
Mama: Georgeta
Născut în oraşul Constanţa ,
într-o zi de marţi,
pe 8Februarie,
între orele 08,30-09,00 A.M
anul 1949
Şcoala primară şi clasa a 8-a de liceu ,
Liceul Mircea cel Bătrân
şi apoi am continuat la
Liceul Mihail Eminescu ,
am fost ultima generaţie
care a terminat cu
11clase promoţia iune 1967,
cu diplomă de Bacalaureat
Examen la Facultatea de teatru
secţia actorie
Respins.
Şcoală post liceală
pentru activităţi portuare
cu diplomă de absolvire
Două cursuri de specialitate
pentru activităţi portuare
Alte atestate şi diplome
de specialitate portuară
Şef secţie schimb în port şi dispecer
pînă în 1991şi după…
După 1991 acţionar majoritar şi minoritar
,administrator şi director executiv
la diferite societăţi înfiinţate la iniţiativa
lui Dumitru G. Sin
Începînd din 1991cu
S.N.C apoi cu S.R.L şi
continuînd cu SA
pînă-n în 2008.
Pensionare la limită de vîrstă
în noiembrie 2008
Domiciliat în oraşul
Constanţa
e-mail :
sin_dumitru2001@yahoo.com
t.t.m.q.sin@gmail.com
sindumitru@live.com
Căsătorit
Cu colega de liceu
şi de an cu mine
Elisabeta
Doi copii ,
o fată şi un băiat
Adina , născută pe 29 Octombrie 1975
Cristian , născut pe 4 August 1977
(după cutremurul din Martie 1977 )
Salvează
Salvează
Salvează
De la Ceylonul vazut la Katyn -ul descoperit
[Trump is] a charismatic narcissist who feeds on the crowd to become ever stronger, creating a cult around himself.Mulțumim pentru acest pasaj tradus din original și stilizat apoi de dl. jurnalist Moise Guran de la
Salvează
CLUBUL ESEIȘTILOR
Eseul fiind în viziunea lui Nicolae Balotă "gen semiliterar" suspendat l "între structurile imagistice şi cele ideologice"în timp ce Adrian Marino îl situează într-o zona “hibridă”undeva intre literatură și filosofie
Site Web :
http://sin.g.dumitru
Activitatea Recentă : Feb 4, 2014
O ÎNCERCARE DE PROLOG LA O CULEGERE DE ESEURI KILOMETRICE DE SERTAR
Editare
(colaj de Ion Bârladeanu)
„
(edtitie finala ...sper)
I.Subcapitolul : intenții și clasificări
[din ciclu Eu-l candidatului și civilizațiile occidentale ]
Mă numesc …Dar ce importanță are acest lucru” Io ” pot fi pentru dumneavoastră domnul Cutare sau domnul Cutărică sau Nea` Caisă (cum îi place lui C.T.P. să-i numească pe cititorii sai de " Hamagia ") ”Io” sunt doar mijlocitorul care a făcut posibil acest...” eseu” , nu știu cum să-i spun , feature ? [i] ...
Pe scurt ”Io” sunt un fost cetățean ceaușist și un actual fericit cetățean al satului global dar și posesorul al unei averi nesperate numita : libertatea ...vorba cîntecului cu ...„O inimă de dor și lumină” - tîmpite versurile celui care iubește și „cîinii vagabonzi” , n-am nimic cu bietele patrupede...dar am cu versurile.
Asta este povestea mea , nu are rost să o narăm acum .
Eseul pe care care-l propun este , unul găsit pe vasul de croazieră FMI -2 , pe care am fost îmbárcat vrînd-nevrînd spre Occidentul mult visat , remember sintagma „vin americanii”...
Nava Nord-Atlantic , e o navă pasager promisă noua romanilor tocmai de cînd niște naivi luptau în munți pentru libertate ....acum visul s-a împlinit .
Pe nava Nord –Atlantic cu un hotel FMI 1 și 2 ....„ Io ”sunt pe FMI 2 ...de cîteva stele negociate pentru 20 de ani are ce-i drept și cîteva cabine luxoase pentru Oligarhia nomenclaturistă din linia 2 , care se deschid cu cartelă magnetică , tip FNI ,cabine dotate cu telefon , televiziune prin satelit , computer , tot ambientul secolului XXI . În computer am găsit , un DVD , pe a cărui etichetă era trecut numele și prenumele cuiva , între ghilimele scria „ Asociaţia anonimă a pensionarilor sinucigaşi din România ” , probabil foști nomenclaturiști agreați de FNI....
Activat DVD-ul avea acest motto cu addnotarea respectivă : „Vom muri şi vom fi liberi”[ii] , {Ia uite domne` au luptat și secaturile astea de aplaudaci} urmat de un titlu cel pe care tocmai l-ați citit , un subtitlu în paranteză și motto-ul comisarului european privind integrarea României în UE ...
”Io” nu sunt un mare cititor , dacă nu era această lungă călătorie , spre marea democrație...”Io” sunt altfel.
Problema este că nu știu precis dacă numele posesorului DVD - ului este și numele autorului acestei lucrări . ”Io” după ce am parcurs documentul , am intervenit ici acolo unde a fost nevoie și am livrat materialul unei edituri suportînd cheltuielile aferente în "coplată " cu o asociație guvernamentală care din 2009 a fost desființată și apoi re-înființată în 2010 sub alta titulatura ma rog .. d`ale reformei, nu-mi amintesc acum , în rest cum se spune Dumnezeu cu mila !!!
.......................3.2,1 gata incepe eS-eu-l:
„
Cotidianul prin mişcări leneşe cerne de sus somnifer pisat , praful se dizolvă-n sursele de apă salină .Se doarme în democrație cum se dormea și-n ceaușismul-totalitar în cartierele cu blocuri-dormitor ...
O majoritate însingurată și debusolată moțăie drogată de somn la poarta Europei .
Suntem noi romanii în frunte cu rrromii lui Vasile Porojan ...
Din rîndurile acestei mulțimi anonime se desprinde un individ , insignifiant....este el Eroul adica Eu-l acestui eS-Eu
E hotărît să acţioneze pe cont propriu , forţează cu înverșunare soneria . Are privirea dîrză a acelora pe care nici măcar fiscul roman n-o poate intimida(ha,ha,ha,ha,ha!!!!...La faza asta am ras cu lacrimi,pe bune !) . Prin vizetă, de control , a consulatului român , pătrund doar stropi de ploaie.Semn că-n Europa plouă cu găleata .Omului i-a amorțit mîna cu degetul pe sonerie . Este un individ încăpățînat. Specialitatea lui este să bată la uşi care nu se deschid .
(eSeul va urma doar dacă nu sunteți obosiți și doar dacă sunteți „trezi „ și sunteți curioși ,doar este democrație ,n`asa?!)
Alooo!!!
Stați la locurile dumneavoastră !
Vezi că mai multi moși sinucigași povestesc ca să se afle în treabă , pen`că...ce ar zice nepoții ? Că au trăit degeaba stînd la cozi kilometrice...
http://www.amosnews.ro/Dezvaluiri_socante_despre_Revolutia_Romana_din_1989_-272753
LA MULTI ANI 2010 !
--
Publicat de către 8sin49 la Sile this Millennium , 1/01/2010 08:52:00
Salvează
Salvează
Criza ca o simetrie care confirmă „istoria ” şi infirmă „postistoria”
(note de lectură)
de
Dumitru G.Sin
Postat de Dimitrio în Februarie 27, 2010 la 12:30pm
Vezi blog
Ce va urma oare după prefixul post …sau după postmodernism şi postuman etc.? …
Mileniu III moşteneşte o parte din clişeele şi automatismele mileniului II , industria inima, economiei care suferise primul infarct a intrat în noul mileniu cu by pass desigur e vorba de momentul crizei petrolului din anii`80[i] în aceşti ani se vehiculează în mass-media termenii care încep necondiţionat cu post , un prefix care ca şi “comandă de căutare” pe “goagle” , te duce ba la civilizaţia postmodernisă[1], ba la termeni ca postindustrial, ori chiar la civilizaţia postistorică , să acordăm puţină atenţie ultimului termen care care a făcut multă vîlvă la timpul lui, pe vremea administraţiei Clinton de către unul din consilierii săi ,care l-a pus în operă intrigînd o lume întreagă : cum vine asta civilizaţie postistorică ?…
Dacă în vara lui 1932 ai fi înserat această sintagmă într-un articol şi apoi ai fi brodat pe marginea acestuia un eseu, ar fi fost,cu siguranţă, interzis de cenzură Romană , pentru că nu puteai să-l contrazici pe cel mai mare om din stat pe însuşi Ducele[ii] comandantul suprem al fasciilor , în ceea ce priveşte conceptul despre istorie, spre deosebire de nazişti , fascistul italian locatar vremelnic al Quirinalului[iii], cocheta cu filozofia lui Hegel …
În vara lui ’89 erau condiţii politice şi culturale în Europa pentru a dezbate un articol intitulat atît de provocator « Sfîrşitul istoriei ? »[iv],acest articol a pus pe jar , nu numai Europa , ci întreaga lume .O serie de comentarii contradictorii au apărut mai întîi în SUA apoi în Anglia , Franţa ,Italia , URSS , Brazilia , Africa de Sud Japonia şi Coreea de Sud, reputatul om de cultură american susţinea un punct de vedere cel puţin curios…în lipsa documentului scris am acceptat convenţionalul preistorie[v] cu protoistoria ne-a convins Mircea Eliade ca de altfel şi Claude
Levi-Strauss cum că religia nu are istorie pentru că ea are un caracter autonom în raport cu societatea dar "politica " ea politica are istorie şi "postistorie"?...
Realitatea a venit şi ea cu paradoxul civilizaţiilor ...puteai să-i urmăreşti în direct pe channel «National Geographic » nişte triburi din al 27 stat federativ al Braziliei , Mato Grosso ,unde civilizaţia contemporană se află din punct de vedere istoric, în epoca de piatră , aici,acum în jungla amazoniană ,acolo ,anumite triburi se aflau în zorii istoriei « epoca de piatră » ...
Ei au fost descoperiţi şi filmaţi în direct, în premieră , cum se zgîiesc la un supersonic din civilizaţia « epocii informatice »...adică o unealtă de zbor sofisticată - faţă de liana cea lungă care te ajută să zbori din copac în copac indiferent de epoca istorică - construită de societatea aflată dincolode Mato Grosso în postistorie…
Era prea mult ca afirmaţie ,că epocile istoriei şi postistoriei pot exista simultan , în prezent... oare conceptele noastre despre istorie şi postistorie sînt instrumente despre care realitatea prezentului are raza unui surîs ironic , ca să nu zic o întreagă bătaie de joc ?
Cu toate că ateul Nietzsche contestase şi el rolul progresului în istorie,dar să conteşti istoria însăşi , asta e din cale afară , nu ne rămîne decît să ne informăm direct de la sursă de felul cum stau lucrurile :« Arăta în el [în articol ][2] că a apărut în ultimii ani, în întreaga lume ,un uimitor consens în privinţa legitimităţii democraţiei liberale ,pe măsură ce aceasta învingea idelogii rivale ca monarhia ereditară ,fascismul , şi, cel mai recent , comunismul. »
Eseistul american precizează mai departe că democraţia liberală modernă este «punctul final al evoluţiei ideologice a omenirii » deci « forma finală de guvernare umană» şi aduce în sprijinul tezei sale argumentul că « idealul democraţiei liberale nu mai poate fi perfecţionat » şi în consecinţă conceptul clasic de istorie e perimat de unde şi enunţul « sfîrşitul istoriei » , aceste afirmaţii curajoase au
lăsat perplexă ,opinia publică internaţională , după ce momentul surprizei a fost depăşit , un număr disproporţionat de critici în contrast cu economia articolului, l-a determinat pe Francis Fukuyama ,căci despre el este vorba (fost consilier al cabinetului Clinton - azi i-a venit iar apa la moară Doamna Clinton este ditamai Secretarul de stat al SUA) să pregătească o replică pe măsură , aceasta s-a materializat în ESEUL best-seller « Sfîrşitul istoriei şi ultimul om » [vi]Termenul
de postcomunist s-a impus firesc la sfîrşitul deceniului opt cînd s-a produs Marea Ruptură [vii] şi Al Treilea Val a lovit cu
berbecele în Zidul Ruşinii [3]. Şocul [viii] a povocat puterea[ix]şi în aceste clipe astrale [x] a început sfîrşitul sfîrşitului , s-a prăbuşit statul est-german care a antrenat , în cădere , conform regulilor jocului de domino , un lanţ de căderi spectaculoase ale regimurilor comuniste din Cehoslovacia , Polonia ,Bulgaria şi la sfîrşitul lui decembrie ‘89 , al României , care cade în direct [4] ca o mireasă comunistă desculţă cu o mînă întinsă direct soţului capitalist , un mire bogat şi de succes .
Fericiţi fie cei săraci cu duhul căci a lor este împărăţia cerurilor , însă vai de cei surzi şi de cei orbi care au urechi bune de auzit şi ochi buni de văzut , căci ei sigur se vor rătăci din nou .Toată lumea era super optimistă nimeni nu bănuia că după această salbă de revoluţii de toate culorile , ca rochiile în toiul verii, va veni ,cea mai neagră criză mondială pe care „istoria ” o va repeta ,fără nicio jenă, intelectuală în „postistorie”
***
(Practic, criza aceasta repeta criza financiară din „anul istoric
1929 „de pe Wall-Street „ în anul de graţie al postistoriei 2009”
simetrie care confirmă „istoria ” şi infirmă „postistoria” , tot în acelaşi
loc ,Wall-Street şi tot de aceeaşi anvergură mondială deci avem
unitate de timp de loc şi de mod ,termeni clasici ,instrumente istorice,
Q.E.D)
***
Toate sunt strategii ale luptei pentru recunoaştere , recunoaşterile la care adăugăm pe cele filtrate de Fucuyama din unghi hegelian care pun parcă şi problema noastră, a identităţii noastre postrevoluţionare şi a crizei de identitate al ultimului om care suntem noi (vorba primarului "care este")….azi in Europa.
Tot pentru recunoaştere s-a luptat şi colonistul din Nordul Americii aliat cu sclavul de pe plantaţiile din Sud , cu negrul care s-a înrolat ca voluntar în armata lui George Washington , rezultatul a fost libertatea …
Declaraţia de independenţă , a fost proclamarea republicii SUA , altă recunoaşerea celor 13 colonii engleze din America de Nord şi implicit recunoştera în 1783" de către Anglia (a cărei "monedă istorică” liră sterlină a fost atacată fără menajamente de finanţistul american Soros în postistorie şi care finanţist american iată acum în plină criză se pregătea să atace euroiul)...
Comanda recunoaştere dată codului de căutare în lumea futurologilor ne-a adus înapoi cel de Al Doilea Val , această recunoaştere este exploatată exhaustiv de Fucuyama în cartea sa Sfîrşitul istoriei şi ultimul om [5] şi mai departe la următoarea sa carte „Viitorul nostru postuman-consecinţele noastre biotehnologice ”[6] în subcapitolul intitulat „Începutul nostru postuman”şi care capitol începe astfel :
„ Regimul american a fost construit ,începănd cu anul 1776” pe bazele dreptului natural .Guvernarea constituţională şi domnia legii prin limitarea autorităţii arbitrare a tiranilor urmau să protejeze acea liberate de care fiinţele omeneşti se bucurau de la natură.Aşa cum sublinia Abraham Lincon 87 de ani mai tîrziu, acesta a fost de asemenea un regim devotat ideii că toţi oamenii sunt creaţi egali.Trebuia să existe o egalitate a libertăţii doar fiindcă exista o egalitate naturală a oamenilor,sau,în termeni mai pozitivişti ,faptul că exista egalitatea naturală cerea o egalitate a drepturilor politice ”
Dar despre subiectul acestei cărţi altădată.
………………………………………………………………………………..
Cugetînd , platonic despre imortalitatea sufletului , autorul propune
să abordeze tradiţia românescă în maniera personalizată a zilelor
noastre unde o părere despre acest subiect se poate instala de ce
nu , pe o postare online pe un Blog şi de ce nu pe un DVD , sau la o
porţie de taifas (chat) pe internet cu un cititor din cealaltă emisferă a
globului pămîntesc , amîndoi preocupaţi în aceeaşi măsură ,
de drumul sinelui dar şi al naţiei tale odată cu tine ,spre lumina
viitorului...sună pompos dar nu meschin ca "luminiţa de la capătul
tunelului"....
Fără istorie nu putem păşi şi depăşi "postistoria" care la rîndul ei face acum vrînd-nevrînd parte , paradoxal, din istorie altfel vom rămîne ca talibanii care tind să fie atemporali prin distrugerea statuilor ridicate pe locurile istorice unde
au trăit moşii şi strămoşii lor .
Note subsol
[1] v. romantismul tîrziu românesc
reprezentat de Eminescu sau posmodenismul
reprezentat opzeciştii în frunte cu Cărtărescu
[2] spune Fukuyama
[3] Zidul Berlinului
[4] vezi , Revoluţia Română o producţie a TV.R-Liberă
[5] Începînd cu primul om fie el şi primul sclav eliberat
de stăpînul i-a recunoscut valoarea
[6] Francis Fukuyama ,
”Viitorul nostru postuman-consecinţele revoluţiei biotehnologice ”
Capitolul „politici pentru viitor ”subcapitolul „Inceputul istoriei postumane ?”
Pag.248-249
Ed.Humanitas,traducere din engleză de Mara Rădulescu
[i] în 1982 apare în România la editura Politică cartea patronului de ziare francez Jean-Jacques Servan-Schreiber « Sfidarea Mondială » prefaţată
, traducere din limba,franceză
de Rodica Georgescu şi Sanda Mihăiescu-Boroianu
[ii] Mussolini “În afara istoriei omul nu înseamnă nimic “ (iunie 1632)
[iii] Quirinal din Roma [ palat din Roma] început în 1574 şi mărit de nenumărate ori
Quirinalul a fost pe rînd reşedinţa de vară a pailor în 1870 ,
a regilor Italiei şi ulterior a preşedinţilor Republici Italiene
[iv] în jurnalul american The Nathional Interest
a apărut articolul cu acelaşi nume semnat
de japonezo-americanul Francis Fukuyama
[v] încît recent , un arheolog de recunoscut prestigu ca H. Muler-Karpe , n-a ezitat să îşi intituleze manualul de preistorie « Istoria epocii de
piatră »
[vi] carte care a apărut în România la editura Paideia în 1994 şi
are în prima pagină citatele de mai sus
[vii] - cartea Marea Ruptură a lui Fr. Fucuyama
va apare mai tîrziu în America anului 1999,
iar în România şi mai tîrziu în anul 2002,
la editura Humanitas
[viii] aluzie la bestseller-u lui Alvin Toffler «Şocul viitorului » Cuvînt Înainte de Silviu Brucan ,trducere din limba engleză
Leontina Moga şi Gabriela Mantu
, Ed. Politică ,Bucureşti, 1973 .
[ix] vezi Powerşhift ,Putera în Mişcare, best-seller internaţional a lui Alvin Tofler, apărut la editura Antet în
1995,traducere ,din lb.engleză de Mihnea Columbeanu
[x] apropo la titlul cărţii lui Stefan Zweig
« Ore astrale ale omenirii » apărută în România în 1972
Să ne amintim de omul natural , apelînd la Fichte , pentru a-l înţelege mai bine , dar româneşte prin gîndul filtrat de un filozof român , spre exemplu” hegelianul „ Noica : [i]„ actul de cunoaştere e asimilator la propriu , ca nutriţia , prefăcînd altceva în acelaşi”, conştiinţă de sine (aşa cum o definea Hegel ), se afirmă cum ar spune Noica în orb adică într-o minte oarbă încă [ii], dincolo afară din Natură într-o dimensiune străină : „ Transcendentul trece prin eu în transcendental ”[iii] omul primitiv se preface în şaman … Natura , nu este niciodată exclusiv naturală: ea va fi întotdeauna încărcată cu valoare religioasă. Lucru explicabil , deoarece Cosmosul este o creaţie divină : ieşită din mîna zeilor , Lumea va fi impregnată de sacralitate.”[1] . „ Cînd o latură a sacrului se manifestă (hierofanie) ceva se ocultează , în acelaşi timp devine criptic . Aceasta e adevărata dialectică a sacrului : prin simplu fapt că se arată , sacrul se ascunde [iv]”. Gîndirea umană devenită transcendentală va fi marcată în profunzime de sacralitate, pentru că ”Între toate aceste creaturi , speţa umană ocupă într-un fel mijlocul , deasupra tuturor animalelor şi sub spiritele celeste" Nu-i este dat decît omului , dintre toate animalele , să se înalţe spiritual ; dar în schimb dacă nu reuşeşte devine dintre toate demn de dispreţ ”[v] de-a lungul civilizaţiilor fie ea a fierului , a bronzului a tot ce înseamnă civilizaţie de la Primului Val , la al Doilea VAL şi pînă azi cînd vieţuiesc pe Terra peste 7,2 miliarde de oameni [vi], fiecare cu propriul său program său genetic , pînă azi spuneam , la Al Treila Val [vii] de civilizaţie , pînă la eclatanta vale a Siliciului [viii], legănul computerelor.
***Acum cincizeci de ani [2] , deci , a fost descoperit ADN-ul , un gram de ADN contează cît o mie de miliarde de calculatoare , în nebunia lui omul este preocupat acum să folosească ADN-ul ca structură folosită pentru a asambla un computer cu ADN ca material de construcţie în locul siliciului . Imprimantele cu jet ale acestui neobişnuit computer vor scuipa o biocerneală compusă din celule dispuse într-o matriţă gelatinoasă care va tipării : ţesuturi , organe şi chiar organisme cu vase de sînge deja imprimate. Companii celebre în domeniu (Cannon etc ) şi-au manifestat vădit interesul…. şi tot aşa înainte spre homo cyberneticus funcţional .Nu sunt departe vremurile , spun optimiştii , cînd ne vom putea trage o faţă nouă din ţesuturi tipărite de „ Deus ex machina ”[ix] pentru a înlocui obrazul pe care l-am „boţit ” prin îmbătrînire.
***
"Timpul, spunea Einstein ca şi Minulescu in versul său , nu este deloc ce pare a fi .El nu se scurge într-o singura direcţie , iar trecut si viitor sînt simultane" .
"Distincţia intre trecut , prezent si viitor este doar o iluzie, oricît ar fi de persistentă."[3]"Newton, nu susţinea doar ca viitorul exista deja ,dar credea că el poate fi cunoscut dinainte si căuta el însuşi codul ascuns in Biblie care l-ar
fi dezvăluit." [x], dar lui Newton îi lipsea calculatorul or după cum s-a văzut fără această sculă Biblia nu putea fi decodată ....In prezent ,unii savanti , inclusiv cel mai important fizician al lumii de azi Stephen Hawking ,sînt încredinţaţi că, într-o zi,oamenii vor putea sa călătorească in timp"călatoria în timp",scrie Hawking,"ar putea deveni o posibilitate în viitor"[xi].
:"Timpul prezent și timpul trecut /Sînt amîndoua ,poate, prezente în viitor ,/Iar timpul viitor se afla în timpul ce-a trecut ". [4] Totul e prea complicat s-o luăm băbeşte dar cu Biblia-n mînă ,cu prima zi ,cu a doua zi …
***Facerea Lumii ne informează că s-a făcut lumină …zi
A văzut deci Dumnezeu , că lumina e bună şi atunci a despărţi-o de întuneric, lumina a numit-o Zi şi întunericul Noapte , a Doua Zi , după opinia un gînditor din vechime [xii], au început problemele , la faza cînd Dumnezeu a despărţit apele inferioare de cele superioare s-a născocit , dualitatea [xiii] astfel încît Creatorul a omis să spună că era bine aşa cum făcuse în situaţii similare …vorba lui Hagi să fie bine ca să nu fie rău....
Cert este că a Doua Zi unicitatea se delimitează şi apare dualitatea care devine autonomă , putem spune că în acest moment apare calculul binar dar și originea sămînţei răului din mărul discordiei , și acestă situaţie apărută în primordialitate , nu numai că derutează dar şi depăşeşte puterea noastră de înţelegere , însă , involuntar , ne zgîndăre o întrebare ajutătoare : este vorba de binele perevertit, un fel de rău necesar care conţine în el binele învingator? …
Eroare spune Mircea Eliade „Întocmai ca eroarea căreiaÎn „Tinereţe fără bătrîneţe ” Mircea Eliade spunea că „privite dintr-o perspectivă ,
binele şi răul îşi pierd sensul şi în absolut fiinţa coincide cu nefiinţa”
«Creatorul lumii este perfect şi, în mod necesar ,creaţia este imperfectă »
este de părere Plotin [i]...
În lumina acestei idei să analizăm sub aspect moral , al doilea
termen , cel inferior , creaţia, în speţă creaţia conştientă de ea
înseşi , omul , căruia Creatorul i-a dat posibilitatea de a alege ,
între răul - nedorit,de divinitate dar permis de ea - şi binele
primordial , în acest context răul devine cel de al doilea termen de comparaţie ,
deci el este un adevar necesar , traseul spinos al cunoaşterii ne duce pînă la
marea schismă a bisericii romane care a frînt biserica creştină , în biserica romană de răsărit ,cea ortodoxă (dreaptă şi naţională) şi biserica romană de la apus cea catolică ,( Apostolică şi globală , Papa find urmaşul lui Sf.Petru )iată una din faţetele multiple pe care le poate lua dualismul propice naşterii conflictului de orice fel între civilizaţii între religiile lor...
În contextul misterios al predestinării se naşte firesc întrebarea :[1] din «Mitul Reîntregirii » pag 330 rînd 19 din volumul «Drumul spre Centru » anthologie alcătuită de Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu din opera lui
Mircea
Eliade , Ed.Univers , Bucureşti,1991.
[i] Plotin (204-270.d.Hr.) flosof mistic grec reprezentantul principal al
neoplatonismului
[1]cap. III.pag.106 „ Sacralitatea naturii şi religia cosmică ”din cartea lui Mircea Eliade
„ Sacrul şi profanul ” traducere din limba franceză de Rodica Chira , Ed. Humanitas , 1992 .
[2] sursă : „ Evenimentul Zilei ”
[3] Albert Einstein , 1955
[4] poetul T.S.Eliot
[i]„ Jurnal de idei ” Constantin Noica , [49], pag 42 , text stabilit de :
Thomas Klleininger , Gabriel Liiceanu , Andrei Pleşu , Sorin Vieru ,
Humanitas , 1991, Bucureşti ,
[ii] Jurnal de idei ” Constantin Noica , [52 ], pag 43 , text stabilit de :
Thomas Klleininger , Gabriel Liiceanu , Andrei Pleşu , Sorin Vieru ,
Humanitas , 1991, Bucureşti ,
[iii] Op. cit ..( V ,[265] pag 372 , C.Noica
[iv] Mircea Eliade « Fragments d’un journal »
[v]pasaj din Istorii de Raul Glaber cules de la pag 57, din citatul expus în cartea istoricului francez Georges Duby ,"Anul1000"traducere Maria Ivănescu,Ed Polirom,Iaşi,1996
[vi] 1982 ,cel mai mare recensămînt mondial de pînă atunci , se înregistrează o populaţie de 4,6 miliarde de locuitori : China rapărtează 1008 miliarde iar în 2013 „
Organizaţia Naţiunilor Unite a dat publicităţii cele mai noi predicţii referitoare la populaţia planetei. ONU estimează că astăzi trăiesc 7,2 miliarde de persoane, urmând ca populaţia globală să crească la 8,1 miliarde până în anul 2025, cea mai mare parte a creşterii urmând să aibă loc în ţările în curs de dezvoltare, mai ales în Africa. Specialiştii ONU estimează că în 2050 pe Terra vor trăi 9,6 miliarde de oameni. În 2100 se estimează că vor trăi pe Terra aproape 11 miliarde de oameni, cu 800 de milioane mai mult decât în estimările date publicităţii în 2011.
Populaţia Indiei urmează să o depăşească ca număr pe cea a Chinei în jurul anului 2028, atunci când ambele ţări vor avea aproximativ 1,45 miliarde de locuitori. Dacă experţii estimează că populaţia Indiei va creşte până la pragul de aproximativ 1,6 miliarde de locuitori, urmând ca apoi să scadă lent până la nivelul de 1,5 miliarde de locuitori în 2100, China va începe să scadă după 2030, ajungând la 1,1 miliarde de locuitori în 2100.
Experţii ONU afirmă că populaţia Nigeriei o va depăşi pe cea a Statelor Unite ale Americii până la jumătatea acestui secol, atunci când se estimează că în SUA vor trăi 400,8 milioane de persoane, faţă de 440,3 milioane de persoane în Nigeria.
„Până la finalul acestui secol Nigeria ar putea să concureze cu China pentru locul secund în clasamentul celor mai mari ţări ca număr de locuitori”, se arată în raportul ONU, unde se estimează că Nigeria ar putea avea 913,8 milioane de locuitori în 2100.
„
[sursă „Evenimentul Zilei – Infocronomania ]
[vii] – titlu cărţii viitorilogului american Alvin Toffler , apăută în 1983 la Ed . Politică , Bucureşti , , traducere Leontina Moga ŞI Gabriela Mantu , apărută la NewYork ,la
Ed. Random Hause , 1970 .
[viii] (în orig. engl.) VALEY SILLICON , cu referire directă la „chip”-rile de siliciu ale calculatorului
, denumire generică pentru locul
unde sînt concentrate societăţile care fabrică acest component de computere din
California (stat a cărui activitate economică depinde în mare măsură de
multitudinea socetăţile producătoare de computere din zonă).Parafrază la opera
filosofi-poematică
[ix] (lat) în traducere : „ Deux ex machina ” în rezolvarea unei situaţii peste puţinele omeneşti în teatrul antic , se rezolva în timpul spectacolului
de către scripeţi şi maşinişti care coborau din ceruri o zeitate ,
expresia a prins această formă de la
Platon care a făcut referire la situaţie în dialogurile sale
(Kratylos ) cu remarca “ Un zeu dintr-o maşinărie”
Este greu de spus cu exactitate când se va realiza acest prim transplant și ce organ va fi ales, chiar dacă s-au desfășurat deja cu succes experimente pe animale (rinichi și tiroidă). Cercetătoarea Nieves Cubo de la Universitatea Carlos III din Madrid, specialistă în bioinginerie, aprecia că unul dintre sectoarele în care bioimprimarea poate fi foarte utilă pe termen scurt este cel al pielii și oaselor. Pielea este cel mai mare organ (are aproximativ doi metri pătrați și cântărește până la cinci kilograme) și are rol protector și de menținere a structurii organismului. Posibilitatea de a reface aceste țesuturi dă o speranță de vindecare pacienților cu arsuri grave, în cazul cărora propriile celule nu mai pot regenera pielea afectată.
Cercetătoarea spaniolă, una dintre primele din Spania în domeniul bioimprimării, se arată optimistă în legătură cu posibilitățile acestei noi tehnologii, în pofida dificultății de a găsi materiale stabile pentru fixarea celulelor. Nu există, de exemplu, un material universal care să servească pentru orice tip de țesut. Totuși, "imprimarea 3D ne permite să ne trimitem obiecte. Pot să fac o piesă, să o pun pe Internet și să merg la culcare. În ziua următoare, când mă scol, văd că cineva din altă parte a lumii a modificat-o, a îmbunătățit-o și a pus-o pe Internet", spune Nieves Cubo. Aceste procese, impulsionate de cercetători tineri care încorporează în mod natural colaborarea pe Internet, sunt speranța pentru ca multe lucrări să avanseze mai repede.
AGERPRES/(AS — autor: Pepa Sița, editor: Codruț Bălu, editor online: Irina Giurgiu)
”[x] (pag.27) "CODUL BIBLIC" MICHAEL DROSNIN
[xi] (27,idem)
[xii] pe numele său , Dornes carturar în sutană din vechime a cărui idee teologică
se află în notele de subsol ale carţii lui C.G. Jung citată anterior.
[xiii] = binaris, idem
Salvează
Salvează
Salvează
Salvează
Roman
Cheresig paradisul din sertar
Posted on Februarie 26, 2010 de Hopernicus
O VARĂ PROMIŢĂTOARE
(partea întîi)
Cîmpia îşi emana înţelepciunea ocrotitoare în tot cuprinsul ei fără discriminare de la partea română la cea ungurească . Intinderea aceasta de pămînturi datează din timpuri imemoriale, în aceste locuri au fost descoperite urme de existenţă umană începînd din paleoliticul superior , solul roditor a fost o permanentă atracţie pentru cultivatorii de pămînturi . Agricultorii care şi-au întemeiat vatra aici care au dat formă cu timpul la aceea de potcoavă locuită . Potcoava, se ştie ,în folclorul acelor locuri simbolizează norocul .
Cheresigul românesc , era parte din potcoava situată la cîmpia care era tăiată
pieziş de graniţă convenţională , restul de cîmpie se pierdea în maghiarime pînă la cealaltă jumătate de sat…Cheresigul unguresc . Peste ambele meleaguri se anunţa o vară încîntătoare .
Pe pajistea românească se zbenguie trei fiinţe : un copil , un căţelandru şi un mînz . Copilul se numeşte Sâmedru , caţelul Ene , mînzul Eremia. Cuprins de o dulce toropeală copilul s-a răsturnat pe spate în orbitoarea lumină a zilei printre florile sălbatice multicolore , înţepînd cu-n pai în gură , aerul cald saturat de mirosul ierbii ascultînd bîzîiturile gîngăniilor . Cîinele Ene vînează muşte şi latră nervos cînd ratează . Mînzul Eremia se pierde în zare nechezînd în soare.
Soarele s-a pogoarît peste ziua povirnită de amurg , animalele s-au mai potolit, s-a aşternut o linişte relativă .Cu ochii cascaţi spre orbitorul soare puiul de om a explodat într-un strănut eliminind din nări stropi de salivă in aerul lui cireşar irizat de parfumul de violetelor sălbatice .
La răspîntie , dincolo de orizontul sîngeriu , al satului geamăn ,cel al ungurilor, soarele s-a pitit după un nor in spatele statui lui Sándor Petőfi …Pare că apune-n tîlcul vremurilor care învăluia viaţa în urma cu o sută de ani după Revoluţia din 1848 , pe vremea dualismului austro-ungar , cînd românii erau obligaţi să vorbească ungureşte că satul acesta : Cheresig era una – vorba celor bătrîni , unguri şi români , laolaltă .Păcat că asediaţi de istorie lumea a uitat că Sándor Petőfi a scris şi frumoase poezii de dragoste
După decembrie 1918 cînd Transilvaia s-a unit cu România satul a fost despărţit în două de frontiera de la cîmpie : o localitate în România cu statuia lui Avram Iancu iar cealaltă în apus , în Ungaria cu statuia lui Sándor Petőfi şi uite aşa dintr-un sat s-au făcut două dar cu acelaşi nume pentru că nici unii n-au renunţat la numele de Cheresig .
Între cele două războaie mondiale , cele două sate se aveau ca două surori , se vizitau cu ocazia tîrgurilor , a sărbătorilor, sau a altor petreceri lumeşti ocazionate şi de căsătoriile mixte cu încuscririle şi năşirile ce înrudeau magiarii cu românii …Graniţele erau deschise , situaţia aceasta era tratată de oficialităţile ţărilor vecine cu indulgenţa cuvenită .
Acum de cînd veniseră comuniştii era rău la vecini , dansa ursul şi Satana atît a aşteptat … „şi-a şi băgat coada” , şopteau babele din sat , ” elemente revizioniste, se răsteau indignaţi comuniştii din sat , care în cîrdăşie cu forţe incitate şi sprijinite din Apus, în frunte cu Imre Nagy au incercat o lovitură contrarevoluţionară care să lichideze cuceririle revoluţionare ” etc. O nebunie din care omul de rînd nu pricepea o iotă , o nouă revoluţie nimic nou sub soare !
De unde să ghicească românii că acelaşi tip de revoluţie , cu nesemnificative deosebiri va fi după 33 de ani … ceea ce la scara istoriei e acolo un flecuşteţ .
EREMIA ALEARGĂ.
Trec ţiganii….
„E musai să le tocmiţi pe ţigănci acum pentru dezlegarea satului de blestemul roşu … să se dezlege satul de toate cele rele arăta-te-n bobi „,
povăţuiră babele pe ţăranii necolectivizaţi .
Cifrul întregului destin uman se dezvaluie în libertatea primei copilarii…Ce reprezintă oare ţiganii nomazi cu organizarea lor simplă în şatră cu bulibaşă , înconjurat de vrăjitoare , ca un mare vraci-conducător de trib ?…
O ceată slobodă sub soare hălăduind neobosit încă din zorii civilizaţiei .
……………………………………………………………………………………………………
Cîmpia este ţara ţiganului aici se simte el în largul lui aici e „acasa lui” vorba lu’ Niky .
Ţiganii , popor migrator , colindă peste tot locul : bocesc la îmormîntări
cîntă la nunţi ,descîntă la deochi sau blesteamă la necaz
O ceată de lăeţi s-a aciuat la marginea Cheresigului , sătenii îndemnaţi de babele din sat i-au tocmit pe ţigani să dea în bobi pentru vatra satului urmînd ca pentu cel curios , pentru soarta in ” particuler „să se tocmească separat la datul cu ghiocul .
O ghicitoare tuciurie, se tot freca la ochi şi îndruga în transă :
“Sora mea , fratele meu ori cît m-aş beli la bobi aştia tot boală mare văz : „ferească Maica Precista” , zise ţiganca stuipînd în sîn : « « « „`ţi-ai` dracu` de comunişti ” « « « «
“Uitaţi-vă , oameni buni , la jumatatea asta de bobi ! E jumatate de sat culcat cu picioarele înainte … că poa’ să ia seama şi cine nu cunoaşte …scrie rău pentru voi…pentru satu` vostru ”
Vrăjitoarele s-au apucat de treabă în miez de noapte , au început să rostească
incantaţii magice , bolborosind pe ţigăneşte cuvinte fără noimă la ceasul ielelor agitând ca apucatele , vîrtelniţa dînd roată în jurul focurilor – Focul element esenţial folosit ba pentru filtre aprinse din plante uscate cu fumegaţii halucinante , ba în fierberea ierburilor totemice .” Roată , roată…” tropăiau pămîntul în pas saltat “cum se-nvirteşte vîrtelniţa , aşa să se-nvîrtească răul în pustietăţi … “
În magia albă ţigăncile utilizau cca 30 sau 40 de plante guvernate de soare : rostopasca ,genţiana ,dafinul, cimbrul ,rozmarinul ,gălbenelele, maghiranul şi altele , unele erau puse la uscat altele la macerat ; în timp ce în magia neagră incantaţiile erau diferite… era invocat însuşi necuratul , erau folosite scîrboşenii ca sămînţa rece ca gheaţa a lui Ucigă-l Toaca sau sperma îngheţată a unui ucigaş ori erau folosite plantele guvernate bineînţeles de Lună…ca amestecul de polen şi pistil uscat de regina nopţii , de nufăr,stînjenel ,mac roşu de cîmp , sau seminţe de castravete ,de mac alb, de cînepă , de dovleac ,de pepene galben ori substanţe cum ar fi argintul viu ,salpetru ,camforul , praful de sulf etc. La plecare ,aşa cum le era obiceiul , magraonii şi-au dat arama pe faţă, au furat fără pic de ruşine din gosporării tot ce le-a căzut în mînă. Bizara şleathă bîntuia cîmpul ba cîntînd , ba chiuind , pocnind din degete , furată de ritmul înfocat al jocului ….ba certîndu-se aprig şi tăindu-se în custuri împroşcînd cu sînge proaspat – « sangre ardiente » (sînge ţigănesc cum zic catolicii din Cheresigul unguresc ) – cîmpul înflorit sau călcînd desculţă pe urma lăsată de căruţe şi alaiul gălăgios a dispărut într-o zi în fundalul stacoju al apusului de soare….
Întins printre flori – unicul spectator , al acestei dispariţii , un om de-o schioapă urmărea cu privirea prinsă in mierea amurgului cum le flutura vîntul prin straiele colorate şi le fură cîntecul cu înţeles cu tot…apoi doar ecoul risipit în orizonturi .
Ajuns acasă Sâmedru a adormit de îndată , în somn a auzit cîntece ţigăneşti acompaniate de sunet şi de viori.
ENE
A trecut ceva vreme de cînd cîinele şi copilul , se zbenguiau împreună zburdind fără grijă , cînd prin curtea şcolii, cînd prin cîmpia de la marginea satului .
Îl adora pe acest cîine . Animalele , se ştie ,poartă în ele propria lor desăvîrşire . Se poate afirma că Ene era primul prieten din viaţa lui Sâmedru . Iza mama lui Sâmedru , i-a spus că Ene era de seama lui….
«Ehei.. !….experienţa unui cîine în acest caz nu se poate compara cu ceea a unui copil !? ….
Evident e cu totul diferită : cu alte unităţi de masură operează un cîine, de exemplu mirosul şi cu altele în cazul unui copil , de exemplu Paradisul …Vîrsta în acest caz nu are nicio relevanţă .
Uneori privirea aceea canină încărcată de trăiri anterioare cu licăriri sălbatice îi sfredelea fiinţa părunzînd în tainice unghere , pe care el însuşi nu apucase să le exploreze . În acele momente se crea între ei o distanţă care îl arunca în solitudine , alte ori cîinele Ene se comporta ca un nebun . Atunci îşi recunoştea căţelul – tot ce facea era menit să-l distreze pe micul stăpîn , alerga în jurul cozi ….ce să mai vorbim de cursele acelea ad-hoc cînd năvalea ca un zîrghit băgînd în sperieţi orătăniile din bătătură , se înfăţişia în faţa stăpînului lui cu-n aer sprinţar , păşind ţanţoş pe cele patru labe . Atunci il privea c-o mîndrie-şugubeaţă de cîine , alteori , cu mina schimbată şi cu o infăţişare linguşitor-umilă se gudura la picioarele stăpînului .
MAMA IZA
Mama Iza , care era învaţătoare , in Cheresigul românesc , i-a povestit , copilului Sâmedru , de mai multe ori despre părinţii lui adoptivi , « Adică , cum ? » întrebase copilul
« Adică , vezi tu mama ta cea adevărată , nu e bine !…adică , fiica mea, mama ta adoptivă …îh,îh,îh..se bîlbîi ea, dar cum să-ţi spun că eşti prea mic să înţelegi!….împreună cu tatăl tău adoptiv care trăiau undeva departe …la marea cea mare , au hotărît să mi-te încredinţeze să stai aici la sat , la Cheresig ,să te educ , pînă va sosi sorocul , să mergi la şcoală …
« Atunci cîte mame am eu ?”…întrebă copilul şi începu să enumere , îndoindu-şi degetele de la mîna stîngă cu degetele de la mîna dreaptă :” O mamă adevărată , o mamă care…mne ,mne, aa..aia fiica lu’Iza , mama mea… Mama mea eşti tu care …eşti mama mea…»încheie confuz , Sâmedru, « da …da îngîmă şi mai încurcată Iza
«Şi unde se află marea cea mare ? » întrebase curios , Sâmedru .
« Dincolo de Ardeal , dincolo şi de codri ai Vlăsiei şi ai Teleormanului ( în
turceste, pădure neagră) dincolo de Podul de peste Cernavodă (în ruseşte ,
apa neagră) tocmai colo , la Marea Neagră , acolo unde se varsă apele curgătoare se află tătăl tău adoptiv de care ,tot întrebi şi care e un neisprăvit ! » zise în încheiere mama Iza dusă de val.
COPACUL NUMIT ” AŞTEPTAREA”
« Unde era tata lui ? » pe lîngă alte noianuri întrebări care nu-i dădeau pace aceasta devenise obsedantă , „mamă” de bine de rău avea două pe mama Iza şi pe fiica ei , dar tată de nici o culoare .
În momentele de singuratate , chinuitoarea întrebare rămînea suspendată aşteptînd deasupra unui gol să fie salvată de un răspuns , erau clipe de cumpănă în care sufletul devorat de dorinţa mistuitoare care se naşte atunci cînd părinţi lipsesc din preajma copiilor lor , ea se naşte din nevoia naturală a puiului de a auzi ciripitul perechi care l-a zămislit , de a auzi glasul sîngelui .
Sâmedru dorea , la fel ca toţi copiii , să-l vadă pe tatăl său în carne şi oase .
« Cum am un tată , dacă eu nu l-am văzut niciodată ! » borborosea înciudat de fiecare dată , Sâmedru.
Din sămînţa dorinţei s-a născut o plantă stranie „aşteptarea „(o stare care aducea cu aceea a locotenentului Drogo din « Deşerul tătarilor » ) , pe fondul speranţei născută din aşteptare se croia individualitatea sa melancolică , învăţa să să-şi stăpînească lacrimile pentru că era baiat mare dar şi să-şi educe răbdarea
« Va fi o zi cînd , el tatal , va veni ! » , erau cuvintele care-l îmbărbătau ; în solul acestei triste contemplaţii s-a infiripat iubirea , o triada a iubirii : mama Iza , cîinele Ene şi tatălabsent
« Se poate iubi o absenţă ? »
Era luna lui cuptor , zăpuşala toropitoare a amiezii subjuga ziua cu un soare puternic , umbra ca o oază răcoroasă , sorbea cu nesaţ din umbrărişul des , lăsat de stejar , el era în deşertul aşteptării , dragostea pentru bătrînul arbore îi potolea aşteptarea , aşa cum dragostea pentru Ene îl ancora într-un prezent de adorabil infinit , numai că azi-noapte liniştea edenică a verii fusese înjunghiată de urletul cîinelui , un urlet straniu ca un sol de moarte , mama Iza deschise fereastra şi ţipă la Ene :
« Marş de acolo potaie , că doarme băiatul ! »
« Dar nu este Ene …căţelul meu nu face aşa urît ! »
« Ba bine că nu , el e numai că au intrat duhurile necurate în el şi-l întărîtă să latre la luna bălegată de ciobani… » Sămedru vru `să mai întrebe ceva dar răpus de somn adormi adînc .
Dimineaţă spre bucuria lui stejarul , vecinul din fereastra deschisă , îl întîmpină foşnind amical… Printre crengi străbătea slova luminii , vorbea in vers copacul Gică …cel al lui Sâmedru se numea „Aşteptarea” .
Aici era locul lui de joacă , lîngă stejarul ” Aşteptarea „, la ora mesei şi a siestei mama Iza , durdulia Iza , aparea în pragul tindei cu sînii tresăltînd sub rochiea-i înfoiată în soare , iscodea cu privirea curtea scolii pentru a-l striga la masa de
prînz .
SÂNMEDRU UN NUME ORTODOX
“Ce nume ţi-a pus şi taică-tu’ ăsta de împrumut…cred ca era pilit ori naşul era moţ , n-a putut să te boteze cu un nume de oraş ca pe acolo , Dumitru e Dumitru , nu Sânmedru , altfel nu se explică de ce acest nume , probabil că l-a luat la întîmplare pe unul din moţii care strigă pe străzi « Hai la linguri şi ciubere , de vînzare !» zici că a bolunzit lumea , nu putea să-ţi spună simplu Dumitru că doar n-ai fi şi tu vreun sfîntuleţ!“ zise intrigată Iza căutîndu-l din ochi pe băieţelul care stătea ascuns, ca de obicei după stejar …şi care bineînţeles auzea tot.
“Cum să-i zici ? cum să-l alinţi ! Medru…. ?
A strigat pentru încercare ”Medru-lică!“ s-a oprit un minut neclintită ,furată de peisaj ascultînd parcă ecoul . Încadrată de uşor ca într-o ramă de tablou, încît de la distanţă parea o pictură a Vameşului .
SECUNDA REA
Copilul rîdea înfundat cu nasul turtit de scoarţa aspră a trunchiului gros. Se ascundea pentru că nu suferea somnul de după-amiază .
« Mai Lică arată-te ! »
Copilul îşi arată mai întîi chipul surizator apoi se înfaţişă tot .
« Aşa mai merge ! » zise Iza susurînd satisfacută
Iza se ataşase de acest copil , al nimănui , mai mult decît crezuse . Afecţunea era reciprocă . În dormitor , într-un elan subit , cuprins de dragoste tandră , copilul a prins-o de mînă s-a înalţat pe vîrfuri şi-a tuguind buzele într-un un pupic.
« Stii ce ! de acum încolo te vei numi Lică ai înţeles? » întrebă Iza dîndu-l jos din braţe şi mîngîindu-l pe creştet.
« Da », răspunse copilul încă îmbujorat de la îmbrăţişare .
« Lică »repetă , ea .
« Cum te cheamă ? »
« Zor-de-zeama ! » chicoti baiatul făcînd sprinţar cu ochiul.
« Nu fi răsfăţat şi spune ai înţeles care e numele tău de acum încolo?” se adresă învaţatoarea abţinîndu-se să nu zîmbească
« Lică » confirmă copilul.
« Aşa !… inteligentul mami »
Deodată , sub imperiul unui presentiment nefast expresia feţei s-a metamorfozat brusc , arata pentru o clipită ca ceea pe care Dumnezeu vrea să-o piarda – sau « quos Deus perdere vult » cum spune preotul catolic din Cheresigul unguresc – pătrunsă subit de un fior straniu , Iza a izbucnit tam-nisam într-un plîns necontrolat . Copilul dezorientat , cu pupilele mărite de mirare contaminat de tristeţea mamei s-a pomenit cu obrazul plin de lacrimi .
« Tu de ce plîngi » l-a chestionat Iza .
Lică a ridicat din umeri , nedumerit de întorsătura surprinzătoare a faptelor .
« Am avut un presentiment ! …de o săptămînă am un nod în gît şi mi-se zbate ochiul stîng … dar tu ce motiv ai să plîngi ?» îl întrebă femeia înduioşată .
«Şi eu…şi mie ! » , a spus băiatul ceva mai dumirit de natura fenomenului malefic prin care trecuseră împreună .
« Hai gata cu văicareala , se încurajă sîngură femeia alungînd printr-un gest energic al ambelor braţe virtuala piaza-rea .
« E numai o indispoziţie trecatoare …. treci la culcare , cine doarme cînd trebuie creşte mare »
Bocetul acela de cobe din secunda rea s-a adeverit ca prevestitor al unui şir de circumstanţe fatale.
Ene era tolanit pe preşiul de la uşa dormitorului , cu botul pe labe . Din cauza unui mănunchi de raze jucauşe desprins din soarele dogoritor al amiezii, căţelul ţinea ochiul drept închis , celalat doar jumate . În dosul uşorului un păianjen atîrna pe un fir vestind apropierea norilor.
Lică era întins vis-à-vis , în pat , amirosind lenjeria cu parfum de levănţică , spălată în apa ploaie . Somnul nu s-a lipit de el imediat a privit un timp cu ardoare la prietenul patruped.
Aceasta a fost ultima frîntură din realitate . Doborit de somn , a alunecat pe nesimţite în altă lume . Lumea visului , o lume în care trupul se înalţă eliberat de lestul gravitaţional , în levitaţie asemeni unui fulg de păpădie desprins din capitule …
Trupul astral zboară voios deasupra a ierburilor îmresmate, deasupra florilor sălbatice de cîmp însoţit de zumzetul gîzelor, de ciripitul păsărilor. Spiritul se desfată în lumina aceea orbitoare şi se delectează cu amestecul savant de miraculos , plin de iubire , revelaţia raiului dezvăluit. Sufletul stochează aceasta pată trandafirie într-un ungher al memoriei ….Doar hazardul în momentele de graţie hotărăşte ca parfumul, florii rodită din pomului vieţii să fie împrăştiat în adierea sa şi iată , din alchimia stranutului provocat de amirosire , se desprinde componenta volatilă a unui deja`vu .
…………………………………………………………………………………………………………
[Din romanul-esEU a lui Dimitrio ]
va continua
Autor Dimitrio,(alias Dumitru Sin)
Partajează asta:
Partajează pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe LinkedIn(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Twitter(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Tumblr(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Pocket(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Reddit(Se deschide în fereastră nouă)Click pentru imprimare(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pe email(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru Publică-asta!(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Pinterest(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Google+(Se deschide în fereastră nouă)
Lacrima lui Titi
(Postat în Decembrie 29, 2010 la 2:47pm)
O lacrimă din prozodia-mi a căzut în "farfurie "
................................................................................
Sînt pe dinafară învelit în suflet hain
Azi am fost în pericol din cauza brizei
Am lăcrimat din nou albastru marin
Nu m-a văzut încă şarpele cu clopoţei
...............................................................................................
Eu beau dimineaţa de frica morţii cîte un pahar de venin
Salvează
~In ceruri lui Adrian Boldan~
Ora Meduzei
- Dumitru Sin
[ în Pontul Euxin Darius pe racheta…
călare]
E privire MEDUZEI vie
E cîntec ..e prozodie
De St.O . Iosif…descîntec e
Arde ATHENA..
Cenuşă hîdă pune…
În loc de pădure.
Din Creaţia cu Arbore ,
Rîde>>>
Şarpele masonic .
Arde iar un petic
Din Heaven virtual
Creat de Athena-n mental
Piatră şi templu ruină .
In mintea bellă
Un monstru doarme.
Noapte cu noapte
Ne întoarcem in piatră.
Torsul de rocă vălurit e
Sub privirea Meduzei.
Cea magică stană de piatră
E Darius printre zei !
Perseu cu scutul lui Hegel
Se apropie dialectic monstrul
Ce doarme cu văzul stins,
Privind prin gîndirea de sfinx.
Ce se gîndeşte pe scut ?!!!….
Nadă aruncă Meduzei în somn,
Pereseu prinde-n oglida
scutului hegelian pe “DARIUS,
MEDUZA,DOUĂ SCLAVE”,
Vraji, iubiri ,norocul si veselia meduzei… “
S-a stins Meduza” dulcea amantă
Din versul lui Iosif Şt. O…
E piatră din nou –n- nou -ce-ncepe-n-rit
Şi Peresus zis David e mort .
O!…
Capul Gorgonei se arătă proteic
In Pontul Euxin e prezent vălurit,
În unde…
Pare că e însuşi Zeul
Din cerc înmulţit
Doar o privire…
[ de Sile this Millennium]
In memoriam……….
Salvează
Salvează
Salvează
Sile this Millennium: (18-11-2009 la 00:00)
[poem euologic]
Pietonul Adam
Adam sînt eu
this Millennium,
De la măr vin toate ,
şi virtual the apple
in memoriam
Oricum , oricînd …
Sarpele a fost mason
Printre eternele
simulacre aeriene,
un surd ecou străbate…
Iar vechea voce
în timp vibrează
uitată-n viitor de ieri.
E vocea lui Adam….
E glasul meu pe macadam ….
E glasul meu Madame ,
EVA.
PS.
{Pentru Adrian Boldan pietonul accidentat in Toronto, in nefasta zi de 17 Noiembrie – drum bun!}
Salvează
Domnule Sorin Adam Matei în momentele disputei numită apoi „Cearta intelectualilor” de la „Dilema Veche „începută în 2004 și continuata în 2005
(sincer , am citit cu antipatie intervențiile și de articolele din ”Observatorul Cultural ”)
Am urmărit intervențiile dumneavoastră și ale lui Ion Bogdan Lefter la televiziune în contrast cu articolele din Dilema Veche
(care atunci erau în grațiile și simpatia mea …)
Cu toate acestea , în dispută, eram de partea lui Adrian Marino (care cu toate că mă intriga conduita sa nefericită în privința vieții sale particulare , v.cazul Petru Romoșan) ,citisem mai demult „Dicționarul de Idei literare” și mă uimise spiritul sau enciclopedic (dar azi trebuie sa recunosc rușinat ca am început sa trec dincolo de unele prejudecați în privința apucăturilor de turnători la securitatea a somităților literare, trecute și prezente)
EUROPA LIBERA era un reper înainte de 1989.Postul acela clandestin ave un serial captivant cu FENOMENUL CULTURAL ÎN PLINĂ DESFĂȘURARE la Păltiniș …
Eroii erau bineînțeles adepții filosofului Noica și școala sa „peripatetica” …
Erau “întîmplări de mit “ ascultate de mine, printre paraziții și chiar dispariții din unda ale postului cu pricina datorita bruiajului securității , vă dați seama,probabil , cît de rîvinit era „fructul oprit” ....…
Azi pare de domeniul irealului că de acolo transmitea cu candoare și „colaboratorul Hari” atît de popular acum la una din televiziunile particulare (devenit ulterior ambasadorul nostru din Germania)….
După 2006 cînd am început să mă scutur de vraja păltinișenilor și datorita prezentei lor de vedete culturale la postul lui S.O.V preluat de la Prigoană și la alte posturi în postura de deschizători de drumuri noi în cultura post –comunistă , mi s-a făcut lehamite și cum spune țăranul ”mi s-a aplecat”.
Trasînd un itinerar sigur , certitudinea acestor intelectuali de frunte , mă obosise ca și marxism-leninismul , eram sătul de ei .
Cu timpul insistența cuplului Andrei Pleșu&Gabriel Liiceanu devenise sîcaitore ca și reacția vindicativă și surprinzătoare .
Prin “joasa sa etica ” tocmai din partea autorului“Apel la lichele” mă pusese pe gînduri , așa că am reluat articole dumneavoastră și ale lui Ion Bogadan Lefer scrise atunci , le-am recitit , slava internetului și am început sa privesc cu alți ochi cele susținute de dumneavoastră , cu mai multa serozitate și nu odată v-am aprobat .
Abia azi realizez importanța intervenției dumneavoastră ,de atunci , pentru evoluția culturii romane .
Deci să concluzionăm , după umila mea părere , intervenția dumneavoastră a avut un rol benefic în peisajul cultural din epocă populat cu eroi anticomuniști de mucava dintre care nu-l exclud pe Tismăneanu , și observ ca în final lucrurile stau altfel , a fost nevoie de cartea lui Adrian Marino ”Viața unui om singur,” ca sa înțeleg că a sosit momentul clarificării „fenomenului cultural romanesc post-comunist”
PS.
”Boierii Minții” a rămas o carte de referință în cultura româna aștept cu nerăbdare și curiozitate intelectuala sa citesc”Idolii Forului”