Domnule terorist
Azi mami mi-a promis că îmi va lua o înghețată. Ce dor îmi este să îmi plimb limba prin aroma de vanilie! Până atunci, mă jucam împreună cu alți copilași, când venisei lângă mine, uitându-te la noi cu privirea înecată probabil în amintiri. Ți-am făcut cu mâna și ai schițat un zâmbet, apoi, trecând pe lângă toți, te-ai oprit, ai privit în sus fericit și imediat un zgomot asurzitor însoțit de o lumină orbitoare ne-a redus pe mulți la tăcere. Să îți descriu imaginea apocaliptică creată în urma 'jocului' tău? Cred că te-ai bucura și mai mult, de aceea o să trec peste asta.
Hai să facem cunoștință : Eu sunt singurul copil pe care părinții mei și l-au dorit. Ei îmi spun deseori că însemn darul divin din viața lor.
Dacă aș putea da timpul înapoi, îți aduci aminte cum soarele, același de azi, îți ardea pielea, iar mâinile ți se plimbau în praf construind 'case' și 'blocuri', în liniște? Tu ai avut prieteni? De ce ai ales acest 'drum'? Poate că cineva ți-a spus că vei avea asigurată o veșnicie liniștită după îndeplinirea misiunii tale. Știi ceva, însă? Fiind deja mulți alții mai 'harnici' ca tine de-a lungul vremii, și, astfel, locurile 'ocupându-se' între timp, nu ai riscat în zadar ? Și dacă așa de simplu am ajunge fericiți , prețul lacrimilor celor rămași în urmă, amputarea unui membru al copilului ce zace în sânge , ar însemna, în limbajul tău, trofeul cu 'rănile dureroase ale fericirii' de după... Tu chiar crezi că există vreo persoană rațională care să îți admire expoziția cu astfel de 'premii'? Și încă ceva : cel care te-a învățat strategia aceasta, ți-a luat-o înainte sau încă îi învață pe alții abecedarul tragediilor ulterioare? Ce încredere ai în corectitudinea raționamentelor sale dacă el încă nu a 'gustat' din 'fericirea' descrisă?
Acum privești cu satisfacție la haosul din zona parcului , stând așezat probabil cu berea în mână, urmărind știrile și aplaudând realizările tale. Ce te macină acum? Sunt destui secerați de ura ta? Mă întrebam de ce oamenii maturi se joacă așa ?
PS: Uitam să îți spun numele. Mă cheamă... de fapt, mă chema Tristan . Și înghețata.... nu am apucat să o mănânc. În timp ce îți vei privi 'trofeul' gust-o tu în locul meu. Apropo, ce gust are inima ta înghețată în cruzime, ce glas se aude din gura conștiinței tale sugrumată de prejudecăți religioase, cum ai ajuns să îi vezi pe alții prin lupa egoismului și mândriei etnice?
PPS : Data viitoare te rog să te gândești cinci minute înainte de a pleca de - acasă cu același gând, căci prin mulțime se poate pierde cineva drag. Așa s-a întâmplat azi.
-->
Comentarii