Postările lui Ioan Muntean (873)

Filtrează după

Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins”

Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins”

350293maxim.jpg 

Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins”

 

Se cunoaşte o istorie veche, despre un incendiu care cuprinsese mai multe clădiri din lemn. În mijlocul focului, o bătrână stătea în faţa casei sale, ţinând în mână o icoană a Maicii Domnului „Rugul aprins”. Un martor a văzut-o acolo și s-a minunat de credința ei. A doua zi, s-a întors la fața locului și a văzut că doar casa femeii era neatinsă, în timp ce toate celelalte din jur au fost distruse. Acest lucru explică faptul că icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” este considerată ocrotitoare de incendii.

Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” este prăznuită pe 4 septembrie.

Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” are la bază relatarea biblică din Vechiul Testament, la care a fost prezent Moise. În capitolul III din Ieșirea, Dumnezeu i Se arată lui Moise pe Muntele Horeb, din mijlocul unui rug care „ardea, dar nu se mistuia”:

Şi depărtându-se (Moise) odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia” (III Ieşire, 1, 2).

Din mijlocul rugului i-a vorbit Dumnezeu Însuşi. Moise a fost înştiinţat că îi va conduce pe evrei la izbăvirea din robia egipteană, iar Domnul i-a spus numele Său: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşire 3, 14).

Biserica a considerat dintotdeauna imaginea rugului nears ca prefigurare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care Îl naşte pe Mântuitorul lumii rămânând Fecioară înainte de naștere, în timpul nașterii şi după naştere. Această idee a pătruns în imnografia bisericească (de exemplu, Dogmatica de la vecernia sâmbetei, pe glasul 2), dar și în iconografie.

Una dintre cele mai vechi reprezentări ale icoanei Maicii Domnului „Rugul aprins” o reprezintă pe Maica Domnului ținându-L pe Fiul ei în brațe, în mijlocul unui rug aprins. Moise este reprezentat într-o parte, scoțându-și sandalele, pentru că locul era sfânt (Ieșire 3, 5).

Acum majoritatea icoanelor reprezintă „rugul” într-un mod simbolic. Este reprezentat sub formă de stea cu opt colţuri, compusă din două romburi suprapuse: unul roșu (reprezentând focul), și unul verde (sugerând rugul păstrat neatins de foc). În centrul stelei se află Maica Domnului cu Pruncul.

Pe fiecare colţ al stelei roşii sunt zugrăvite simbolurile biblice ale celor patru evanghelişti: îngerul (Sfântul Evanghelist Matei), leul (Sfântul Evanghelist Marcu), boul (Sfântul Evanghelist Luca) şi vulturul (Sfântul Evanghelist Ioan), după cum sunt indicate la Iezechiel 1, 10 şi în Apocalipsă 4, 7. În celălalte patru colțuri ale stelei verzi sunt reprezentați Sfinții Îngeri.

images?q=tbn:ANd9GcQUxJqidLrwxUqd4Mjbtik8npDCGl8SKGUJYQ&usqp=CAUÎn timp, icoana a devenit din ce în ce mai complexă. Pe margine au apărut (în afara stelei): într-o parte, Prorocul Moise, Sfinţii Arhangheli şi rugul (Ieşire 3, 2); în alt colţ, Profetul Isaia şi serafimi cu cărbunele aprins din profeţia sa (Isaia 6, 7); în altul, Profetul Iezechiel şi poarta prin care numai Domnul poate intra, profeţie a acestuia (Iezechiel 44, 2), iar în ultimul colţ, patriarhul Iacob cu scara sa (Facere 28, 12). Maica Domnului ţine, în centru, scara lui Iacob de dimensiuni micşorate, care-i urcă pe cei credincioși de la pământ la cer. În unele reprezentări iconografice ale acestui tip apare şi „mlădiţa lui Iesei” (Isaia 11, 1), mai exact arborele genealogic al Mântuitorului, din care răsare „Vlăstarul” divin.

Se cunoaşte o istorie veche, despre un incendiu care cuprinsese mai multe clădiri din lemn. În mijlocul focului, o bătrână stătea în faţa casei sale, ţinând în mână o icoană a Maicii Domnului „Rugul aprins”. Un martor a văzut-o acolo și s-a minunat de credința ei. A doua zi, s-a întors la fața locului și a văzut că doar casa femeii era neatinsă, în timp ce toate celelalte din jur au fost distruse. Acest lucru explică faptul că icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” este considerată ocrotitoare de incendii.

Cele mai timpurii icoane ale Maicii Domnului „Rugul aprins” au fost pictate, se pare, la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din Sinai, dat fiind faptul că altarul acestei biserici este ridicat pe rădăcina rugului străvechi, unde Moise a vorbit cu Dumnezeu.

Citeste mai mult…

Ioan Muntean - noapte de toamnă urbană [1]

Ioan Muntean, România, Panorama literară, septembrie 2023

4. (cyberpoem)

ciclul nopţi (ciberpoeme în noapte)

noaptea lunii

 

742b73f8b24ddc8005d8c6324ccaddfc.jpg?profile=RESIZE_400xnoaptea va fi venit peste oraș

clădirile se vor fi înălțat în întuneric

străzile vor fi fost pustii

doar câteva lumini vor fi pâlpâit

 

un vânt rece a suflat prin parc

frunzele au căzut pe jos

un câine a umblat singur

căutând un stăpân

 

b54ece62365bbc086973c94312b639af.jpg?profile=RESIZE_400xo fată stătea pe o bancă

privea în depărtare

gândurile îi erau în alt loc

într-o lume de vis

 

un tânăr se plimbase pe străzi

ascultase muzică în căști

nu-i pasase de nimeni

doar de propria lui lume

 

8701382f544b64e4fc24273177f5509f.jpg?profile=RESIZE_400xo noapte de toamnă urbană

o noapte plină de melancolie

o noapte în care oamenii se simţiră singuri

în ciuda mulțimii

 

în parc

băncile rămân părăsite

copacii sunt goi și uscați

luna

ca o floare albă

se culcă pe un nor

singur

0f2e6bd08fedaa2a2fcb47c73625e219.jpg?profile=RESIZE_400xmă plimb pe aleile parcului

gânditor

cu ochii în pământ

și visez la o lume mai generoasă

la o lume fără suferinţă și certuri

o lume de iubire

o lume ideală

o lume plină cu noi

 

©Ioan Muntean, 2023

contact organizatori: biblioteca.cronopedia@gmail.com sau fabulatortemporis@gmail.com

Citeste mai mult…

Ioan Muntean - melancolii nocturne de toamnă

Ioan Muntean, România, Panorama literară, septembrie 2023

3. (cyberpoem)

ciclul nopţi (ciberpoeme în noapte)

melancolii nocturne de toamnă

 

97e8b26ecdf71696063210ca5ea19267.jpg?profile=RESIZE_400xnoaptea de toamnă

rece și senină

își așterne haina peste câmp

și stelele

ca niște diamante

strălucesc în cerul senin și limpede

lunca e pustie și ruinată

frunzele cad din copaci

și vântul

cu șoapte triste

ceb1abb6c445bdf502df3c3d445906cc.jpg?profile=RESIZE_400xalină sufletele noastre obosite

oamenii, în casele lor,

stau la fereastra închisă,

și se bucură de frumusețea nopții,

 

această noaptea de toamnă

este o noapte tristă

o noapte plină de melancolie

o noapte care ne aduce amintiri

din iubirile stinse

și ne face să visăm

la nostalgiile sărutărilor trecute

 

©Ioan Muntean, 2023

contact organizatori: biblioteca.cronopedia@gmail.com sau fabulatortemporis@gmail.com

Citeste mai mult…

Ioan Muntean - noapte de toamnă liniştită

Ioan Muntean, România, Panorama literară, septembrie 2023

2. (cyberpoem)

ciclul nopţi

ciberpoeme în noapte

noapte de toamnă liniştită

 

6d15d3c357ed0129c99abcc7533a7bb5.gif?profile=RESIZE_400xnoaptea de toamnă liniștită

cerul senin și limpede

frunzele copacilor galbene

cad pe pământ

ușor

ușor

vântul suflă încetișor

aduce miresme de toamnă

în pădure

animalele se odihnesc

7967ae341e5d699b7c2b640ec14f2733.jpg?profile=RESIZE_400xpăsările cântă melancolic

noi

în casa noastră

ne înveselim în liniștea nopții

ne uităm pe o fereastră

și gândim la toamna care vine

la amintiri

la zile calde de vară,

la poveștile noastre de dragoste

la cântecele de amor

 

noaptea de toamnă e o noapte liniştită

plină de mistere și de fior

o noapte care ne amintește

de curgerea nepăsătoare a timpului

de schimbarea anotimpurilor noastre

de șirul vieții în doi

 

©Ioan Muntean, 2023

contact organizatori: biblioteca.cronopedia@gmail.com sau fabulatortemporis@gmail.com

 
Citeste mai mult…

Ioan Muntean - prima noapte de toamnă

Ioan Muntean, România, Panorama literară, septembrie 2023

1. (cyberpoem)

ciclul nopţi

ciberpoeme în noapte

prima noapte de toamnă

401ff56162f7d4ba89febd0de3167298.jpg?profile=RESIZE_400xnoaptea de toamnă 

rece și senină

acoperă pământul cu o haină de vis

și stelele

ca niște diamante

strălucesc în cerul senin și limpede

frunzele galbene încep să cadă din copaci

și vântul

cu șoapte triste

alină sufletele noastre obosite

și ne aduce în visurile de toamnă

 

396d92a618e955fe0da21314bd4233c6.gif?profile=RESIZE_400xîn pădure

animalele se adăpostesc

și păsările

în cuiburi

doinesc cântecele lor de toamnă

și adorm sub cerul senin

oamenii

în casele lor

stau la fereastra deschisă

și se bucură de frumusețea nopții

și de liniștea care domnește peste tot

prima noapte de toamnă este o noapte magică

o noapte plină de mister și de frumusețe

o noapte care ne aduce liniște și pace

și ne face să visăm

multe momente plăcute nouă

©Ioan Muntean, 2023

contact organizatori: biblioteca.cronopedia@gmail.com sau fabulatortemporis@gmail.com

 
Citeste mai mult…

„Panagia Megaliospiliotissa”: istorisirea Icoanei Maicii Domnului sculptată în ceară și mastic

 23 august

6a52dd2e59eb049a913c62e510f0ec28.jpg?profile=RESIZE_400xE o realitate pe care nimeni nu o poate nega. Dintre toate Icoanele Sfinților, Cuvioșilor și martirilor din istoria creștinismului, chipul Maicii Domnului zugrăvit în Icoane are o lumină blândă a iertării de fiecare dată când îl privim. Încă din primele secole creștine, credincioșii au cinstit-o pe Maica Domnului și i-au acordat o importanță deosebită în cadrul cultului, pomenind-o mai des decât pe orice alt Sfânt. Imnografii, teologii și toți Sfinții Bisericii noastre i-au închinat dintotdeauna tropare, cântări, imne și acatiste, redând în toate aceste alcătuiri fie nuanțe și idei dogmatice, fie multele minuni pe care Maica lui Dumnezeu le-a săvârșit și până astăzi le săvârșește în viețile celor care au evlavie la ea și o cheamă în ajutor. 

Despre o astfel de Icoană aparte a Maicii Domnului vrem să vă aducem în atenție câteva cuvinte. Mai exact, dorim a vă spune istorisirea Icoanei Maicii Domnului Panagia Megaliospiliotissa, prăznuită an de an în ziua de 23 august. O Icoană cu un nume pe cât de greu de pronunțat, pe atât de încărcat de istorie și de minuni scrise și nescrise, pe care numai Dumnezeu și Maica Domnului le știu. 

Icoana sculptată în ceară

Potrivit tradiției, această Icoană a Maicii Domnului, aflată tocmai în Mănăstirea Mega Spileo din Peloponez, a fost sculptată de către Sfântul Apostol Luca în ceară şi mastic (o rășină de origine vegetală provenită dintr-un arbore exotic numit Pistacia lentiscus). De altfel, este cunoscut faptul că prima reprezentare iconografică în sens propriu – adică așa cum știm noi că arată o Icoană – îi aparține Sfântului Evanghelist Luca, care după Pogorârea Sfântului Duh, în urma unor revelaţii, a pictat trei tipuri de Icoane ale Maicii Domnului. Tradiția aceasta este susținută, până astăzi, de textele liturgice care îl menționează în legătură cu acest aspect: „Zugrăvind Preacinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfățișat pe Ziditorul a toate pe brațele tale”.

Icoana este, de fapt, un basorelief în ceară (lucrare de sculptură cu figuri scoase în relief pe un fond cu care fac corp comun), având aproximativ 45 de centimetri pătraţi şi înfățișând-o pe Maica Domnului întoarsă spre partea dreaptă, ținându-l în brațele ei pe Pruncul Hristos. Cu mâna ei stângă, Maica Domnului ţine mâna Mântuitorului pe pieptul ei, iar în mâna dreaptă a Pruncului se află Sfânta Evanghelie. În colţuri sunt zugrăviți Heruvimi şi Serafimi. Ce îl uimește instant pe orice închinător care ajunge la Mega Spileo este, de fapt, culoarea neagră a Icoanei, datorată fumului din incendiile prin care a trecut. 

b1aec9d2b3a5106cd050904e4d613fd4.jpg?profile=RESIZE_400x

Descoperirea păstoriței Eufrosina

Asemenea cuiburilor așezate pe vârfuri de munte, Mănăstirea Mega Spileo este, în realitate, un cuib de duhovnicie. Un loc ce poartă cu sine, între altele, istorisirea uimitoare a descoperirii acestei Icoane a Maicii Domnului, numită „Megaliospiliotissa”, adică cea din „Marea Peşteră”. Tradiția locului spune că, într-o zi, o păstoriță pe nume Eufrosina de loc din satul Galata (astăzi Zachlarou), Peloponez, păştea turma tatălui ei pe lângă o stâncă înaltă. Pentru că de două sau trei ori văzuse cum una dintre capre urca la gura unei peşteri săpată adânc în stâncă şi se întorcea cu botul plin de apă și bănuind că acolo se afla un izvor cu apă rece, a urcat să se uite. După ce şi-a făcut drum prin tufișurile dese, Eufrosina a ajuns la gura peșterii și, de nicăieri, a auzit un glas care-o striga pe nume. Privind în jur, a văzut o Icoană a Maicii Domnului în partea de sus a peretelui peşterii, şi din Icoană a auzit un glas care-i spunea să aştepte sosirea monahilor Simeon şi Teodor. Într-adevăr, la scurtă vreme, doi fraţi din Tesalonic, ambii călugări, au ajuns aproape de gura peșterii și au rugat-o pe Eufrosina să le arate unde se află Icoana. Povestindu-le ea cum a descoperit Icoana Maicii Domnului și arătându-le locul, monahii au luat Icoana din peșteră au coborât-o cu evlavie, au scos-o afară şi s-au întors să cureţe peştera. După ce au aprins focul ca să ardă tufărişul şi mizeriile, au aşteptat afară să se stingă flăcările. Intrând înapoi, au găsit o masă unde, potrivit tradiţiei mănăstirii, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca slujea Liturghia şi scria Sfânta Evanghelie. Mai târziu, cei doi monahi au lărgit peştera şi au ridicat acolo un mic paraclis, în anul 362, şi câteva chilii în jurul lui. Eufrosina, la rândul ei, şi-a ridicat lângă peşteră o chilie mică şi a vieţuit în acel loc, asemenea unei pustnice, până când și-a dat sufletul în mâinile Domnului. 

Vestea despre aflarea minunată a Icoanei s-a răspândit repede în tot Peloponezul şi, astfel, mulţi credincioşi au venit să se închine Icoanei prin care Bunul Dumnezeu săvârşea multe minuni. Minuni care se întâmplă, de altfel, până în zilele noastre, după cum citim în Acatistul închinat Sfintei Icoane: „Multe și slăvite minuni dai celor ce se închină Icoanei, mult iubită Maică, fiindcă cei ce te strigă sunt copii tăi, iar tu niciodată nu lași nemiluite sufletele ce te au ca Mamă”. Trecând prin mai multe incendii violente, consolidări și reconstrucții, mănăstirea a suferit cea mai mare „dramă” în ultima lună a anului 1943, când trupele germane au asediat locul și l-au transformat dintr-o oază de liniște într-un loc sângeros, la propriu. Atunci, 22 de monahi alături de alți vieţuitori ai mănăstirii au fost omorâți, iar trupurile lor au fost aruncate pur și simplu în gol, de pe stânci. Astăzi, închinătorii care ajung la Mega Spileo, găsesc mănăstirea la aceeași altitudine impresionantă de peste 1000 de metri, alături de clădirile ei, construite pe 8 nivele. Biserica mănăstirii păstrează, de asemenea, mai multe fragmente și părticele de Sfinte Moaște, câteva fresce aparte, o podea impresionantă din mozaic şi o impunătoare uşă de bronz, strajă și povestitoare de veacuri a istoriei acestui loc. 

mega_spileo_-_foto_silviu_cluci_1155_0.jpg?profile=RESIZE_710x

Mănăstirea Mega Spileo (Marea Peşteră) din Peloponez, Grecia

 

Așadar, în această zi de la final de august Sfânta Eufrosina ne învață o lecție de care ar trebui să ținem cu toții cont: dacă între stânci pline de rugi, arbuști spinoși și felurite buruieni a fost descoperită în chip minunat această Icoană a Maicii Domnului, înseamnă că și noi ar trebui să vedem binele și frumosul în această lume împresurată de ispite și, mai ales, în oamenii din jurul nostru, căci până la urmă, fiecare om poartă în el chipul Fiului lui Dumnezeu. Iar Icoana este, de fapt, chip al omului îndumnezeit, al omului care a ajuns la asemănarea cu Dumnezeu. O stare la care ar trebui să ajungem cu toții…

 

Sursa: http://blog.bizanticons.ro.

Citeste mai mult…

Ioan Muntean, România, Panorama literară, iulie 2023

23. (cyberpoem)

la sfântul aşteaptă duminică

e592ed0493cbedadd544e2488ac9b5d5.jpg?profile=RESIZE_400xla sfântul aşteaptă sufletul învățăcel

cu ochii plini de stele şi dor nemărginire

cu inima în flori şi un surâs senin

aşteaptă momentul ca un copil devine

omul ce speră duminică

cu bucurie-n glas şi suflet înălțat

căci în fiecare zi e-o nouă primăvară,

şi sufletul său simte că așteptarea e frumos răsplătită

așteptând inima îndrăgostită

de3871bb759b245036d6319b51cf717c.jpg?profile=RESIZE_400xcu palme tremurânde şi gânduri nebunești

speranța e răsărit

iubirea e înflorită,

şi timpul pare că stă în loc

când îndrăgostiți ne zărim

 

la sfântul aşteaptă duminică

ca fiecare visător cu dorințe înăbușite şi flăcări aprinse

când lumea se preschimbă într-un decor uimitor

iar visurile prind viaţă şi cerul se deschide

şi păsările să cânte

cu aripi colorate şi pline de amor

ele ştiu că așteptarea e doar o floare

4e6541825b27df3b8cf3a7968ccf2829.jpg?profile=RESIZE_400xce înflorește în suflet şi aduce sufletele noastre calde

cu încredere-n zbor şi pași măreți

căci în așteptare se ascunde o taină rară

în clipa cea desăvârşită

cu raze de lumină şi armonie în jur

e momentul în care inimile noastre se reunesc unite

şi se umplu de magie

dragoste şi puritate

căci în așteptarea de duminică

se află speranța şi împlinirea

să privim înainte în inimi

căci la sfântul aşteaptă

visele noastre sunt fără de limite

 

©Ioan Muntean, 2023

 

 

Citeste mai mult…

Ioan Muntean, România, Panorama literară, iulie 2023

22. (cyberpoem)

la sfântul aşteaptă sufletele se închină sâmbăta

3d89dd791064b30bfaeeb33cfb0eb9f4.jpg?profile=RESIZE_400xîn biserici sfinte

în lumină divină

se strâng credincioșii din toate zările

cu rugăciuni sincere

în inimi largi şi pure

 

la sfântul aşteaptă clipele se opresc

închinându-se gândul în tihnă şi reculegere

cântările se ridică în armonie sublimă

aducând mângâiere şi pacea sâmbăta

 

la sfântul aşteaptă lumina străluceşte

împrăștie raze în fiecare inimă

sărbătoarea se-așterne în bucurii nesfârșite

e timpul de sărbători în acel colț de lume

 

la sfântul aşteaptă cerul parcă se deschide

îngeri veghează peste noi în noaptea liniştită

prin lumina stelară steaua nopţii străluceşte

îndrumându-ne calea spre speranţă şi iubire

 

b0d58f9b3b8ed888965b86aa939ab836.jpg?profile=RESIZE_400x

la sfântul aşteaptă să ne pocăim şi să iertăm

înțelegerea ne uneşte într-o legătură sfântă

ne simțim mai buni mai aproape de divin

la sfântul aşteaptă să fim întru credinţă

 

la sfântul aşteaptă darurile se împart

bucuria se revarsă umplându-ne de har

fiecare pas pe calea sfântă e o binecuvântare

la sfântul aşteaptă să fim sâmbăta într-o pace mare

 

la sfântul aşteaptă înălțând rugăciuni

pentru iertarea noastră şi pentru bine în lume

să fim ca sărbătoarea sfântă ce ne luminează calea

la sfântul aşteaptă

iubirea să ne învețe să ne răscolim

când sufletele se închină sâmbătă

 

©Ioan Muntean, 2023

Citeste mai mult…

 

Concurs literar maraton „Panorama literară 2023”

Premiile ediţiei aprilie 2023

Recompense, premii şi diplome

5e6bed2257964e0653b91712246d218e.jpg?profile=RESIZE_400xÎn cadrul fiecărei ediţii se vor acorda următoarele premii/diplome

  1. Autorul cu cele mai multe texte postate (minim 20)
  2. Autorul cu cele mai multe texte din aceeaşi categorie (minim 15)

 

Situaţia participărilor în ediţia aprilie 2023 este următoarea:

 

Aurelia Albatros – 26 poezii, 3 proze poetice, 1 proză scurtă

Bogdana Găgeanu – 26 poezii cu rimă albă, 4 poezii rimă cu încrucişată

Corneliu Neagu – 6 poezii

Dorina Pop -22 poezii rondel

Ioan Muntean – 26 cyperpoeme, 4 poeme cibernetice

 

Pe baza rezultatelor statistice se acordă următoarele premii-trofeu:

Premiul pentru cele mai multe texte postate: Aurelia Albatros 30, Bogdana Găgeanu 30, Ioan Muntean 30

Premiul Autorul cu cele mai multe texte din aceeaşi categorie: Aurelia Albatros 26 poezii, Bogdana Găgeanu 26 poezii cu rimă albă, Dorina Pop 22 rondeluri, Ioan Muntean 26 cyberpoeme.

 

Felicitări câştigătorilor şi succes pe mai departe în maratonul nostru care continuă cu ediţia mai 2023.

Citeste mai mult…

1.

o simfonie a trenurilor (poezie)

 

noaptea când sunt în pat

ascult trenurile

fredonându-le melodia metalică

ca o muzică slabă

supusă tăcerii

 

aceste creaturi pe piste

din oțel degradat

joacă pentru mine

o simfonie de simpatie

cu o mișcarea

de violoncel

și vioara

 

gemete

lamentări

parcă pentru o dragoste pierdută

urgent și panicat

urlu mesaje cumplite

în aerul nopții

 

trist și jos

ca și cum aş fi fost călătorit

pâna acum

fără odihnă

aud umanitatea

cameron_s_furness_railway_days_by_guardiansoulmlp_ddud4wk-fullview.jpg?token=eyJ0eXAiOiJKV1QiLCJhbGciOiJIUzI1NiJ9.eyJzdWIiOiJ1cm46YXBwOjdlMGQxODg5ODIyNjQzNzNhNWYwZDQxNWVhMGQyNmUwIiwiaXNzIjoidXJuOmFwcDo3ZTBkMTg4OTgyMjY0MzczYTVmMGQ0MTVlYTBkMjZlMCIsIm9iaiI6W1t7ImhlaWdodCI6Ijw9MzkxIiwicGF0aCI6IlwvZlwvNTIxZWU4ZDktODZlNi00ZWEwLWE1NmUtZjY4ZjYxNjkxMmQwXC9kZHVkNHdrLWI1Y2ViMDkyLWQwMTctNDA1Ny1hYWIxLTgyZjAxZjQzZWMwOC5wbmciLCJ3aWR0aCI6Ijw9OTAwIn1dXSwiYXVkIjpbInVybjpzZXJ2aWNlOmltYWdlLm9wZXJhdGlvbnMiXX0.xf1T-bsrIp5NF_m4sOmBhS28_V5f-1CqWWJ3J0327bg&profile=RESIZE_400x

prin fisura din fereastra mea

 

inimile umane

doar in trecere

opresc

în staţii terminus

Citeste mai mult…

Jean Moscopol - A ruginit frunza din vii

Jean Moscopol - A ruginit frunza din vii

Puţini ştiu că aceste versuri au fost scrise de Ion Creangă, tot el compunând melodia pentru şcolarii săi, în vremea când era învăţător în Dulcele Târg.

A ruginit frunza din viiDSCF6857.JPG
Şi rândunelele-au plecat,
Pustii sunt lanuri şi câmpii
Pustii sunt horele din sat.

Când viorica va-nflori
Şi rândunica va sosi,
Atunci va creşte iar, în bolţi,
Frunza butucilor din vii.

Iar când cu flori şi fân cosit
Va trece vara pe câmpii,
În aur lanurile-or fi
Şi hora-n sat ne-o-nveseli.

 

 

Citeste mai mult…

o durere căzută - Ioan Muntean

Cyberpoeme

Ioan Muntean

o durere căzută

Ioan Muntean

o durere căzută

o frunză mică

ca o durere căzută

 

nu am vrut să pășesc

pe pielea ta

atât de clare și subțiri

urme tăcute ai păstrat

 

acum alte zeci

devin precum un etaj

înainte să ajung acasă

 

și tot te întâlnesc

şi trebuie să-mi urăsc picioarele

pentru că ai ales astăzi să mă călătorești

Citeste mai mult…

Amintiri prin ramuri de timp cu ginko biloba

- dialoguri în ecou -

Pentru orice acţiune există un timp şi un moment prielnic care favorizează succesul. (SEPTUAGINTA)

Pentru orice acţiune există un timp şi un moment prielnic care favorizează succesul. (SEPTUAGINTA)

Nu moare cineva, nici nu se naşte la timp nepotrivit. Copilul nu începe a vorbi la timp nepotrivit, nici nu devine adolescent la timp nepotrivit. Sămânţa aruncată nu răsare la timp nepotrivit. Există un timp pentru orice. (MAHABHARATA)

Nu moare cineva, nici nu se naşte la timp nepotrivit. Copilul nu începe a vorbi la timp nepotrivit, nici nu devine adolescent la timp nepotrivit. Sămânţa aruncată nu răsare la timp nepotrivit.

Există un timp pentru orice. (MAHABHARATA)

Există un timp pentru orice. (MAHABHARATA)

Nimeni nu observă că lumea aceasta se scufundă în oceanul adânc al timpului, în care se afla doi monştri mari: bătrâneţea şi moartea. (MAHABHARATA)

Nimeni nu observă că lumea aceasta se scufundă în oceanul adânc al timpului, în care se afla doi monştri mari: bătrâneţea şi moartea. (MAHABHARATA)

Pentru cel care vrea din tot sufletul să ştie, toate le descoperă timpul şi le scoate la lumină. (MENANDER)

Pentru cel care vrea din tot sufletul să ştie, toate le descoperă timpul şi le scoate la lumină. (MENANDER)

Dacă n-a sosit timpul potrivit, oamenii nu pot dobândi vreo superioritate (asupra celorlalţi), nici prin inteligenţă, nici prin studiul cărţilor de ştiinţă. Şi prostul dobândeşte uneori bogăţii; pentru că timpul e indiferent faţă de (scopul unei) acţiuni. (MAHABHARATA)

Dacă n-a sosit timpul potrivit, oamenii nu pot dobândi vreo superioritate (asupra celorlalţi), nici prin inteligenţă, nici prin studiul cărţilor de ştiinţă. Şi prostul dobândeşte uneori bogăţii; pentru că timpul e indiferent faţă de (scopul unei) acţiuni. (MAHABHARATA)

Timpul întunecă toate şi aduce uitarea pentru cel inconştient şi ignorant.
(MENANDER)

Timpul întunecă toate şi aduce uitarea pentru cel inconştient şi ignorant.
(MENANDER)

Timpul tău să fie al tuturora, dar nu pentru orice. (N. IORGA)

Timpul tău să fie al tuturora, dar nu pentru orice. (N. IORGA)

Timpul domoleşte sau subjugă totul. (SYRUS PUBLILIUS)

Timpul domoleşte sau subjugă totul. (SYRUS PUBLILIUS)

Timpul gol de fapte e lung când îl trăieşti şi scurt când îţi aduci aminte de dânsul. (N. IORGA

Timpul gol de fapte e lung când îl trăieşti şi scurt când îţi aduci aminte de dânsul. (N. IORGA)

O timp, care macini lucrurile, fiinţele şi tu, vechime invidioasă, pe toate le distrugeţi şi stricate de dinţii vârstei le consumaţi treptat pe toate printr-o moarte lentă. (OVIDIUS)

O timp, care macini lucrurile, fiinţele şi tu, vechime invidioasă, pe toate le distrugeţi şi stricate de dinţii vârstei le consumaţi treptat pe toate printr-o moarte lentă. (OVIDIUS)

O parte din timp ne este răpită, altă ne este sustrasa, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă (vei vedea că) cea mai mare parte a vieţii (noastre) o pierdem făcând ce nu trebuie, mare parte, nefăcând nimic, întreaga viaţă, făcând altceva decât aspiram să facem. (SENECA)

O parte din timp ne este răpită, altă ne este sustrasa, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă (vei vedea că) cea mai mare parte a vieţii (noastre) o pierdem făcând ce nu trebuie, mare parte, nefăcând nimic, întreaga viaţă, făcând altceva decât aspiram să facem. (SENECA)

Pe noi, cei care nu am atins încă nemurirea, ne înghite timpul avid şi neantul. (SENECA)

Pe noi, cei care nu am atins încă nemurirea, ne înghite timpul avid şi neantul. (SENECA)

După cum spune SIMONIDE, miile şi zecile de mii de ani sunt o clipă nedeterminată, sau mai bine zis o părticică extrem de mică a unei clipe eterne prin care se manifestă SUPREMUL ABSOLUT. (PLUTARCHUS

După cum spune SIMONIDE, miile şi zecile de mii de ani sunt o clipă nedeterminată, sau mai bine zis o părticică extrem de mică a unei clipe eterne prin care se manifestă SUPREMUL ABSOLUT. (PLUTARCHUS)

Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui înţelepte îl va face lung.
(SENECA)

Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui înţelepte îl va face lung.
(SENECA)

Trecut şi viitor sunt în sufletul meu ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. (EMINESCU

Trecut şi viitor sunt în sufletul meu ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. (EMINESCU)

Ce repede va acoperi timpul toate câte sunt acum şi câte a acoperit deja până acum! (MARCUS AURELIUS)

Ce repede va acoperi timpul toate câte sunt acum şi câte a acoperit deja până acum! (MARCUS AURELIUS)

Etern este tot ce este întotdeauna de faţă, în acest moment. (EMINESCU)

Etern este tot ce este întotdeauna de faţă, în acest moment. (EMINESCU)

TIMPUL e moarte - Spaţiul e luptă şi Mişcarea e suferinţă. (EMINESCU)

TIMPUL e moarte - Spaţiul e luptă şi Mişcarea e suferinţă. (EMINESCU)

Nu vei greşi, dacă vei aştepta să te sfătuiască timpul, care-i sfetnicul cel mai înţelept. (PLUTARCHUS)

Nu vei greşi, dacă vei aştepta să te sfătuiască timpul, care-i sfetnicul cel mai înţelept. (PLUTARCHUS)

Din ceas în ceas ne maturizăm, ne maturizăm şi, din ceas în ceas putrezim, putrezim. (SHAKESPEARE)

Din ceas în ceas ne maturizăm, ne maturizăm şi, din ceas în ceas putrezim, putrezim. (SHAKESPEARE)

Pierdut ieri, undeva între Răsărit şi Apus, două ore de aur, fiecare încrustată cu şaizeci de minute de diamant. Nu se oferă nici o recompensă, căci s-au dus pentru totdeauna. (HORACE MANN)

Pierdut ieri, undeva între Răsărit şi Apus, două ore de aur, fiecare încrustată cu şaizeci de minute de diamant. Nu se oferă nici o recompensă, căci s-au dus pentru totdeauna. (HORACE MANN)

Deşi viaţa omului este scurtă, atunci însă când cineva ştie să-şi întrebuinţeze bine timpul şi nu şi-l pierde în zadar, îi mai rămâne totuşi destulă vreme. (FRANCESCO GUICCIARDINI)

Deşi viaţa omului este scurtă, atunci însă când cineva ştie să-şi întrebuinţeze bine timpul şi nu şi-l pierde în zadar, îi mai rămâne totuşi destulă vreme. (FRANCESCO GUICCIARDINI)

Astfel miile de secole cu vieţi, gândiri o mie,
Adormite şi bătrâne s-adancesc în vecinicie
Şi în urmă din izvoare timpi răcori şi clari răsar.
(EMINESCU

Astfel miile de secole cu vieţi, gândiri o mie,
Adormite şi bătrâne s-adancesc în vecinicie
Şi în urmă din izvoare timpi răcori şi clari răsar.
(EMINESCU

Timpul, ultima înmormântare a tuturor (lucrurilor şi fiinţelor). (SENECA)

Timpul, ultima înmormântare a tuturor (lucrurilor şi fiinţelor). (SENECA)

Ramuri cu ecou

Statornicia timpului
Statornicia timpului
Aleea amintirilor viitoare
Aleea amintirilor viitoare
Rădăcina amintirilor
Rădăcina amintirilor
Ramuri şi timpuri
Ramuri şi timpuri
Fost-am ce-am fost odat'
Fost-am ce-am fost odat'
Noduli de dureri temporale
Noduli de dureri temporale
Lumină către etern
Lumină către etern
Ramuri frânte, ramuri în zbor
Ramuri frânte, ramuri în zbor
Norii prezentului pe harta trecut-viitorului
Norii prezentului pe harta trecut-viitorului
Frânturi de timp
Frânturi de timp
Clipe pe ramuri de timp
Clipe pe ramuri de timp
Nori cu amintiri de păpuşar
Nori cu amintiri de păpuşar
Aceeaşi scenă, alt timp către rădăcini
Aceeaşi scenă, alt timp către rădăcini

Victorie întreruptă
Victorie întreruptă
Arenă cu amintiri din copilărie
Arenă cu amintiri din copilărie
Mesager prin ramuri de timp
Mesager prin ramuri de timp
Cuib la poarta timpului
Cuib la poarta timpului
Verde-ntimpurit
Verde-ntimpurit
Braţ de oţel către timp
Braţ de oţel către timp
Cronos
Cronos
Privire spre ramurile trecutului
Privire spre ramurile trecutului
Flori de cuiburi
Flori de cuiburi
Ramuri de timp pe malul Jiului
Ramuri de timp pe malul Jiului
Ramuri de timp înmugurit
Ramuri de timp înmugurit

Răni
Răni

Citeste mai mult…

Artist complex, sculptor, pictor, grafician, poet şi teoretician al artei, Hans Mattis-Teutsch, s-a afirmat ca una dintre personalităţile de frunte ale avangardei europene din prima jumătate a secolului XX. Prezenţă activă în marile centre artistice europene, a expus alături de artişti renumiţi (Paul Klee, Archipenko, Marc Chagall, Albert Gleizes, Louis Marcoussis, Constantin Brâncuşi, Hans Arp), fiind legat în egală măsură de cercurile avangardiste din România, Ungaria şi Germania.

Hans Mattis-Teutsch, cunoscut şi ca János Mattis-Teutsch (n. 13 ianuarie 1884, Braşov - 17 martie 1960, Braşov), a fost un artist expresionist: pictor, sculptor, grafician. Numele său original de familie era Mattis, dar a acceptat să se numească şi Teutsch în onoarea bunicului său.

Citeste mai mult…

solistă: Rodica Anghelescu
versuri şi muzică: Marin Voican-Ghioroiu

În Vinerea Paştelui


În vinerea Paştelui,
Când e chinul Domnului...
Maica Precesta-a venit
Pentru fiul răstignit;
A intrat în mânăstire
La icoane să se-nchine,
Din durere să-i mai treacă,
C-aşa-i sufletul de mamă. Bis:

O!... în faţa altarului,
Lângă crucea Fiului
O tânără îl plângea,
Picioarele-i săruta,
Cu lacrimi i le spăla,
Cu părul i le usca...
Şi prin jalea glasului
Ea îi spunea Domnului: Bis:

- „Doamne bun, iubit şi sfânt,
Nu mă ţine pe pământ!
Du-mă la iubitul meu,
De viaţă nu-mi pare rău,
Numai de măicuţa mea
Că suferă ca şi-a Ta.
Numai mamă să nu fii...
Să duci dorul la copii." Bis:

61951740-1024x641.jpg?profile=RESIZE_710x

"

În această zi, se pomenesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai face încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost împreunã cu El. Biserica numeşte Patimile Domnului: sfinte – pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfinţilor, sfinţenia însăşi; mântuitoare – pentru cã ele sunt preţul cu care Domnul a rãscumpãrat neamul omenesc din robia pãcatului; înfricoşătoare – pentru cã nu poate fi ceva mai înfricoşător decât ocara pe care Fãcãtorul a rãbdat-o de la fãptura Sa.

În aceastã zi nu se săvârşeşte Liturghia pentru cã însuşi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împărăteşti care ne pun înainte nemãrginita smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viaţă şi credinţa tâlharului.

Seara săvârşim Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.

„În mormânt, Viaţa, pus ai fost, Hristoase, şi s-au spãimântat oştirile îngereşti, smerirea Ta cea multã preamãrind”. (Starea întâi – Prohodul Domnului)

Doina „ÎNVINEREA PAȘTELUI” am scris-o cu lacrimi în ochi: Maica Precistra, cea mai iubită MAMĂ de pe pământ a suferit... cuă nu găsesc cuvinte de-a reda calvarul prin care a trecut, fiind martoră la răstignirea Fiului lui Dumnezeu, Domnul IISUS CRISTOS.

Versurile și muzica: Marin Voican-Ghioroiu

Înterpretează: soprana Rodica Anghelescu

Orchestra de Folclor Radio

Dirijor: Adrian Grigoraș"

- Marin Voican Ghioroiu -

Citeste mai mult…
-->