Furtuni de nisip mătură sufletul meu
Aştern peste timp uitarea din zile prea grele
Cu disperare caut oaza de linişte a gândului meu
Întinderi de verdeaţă s-aline chin şi sechele
Izvorul cu apa cea limpede si răcoritoare
Să stingă jarul ce-mi arde trupul şi gândul
Să vină a clipei zăbavă de linişte folositoare
Să împrăştie durerea şi ceaţa, chiar vântul
În noapte, clipe de cumpănă ce vin din abis
Încearcă gândul cel rău al vieţii să-l disipe
Viaţa-i nedreaptă, zile pustii, dar cerul deschis
Găsi-voi oare putere în suflet să trec aceste clipe?
-->
Comentarii
Multumesc Emilia!
Frumos poem!