Se cunoaşte o istorie veche, despre un incendiu care cuprinsese mai multe clădiri din lemn. În mijlocul focului, o bătrână stătea în faţa casei sale, ţinând în mână o icoană a Maicii Domnului „Rugul aprins”. Un martor a văzut-o acolo și s-a minunat de credința ei. A doua zi, s-a întors la fața locului și a văzut că doar casa femeii era neatinsă, în timp ce toate celelalte din jur au fost distruse. Acest lucru explică faptul că icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” este considerată ocrotitoare de incendii.
Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” este prăznuită pe 4 septembrie.
Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” are la bază relatarea biblică din Vechiul Testament, la care a fost prezent Moise. În capitolul III din Ieșirea, Dumnezeu i Se arată lui Moise pe Muntele Horeb, din mijlocul unui rug care „ardea, dar nu se mistuia”:
„Şi depărtându-se (Moise) odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia” (III Ieşire, 1, 2).
Din mijlocul rugului i-a vorbit Dumnezeu Însuşi. Moise a fost înştiinţat că îi va conduce pe evrei la izbăvirea din robia egipteană, iar Domnul i-a spus numele Său: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşire 3, 14).
Biserica a considerat dintotdeauna imaginea rugului nears ca prefigurare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care Îl naşte pe Mântuitorul lumii rămânând Fecioară înainte de naștere, în timpul nașterii şi după naştere. Această idee a pătruns în imnografia bisericească (de exemplu, Dogmatica de la vecernia sâmbetei, pe glasul 2), dar și în iconografie.
Una dintre cele mai vechi reprezentări ale icoanei Maicii Domnului „Rugul aprins” o reprezintă pe Maica Domnului ținându-L pe Fiul ei în brațe, în mijlocul unui rug aprins. Moise este reprezentat într-o parte, scoțându-și sandalele, pentru că locul era sfânt (Ieșire 3, 5).
Acum majoritatea icoanelor reprezintă „rugul” într-un mod simbolic. Este reprezentat sub formă de stea cu opt colţuri, compusă din două romburi suprapuse: unul roșu (reprezentând focul), și unul verde (sugerând rugul păstrat neatins de foc). În centrul stelei se află Maica Domnului cu Pruncul.
Pe fiecare colţ al stelei roşii sunt zugrăvite simbolurile biblice ale celor patru evanghelişti: îngerul (Sfântul Evanghelist Matei), leul (Sfântul Evanghelist Marcu), boul (Sfântul Evanghelist Luca) şi vulturul (Sfântul Evanghelist Ioan), după cum sunt indicate la Iezechiel 1, 10 şi în Apocalipsă 4, 7. În celălalte patru colțuri ale stelei verzi sunt reprezentați Sfinții Îngeri.
În timp, icoana a devenit din ce în ce mai complexă. Pe margine au apărut (în afara stelei): într-o parte, Prorocul Moise, Sfinţii Arhangheli şi rugul (Ieşire 3, 2); în alt colţ, Profetul Isaia şi serafimi cu cărbunele aprins din profeţia sa (Isaia 6, 7); în altul, Profetul Iezechiel şi poarta prin care numai Domnul poate intra, profeţie a acestuia (Iezechiel 44, 2), iar în ultimul colţ, patriarhul Iacob cu scara sa (Facere 28, 12). Maica Domnului ţine, în centru, scara lui Iacob de dimensiuni micşorate, care-i urcă pe cei credincioși de la pământ la cer. În unele reprezentări iconografice ale acestui tip apare şi „mlădiţa lui Iesei” (Isaia 11, 1), mai exact arborele genealogic al Mântuitorului, din care răsare „Vlăstarul” divin.
Se cunoaşte o istorie veche, despre un incendiu care cuprinsese mai multe clădiri din lemn. În mijlocul focului, o bătrână stătea în faţa casei sale, ţinând în mână o icoană a Maicii Domnului „Rugul aprins”. Un martor a văzut-o acolo și s-a minunat de credința ei. A doua zi, s-a întors la fața locului și a văzut că doar casa femeii era neatinsă, în timp ce toate celelalte din jur au fost distruse. Acest lucru explică faptul că icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” este considerată ocrotitoare de incendii.
Cele mai timpurii icoane ale Maicii Domnului „Rugul aprins” au fost pictate, se pare, la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din Sinai, dat fiind faptul că altarul acestei biserici este ridicat pe rădăcina rugului străvechi, unde Moise a vorbit cu Dumnezeu.
„Panagia Megaliospiliotissa”: istorisirea Icoanei Maicii Domnului sculptată în ceară și mastic
23 august
E o realitate pe care nimeni nu o poate nega. Dintre toate Icoanele Sfinților, Cuvioșilor și martirilor din istoria creștinismului, chipul Maicii Domnului zugrăvit în Icoane are o lumină blândă a iertării de fiecare dată când îl privim. Încă din primele secole creștine, credincioșii au cinstit-o pe Maica Domnului și i-au acordat o importanță deosebită în cadrul cultului, pomenind-o mai des decât pe orice alt Sfânt. Imnografii, teologii și toți Sfinții Bisericii noastre i-au închinat dintotdeauna tropare, cântări, imne și acatiste, redând în toate aceste alcătuiri fie nuanțe și idei dogmatice, fie multele minuni pe care Maica lui Dumnezeu le-a săvârșit și până astăzi le săvârșește în viețile celor care au evlavie la ea și o cheamă în ajutor.
Despre o astfel de Icoană aparte a Maicii Domnului vrem să vă aducem în atenție câteva cuvinte. Mai exact, dorim a vă spune istorisirea Icoanei Maicii Domnului Panagia Megaliospiliotissa, prăznuită an de an în ziua de 23 august. O Icoană cu un nume pe cât de greu de pronunțat, pe atât de încărcat de istorie și de minuni scrise și nescrise, pe care numai Dumnezeu și Maica Domnului le știu.
Icoana sculptată în ceară
Potrivit tradiției, această Icoană a Maicii Domnului, aflată tocmai în Mănăstirea Mega Spileo din Peloponez, a fost sculptată de către Sfântul Apostol Luca în ceară şi mastic (o rășină de origine vegetală provenită dintr-un arbore exotic numit Pistacia lentiscus). De altfel, este cunoscut faptul că prima reprezentare iconografică în sens propriu – adică așa cum știm noi că arată o Icoană – îi aparține Sfântului Evanghelist Luca, care după Pogorârea Sfântului Duh, în urma unor revelaţii, a pictat trei tipuri de Icoane ale Maicii Domnului. Tradiția aceasta este susținută, până astăzi, de textele liturgice care îl menționează în legătură cu acest aspect: „Zugrăvind Preacinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfățișat pe Ziditorul a toate pe brațele tale”.
Icoana este, de fapt, un basorelief în ceară (lucrare de sculptură cu figuri scoase în relief pe un fond cu care fac corp comun), având aproximativ 45 de centimetri pătraţi şi înfățișând-o pe Maica Domnului întoarsă spre partea dreaptă, ținându-l în brațele ei pe Pruncul Hristos. Cu mâna ei stângă, Maica Domnului ţine mâna Mântuitorului pe pieptul ei, iar în mâna dreaptă a Pruncului se află Sfânta Evanghelie. În colţuri sunt zugrăviți Heruvimi şi Serafimi. Ce îl uimește instant pe orice închinător care ajunge la Mega Spileo este, de fapt, culoarea neagră a Icoanei, datorată fumului din incendiile prin care a trecut.
Descoperirea păstoriței Eufrosina
Asemenea cuiburilor așezate pe vârfuri de munte, Mănăstirea Mega Spileo este, în realitate, un cuib de duhovnicie. Un loc ce poartă cu sine, între altele, istorisirea uimitoare a descoperirii acestei Icoane a Maicii Domnului, numită „Megaliospiliotissa”, adică cea din „Marea Peşteră”. Tradiția locului spune că, într-o zi, o păstoriță pe nume Eufrosina de loc din satul Galata (astăzi Zachlarou), Peloponez, păştea turma tatălui ei pe lângă o stâncă înaltă. Pentru că de două sau trei ori văzuse cum una dintre capre urca la gura unei peşteri săpată adânc în stâncă şi se întorcea cu botul plin de apă și bănuind că acolo se afla un izvor cu apă rece, a urcat să se uite. După ce şi-a făcut drum prin tufișurile dese, Eufrosina a ajuns la gura peșterii și, de nicăieri, a auzit un glas care-o striga pe nume. Privind în jur, a văzut o Icoană a Maicii Domnului în partea de sus a peretelui peşterii, şi din Icoană a auzit un glas care-i spunea să aştepte sosirea monahilor Simeon şi Teodor. Într-adevăr, la scurtă vreme, doi fraţi din Tesalonic, ambii călugări, au ajuns aproape de gura peșterii și au rugat-o pe Eufrosina să le arate unde se află Icoana. Povestindu-le ea cum a descoperit Icoana Maicii Domnului și arătându-le locul, monahii au luat Icoana din peșteră au coborât-o cu evlavie, au scos-o afară şi s-au întors să cureţe peştera. După ce au aprins focul ca să ardă tufărişul şi mizeriile, au aşteptat afară să se stingă flăcările. Intrând înapoi, au găsit o masă unde, potrivit tradiţiei mănăstirii, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca slujea Liturghia şi scria Sfânta Evanghelie. Mai târziu, cei doi monahi au lărgit peştera şi au ridicat acolo un mic paraclis, în anul 362, şi câteva chilii în jurul lui. Eufrosina, la rândul ei, şi-a ridicat lângă peşteră o chilie mică şi a vieţuit în acel loc, asemenea unei pustnice, până când și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Vestea despre aflarea minunată a Icoanei s-a răspândit repede în tot Peloponezul şi, astfel, mulţi credincioşi au venit să se închine Icoanei prin care Bunul Dumnezeu săvârşea multe minuni. Minuni care se întâmplă, de altfel, până în zilele noastre, după cum citim în Acatistul închinat Sfintei Icoane: „Multe și slăvite minuni dai celor ce se închină Icoanei, mult iubită Maică, fiindcă cei ce te strigă sunt copii tăi, iar tu niciodată nu lași nemiluite sufletele ce te au ca Mamă”. Trecând prin mai multe incendii violente, consolidări și reconstrucții, mănăstirea a suferit cea mai mare „dramă” în ultima lună a anului 1943, când trupele germane au asediat locul și l-au transformat dintr-o oază de liniște într-un loc sângeros, la propriu. Atunci, 22 de monahi alături de alți vieţuitori ai mănăstirii au fost omorâți, iar trupurile lor au fost aruncate pur și simplu în gol, de pe stânci. Astăzi, închinătorii care ajung la Mega Spileo, găsesc mănăstirea la aceeași altitudine impresionantă de peste 1000 de metri, alături de clădirile ei, construite pe 8 nivele. Biserica mănăstirii păstrează, de asemenea, mai multe fragmente și părticele de Sfinte Moaște, câteva fresce aparte, o podea impresionantă din mozaic şi o impunătoare uşă de bronz, strajă și povestitoare de veacuri a istoriei acestui loc.
Mănăstirea Mega Spileo (Marea Peşteră) din Peloponez, Grecia
Așadar, în această zi de la final de august Sfânta Eufrosina ne învață o lecție de care ar trebui să ținem cu toții cont: dacă între stânci pline de rugi, arbuști spinoși și felurite buruieni a fost descoperită în chip minunat această Icoană a Maicii Domnului, înseamnă că și noi ar trebui să vedem binele și frumosul în această lume împresurată de ispite și, mai ales, în oamenii din jurul nostru, căci până la urmă, fiecare om poartă în el chipul Fiului lui Dumnezeu. Iar Icoana este, de fapt, chip al omului îndumnezeit, al omului care a ajuns la asemănarea cu Dumnezeu. O stare la care ar trebui să ajungem cu toții…
Bogdana Găgeanu – 26 poezii cu rimă albă, 4 poezii rimă cu încrucişată
Corneliu Neagu – 6 poezii
Dorina Pop -22 poezii rondel
Ioan Muntean – 26 cyperpoeme, 4 poeme cibernetice
Pe baza rezultatelor statistice se acordă următoarele premii-trofeu:
Premiul pentru cele mai multe texte postate: Aurelia Albatros 30, Bogdana Găgeanu 30, Ioan Muntean 30
Premiul Autorul cu cele mai multe texte din aceeaşi categorie: Aurelia Albatros 26 poezii, Bogdana Găgeanu 26 poezii cu rimă albă, Dorina Pop 22 rondeluri, Ioan Muntean 26 cyberpoeme.
Felicitări câştigătorilor şi succes pe mai departe în maratonul nostru care continuă cu ediţia mai 2023.
Pentru activitatea şi contribuţia la susţinerea şi promovarea spiritului cronopedian Biblioteca Cronopedia, World Litarary Forum foir Peace and Human Rigts şi revista Word Literary Art Impressions oferă ca semn de recunoştinţă următoarele calendare 2023 online, alături de tradiţionalul:
Puţini ştiu că aceste versuri au fost scrise de Ion Creangă, tot el compunând melodia pentru şcolarii săi, în vremea când era învăţător în Dulcele Târg.
A ruginit frunza din vii Şi rândunelele-au plecat, Pustii sunt lanuri şi câmpii Pustii sunt horele din sat.
Când viorica va-nflori Şi rândunica va sosi, Atunci va creşte iar, în bolţi, Frunza butucilor din vii.
Iar când cu flori şi fân cosit Va trece vara pe câmpii, În aur lanurile-or fi Şi hora-n sat ne-o-nveseli.
Postat de Ioan Muntean pe Aprilie 1, 2022 la 18:40
Noi, administraţia şi o parte din membri am mai făcut cunoştinţă cu această platformă, în urmă cu câţiva ani, când am experimentat site-ul Clubul Taifas literar (un supliment al uneia din revistele noastre). Între timp unele reglementări s-au schimba
Citeste mai mult…
Pentru orice acţiune există un timp şi un moment prielnic care favorizează succesul. (SEPTUAGINTA)
Pentru orice acţiune există un timp şi un moment prielnic care favorizează succesul. (SEPTUAGINTA)
Nu moare cineva, nici nu se naşte la timp nepotrivit. Copilul nu începe a vorbi la timp nepotrivit, nici nu devine adolescent la timp nepotrivit. Sămânţa aruncată nu răsare la timp nepotrivit. Există un timp pentru orice. (MAHABHARATA)
Nu moare cineva, nici nu se naşte la timp nepotrivit. Copilul nu începe a vorbi la timp nepotrivit, nici nu devine adolescent la timp nepotrivit. Sămânţa aruncată nu răsare la timp nepotrivit.
Există un timp pentru orice. (MAHABHARATA)
Există un timp pentru orice. (MAHABHARATA)
Nimeni nu observă că lumea aceasta se scufundă în oceanul adânc al timpului, în care se afla doi monştri mari: bătrâneţea şi moartea. (MAHABHARATA)
Nimeni nu observă că lumea aceasta se scufundă în oceanul adânc al timpului, în care se afla doi monştri mari: bătrâneţea şi moartea. (MAHABHARATA)
Pentru cel care vrea din tot sufletul să ştie, toate le descoperă timpul şi le scoate la lumină. (MENANDER)
Pentru cel care vrea din tot sufletul să ştie, toate le descoperă timpul şi le scoate la lumină. (MENANDER)
Dacă n-a sosit timpul potrivit, oamenii nu pot dobândi vreo superioritate (asupra celorlalţi), nici prin inteligenţă, nici prin studiul cărţilor de ştiinţă. Şi prostul dobândeşte uneori bogăţii; pentru că timpul e indiferent faţă de (scopul unei) acţiuni. (MAHABHARATA)
Dacă n-a sosit timpul potrivit, oamenii nu pot dobândi vreo superioritate (asupra celorlalţi), nici prin inteligenţă, nici prin studiul cărţilor de ştiinţă. Şi prostul dobândeşte uneori bogăţii; pentru că timpul e indiferent faţă de (scopul unei) acţiuni. (MAHABHARATA)
Timpul întunecă toate şi aduce uitarea pentru cel inconştient şi ignorant. (MENANDER)
Timpul întunecă toate şi aduce uitarea pentru cel inconştient şi ignorant. (MENANDER)
Timpul tău să fie al tuturora, dar nu pentru orice. (N. IORGA)
Timpul tău să fie al tuturora, dar nu pentru orice. (N. IORGA)
Timpul domoleşte sau subjugă totul. (SYRUS PUBLILIUS)
Timpul domoleşte sau subjugă totul. (SYRUS PUBLILIUS)
Timpul gol de fapte e lung când îl trăieşti şi scurt când îţi aduci aminte de dânsul. (N. IORGA
Timpul gol de fapte e lung când îl trăieşti şi scurt când îţi aduci aminte de dânsul. (N. IORGA)
O timp, care macini lucrurile, fiinţele şi tu, vechime invidioasă, pe toate le distrugeţi şi stricate de dinţii vârstei le consumaţi treptat pe toate printr-o moarte lentă. (OVIDIUS)
O timp, care macini lucrurile, fiinţele şi tu, vechime invidioasă, pe toate le distrugeţi şi stricate de dinţii vârstei le consumaţi treptat pe toate printr-o moarte lentă. (OVIDIUS)
O parte din timp ne este răpită, altă ne este sustrasa, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă (vei vedea că) cea mai mare parte a vieţii (noastre) o pierdem făcând ce nu trebuie, mare parte, nefăcând nimic, întreaga viaţă, făcând altceva decât aspiram să facem. (SENECA)
O parte din timp ne este răpită, altă ne este sustrasa, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă (vei vedea că) cea mai mare parte a vieţii (noastre) o pierdem făcând ce nu trebuie, mare parte, nefăcând nimic, întreaga viaţă, făcând altceva decât aspiram să facem. (SENECA)
Pe noi, cei care nu am atins încă nemurirea, ne înghite timpul avid şi neantul. (SENECA)
Pe noi, cei care nu am atins încă nemurirea, ne înghite timpul avid şi neantul. (SENECA)
După cum spune SIMONIDE, miile şi zecile de mii de ani sunt o clipă nedeterminată, sau mai bine zis o părticică extrem de mică a unei clipe eterne prin care se manifestă SUPREMUL ABSOLUT. (PLUTARCHUS
După cum spune SIMONIDE, miile şi zecile de mii de ani sunt o clipă nedeterminată, sau mai bine zis o părticică extrem de mică a unei clipe eterne prin care se manifestă SUPREMUL ABSOLUT. (PLUTARCHUS)
Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui înţelepte îl va face lung. (SENECA)
Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui înţelepte îl va face lung. (SENECA)
Trecut şi viitor sunt în sufletul meu ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. (EMINESCU
Trecut şi viitor sunt în sufletul meu ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. (EMINESCU)
Ce repede va acoperi timpul toate câte sunt acum şi câte a acoperit deja până acum! (MARCUS AURELIUS)
Ce repede va acoperi timpul toate câte sunt acum şi câte a acoperit deja până acum! (MARCUS AURELIUS)
Etern este tot ce este întotdeauna de faţă, în acest moment. (EMINESCU)
Etern este tot ce este întotdeauna de faţă, în acest moment. (EMINESCU)
TIMPUL e moarte - Spaţiul e luptă şi Mişcarea e suferinţă. (EMINESCU)
TIMPUL e moarte - Spaţiul e luptă şi Mişcarea e suferinţă. (EMINESCU)
Nu vei greşi, dacă vei aştepta să te sfătuiască timpul, care-i sfetnicul cel mai înţelept. (PLUTARCHUS)
Nu vei greşi, dacă vei aştepta să te sfătuiască timpul, care-i sfetnicul cel mai înţelept. (PLUTARCHUS)
Din ceas în ceas ne maturizăm, ne maturizăm şi, din ceas în ceas putrezim, putrezim. (SHAKESPEARE)
Din ceas în ceas ne maturizăm, ne maturizăm şi, din ceas în ceas putrezim, putrezim. (SHAKESPEARE)
Pierdut ieri, undeva între Răsărit şi Apus, două ore de aur, fiecare încrustată cu şaizeci de minute de diamant. Nu se oferă nici o recompensă, căci s-au dus pentru totdeauna. (HORACE MANN)
Pierdut ieri, undeva între Răsărit şi Apus, două ore de aur, fiecare încrustată cu şaizeci de minute de diamant. Nu se oferă nici o recompensă, căci s-au dus pentru totdeauna. (HORACE MANN)
Deşi viaţa omului este scurtă, atunci însă când cineva ştie să-şi întrebuinţeze bine timpul şi nu şi-l pierde în zadar, îi mai rămâne totuşi destulă vreme. (FRANCESCO GUICCIARDINI)
Deşi viaţa omului este scurtă, atunci însă când cineva ştie să-şi întrebuinţeze bine timpul şi nu şi-l pierde în zadar, îi mai rămâne totuşi destulă vreme. (FRANCESCO GUICCIARDINI)
Astfel miile de secole cu vieţi, gândiri o mie, Adormite şi bătrâne s-adancesc în vecinicie Şi în urmă din izvoare timpi răcori şi clari răsar. (EMINESCU
Astfel miile de secole cu vieţi, gândiri o mie, Adormite şi bătrâne s-adancesc în vecinicie Şi în urmă din izvoare timpi răcori şi clari răsar. (EMINESCU
Timpul, ultima înmormântare a tuturor (lucrurilor şi fiinţelor). (SENECA)
Timpul, ultima înmormântare a tuturor (lucrurilor şi fiinţelor). (SENECA)
Ramuri cu ecou
Statornicia timpului Statornicia timpului Aleea amintirilor viitoare Aleea amintirilor viitoare Rădăcina amintirilor Rădăcina amintirilor Ramuri şi timpuri Ramuri şi timpuri Fost-am ce-am fost odat' Fost-am ce-am fost odat' Noduli de dureri temporale Noduli de dureri temporale Lumină către etern Lumină către etern Ramuri frânte, ramuri în zbor Ramuri frânte, ramuri în zbor Norii prezentului pe harta trecut-viitorului Norii prezentului pe harta trecut-viitorului Frânturi de timp Frânturi de timp Clipe pe ramuri de timp Clipe pe ramuri de timp Nori cu amintiri de păpuşar Nori cu amintiri de păpuşar Aceeaşi scenă, alt timp către rădăcini Aceeaşi scenă, alt timp către rădăcini
Victorie întreruptă Victorie întreruptă Arenă cu amintiri din copilărie Arenă cu amintiri din copilărie Mesager prin ramuri de timp Mesager prin ramuri de timp Cuib la poarta timpului Cuib la poarta timpului Verde-ntimpurit Verde-ntimpurit Braţ de oţel către timp Braţ de oţel către timp Cronos Cronos Privire spre ramurile trecutului Privire spre ramurile trecutului Flori de cuiburi Flori de cuiburi Ramuri de timp pe malul Jiului Ramuri de timp pe malul Jiului Ramuri de timp înmugurit Ramuri de timp înmugurit
Artist complex, sculptor, pictor, grafician, poet şi teoretician al artei, Hans Mattis-Teutsch, s-a afirmat ca una dintre personalităţile de frunte ale avangardei europene din prima jumătate a secolului XX. Prezenţă activă în marile centre artistice europene, a expus alături de artişti renumiţi (Paul Klee, Archipenko, Marc Chagall, Albert Gleizes, Louis Marcoussis, Constantin Brâncuşi, Hans Arp), fiind legat în egală măsură de cercurile avangardiste din România, Ungaria şi Germania.
Hans Mattis-Teutsch, cunoscut şi ca János Mattis-Teutsch (n. 13 ianuarie 1884, Braşov - 17 martie 1960, Braşov), a fost un artist expresionist: pictor, sculptor, grafician. Numele său original de familie era Mattis, dar a acceptat să se numească şi Teutsch în onoarea bunicului său.
Postat de Ioan Muntean pe Aprilie 30, 2021 la 11:30
solistă: Rodica Anghelescu versuri şi muzică: Marin Voican-Ghioroiu
În Vinerea Paştelui
În vinerea Paştelui, Când e chinul Domnului... Maica Precesta-a venit Pentru fiul răstignit; A intrat în mânăstire La icoane să se-nchine, Din durere să-i mai treacă, C-aşa-i sufletul de mamă. Bis:
O!... în faţa altarului, Lângă crucea Fiului O tânără îl plângea, Picioarele-i săruta, Cu lacrimi i le spăla, Cu părul i le usca... Şi prin jalea glasului Ea îi spunea Domnului: Bis:
- „Doamne bun, iubit şi sfânt, Nu mă ţine pe pământ! Du-mă la iubitul meu, De viaţă nu-mi pare rău, Numai de măicuţa mea Că suferă ca şi-a Ta. Numai mamă să nu fii... Să duci dorul la copii." Bis:
"
În această zi, se pomenesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai face încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost împreunã cu El. Biserica numeşte Patimile Domnului: sfinte – pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfinţilor, sfinţenia însăşi; mântuitoare – pentru cã ele sunt preţul cu care Domnul a rãscumpãrat neamul omenesc din robia pãcatului; înfricoşătoare – pentru cã nu poate fi ceva mai înfricoşător decât ocara pe care Fãcãtorul a rãbdat-o de la fãptura Sa.
În aceastã zi nu se săvârşeşte Liturghia pentru cã însuşi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împărăteşti care ne pun înainte nemãrginita smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viaţă şi credinţa tâlharului.
Seara săvârşim Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.
„În mormânt, Viaţa, pus ai fost, Hristoase, şi s-au spãimântat oştirile îngereşti, smerirea Ta cea multã preamãrind”. (Starea întâi – Prohodul Domnului)
Doina „ÎNVINEREA PAȘTELUI” am scris-o cu lacrimi în ochi: Maica Precistra, cea mai iubită MAMĂ de pe pământ a suferit... cuă nu găsesc cuvinte de-a reda calvarul prin care a trecut, fiind martoră la răstignirea Fiului lui Dumnezeu, Domnul IISUS CRISTOS.
-->