Zbor întrerupt
Tineretea este zborul neîntrerupt al viselor măreţe, ideea că poţi muta şi munţii din loc dacă vrei. Speranta că totul va fi bine, că viaţa îţi va oferi mii de posibilităţi, că vei avea tot ce-ţi doreşti. Speranţa creşte în om odată cu visele ce se înfiripă în minte şi se ţes tot mai clar până devin un plan bine gândit. Există la tinereţe atâta elan că ai impresia unui zbor peste greutăţi şi timpuri. Sângele clocoteşte în arterele corpului, freamăt viu al tinereţii ce-ţi umple inima, ai impresia că viaţa nu se va sfârşi niciodată. Curcubeu în soare de vis către înalt, rândunele în zbor ce aduc fericirea în suflet.
Aşa simţea si Alin, băiatul unor oameni cumsecade dintr-un oraşel de provincie din frumoasa Moldovă. Terminase liceul şi nu prea ştia încotro s-o apuce, să dea la facultate, sa –şi găsească un serviciu, era o dilemă foarte mare pentru el. Până la urmă s-a hotărât să dea totuşi la facultate. Aici a cunoscut-o pe Elena, fata cu ochi de căprioară, gingaşă ca o floare de primăvară. Era studentă la limbi străine. Ce frumoasă este dragostea mai ales când este împărtăşită de amândoi partenerii! Nălucă apărută din senin în dimineaţa vieţii, iubire trăită din plin, vâlvătaie ce-ţi aprinde simţurile. Două inimi ce bat la unison, două valuri ce se întrepătrund tumultos, contopindu-se . Dar timpul trece şi anii de facultate s-au terminat , cei doi au hotărât că e mai bine să se casatorească şi să facă nunta după cum este datina la români.
Vrei sa fii sotia mea? O soaptă aşteptată de Elena de mult timp.
A venit şi ziua mult aşteptată a nunţii, Cei dori miri pluteau de fericire.A fost vis sau şi i-a şoptit incetişor: realitate?
Elena şi-a găsit post de profesoară la o şcoală generală din oraş, mai greu a fost cu Alin.
Ştii Elena, cred că o să plec în Italia să muncesc o perioadă acolo, să putem agonisi şi noi ceva.Nu avem casă, nu avem mobilă, salariile sunt foarte mici în ţară.
Ce greu îmi va fi fără tine!
Au aranjat o cameră în casa părinţilor lui Alin, Elena a rămas în ţară, iar Alin a luat drumul pribegiei să lucreze la străini.
O telegramă l-a chemat urgent acasă.
Vino, tata e grav bolnav. Din patul acela alb, î-l priveau doi ochi mari duşi în fundul capului. Doar ochii mai erau vii ca altădată. Tata l-a îmbrăţişat cu dragoste
Tu eşti bărbatul casei de acum încolo, ai grijă de maică-ta si de soră-ta!
Pierderea a fost naucitoare, sufletele celor din familie nu puteau accepta moartea fulgerătoare a celui care le-a fost tată şi soţ.
In Italia a fost greu la inceput, lume străină cu altă limbă, alt port, alte obiceiuri, munca epuizantă de dimineaţă pâna seara .
Dar anii au trecut şi a reuşit să strângă o sumă frumuşică de bani. S-a întors în ţară cu arâtea speranţe!
Elena, hai să ne cumpărăm un apartament al nostru! Şi aşa au făcut. Alin a început o afacere şi, încet, încet lucrurile au început să meargă.
Era o zi de primăvară cu soare în suflet şi-n priviri, o zi în care ţi se umplea sufletul de mireasma minunată a florilor.
Elena abia aştepta să vină Alin acasă să-i de vestea cea mare.
L-a îmbrăţişat cu dragoste, l-a privit în ochi şi i-a şoptit la ureche: vom avea un copilaş.
Ce, cum? Lacrimi de bucurie i-au umplut ochii. Ma bucur aşa de mult! A venit vara şi cei doi şi-au făcut planul de concediu. În august vom pleca la mare, la plajă!
Frumoasa lună august a sosit şi Alin, Elena şi încă o familie s-au trzit de la ora două să nu-i apuce căldura pe drum. Au plecat atât de bucuroşi!
Lanuri de porumb se întindeau de-a dreapta şi de-a stânga drumului.
Hai să oprim putin, sarcina apasă pe vezică. Trecem drumul şi ne ascundem in lanul de porumb, vrei?
Ziua se îngâna cu noaptea, era semiîntuneric. Nu era mare circulaţie la ora aceea. O maşină, într-o goană nebună, lumină cu farurile cele două siluete, nu a avut timp să frâneze şi cele trei suflete s-au ridicat la ceruri fără nici o şansă de supravieţuire.
E prea greu în cuvinte să strigi durerea ce-ţi mistuie sufletul!
-->