„Caracatița” - Eminescu
O comparație forțată
Ce nu-o-nțelege Lumea toată:
Corpul cât o Românie,
Tentaculele cuprind Globul;
E-a noastră mare mândrie !
O vede până și orbul.
Că „Soarele e tatăl meu,
Iar noaptea mi-a fost muma.” –
Născut din flăcări și văpăi
„Și din a chaosului văi”-
Certificat de naștere
Necontestat de nimenea.
Mod amplu de dezbatere –
Grea știre de cunoaștere;
Însetat și iubitor
De dragoste și de mult dor;
Ventuza sa de la tentacul
Rezona în glas cu cucul;
Cu lumea de pe Planiglob
Iubit de Domnul ca un rob.
Rob al Planetei întregi;
Împărat ca Sfânt Iisus
A lăsat atâtea Legi
Cititorilor supuși.
Limba noastră cea română
Semănată pe tot Globul,
De Luceafăr lângă Lună,
E mândria cea mai bună!
Poate trec multe milenii,
Din chaos să se-ntrupeze
Alt Luceafăr. (Ce etnii ?)
Calea să ne-o lumineze.
Eminescu e un Sfânt.
Pentru noi este Iisus
Coborât pe-acest Pământ –
Câte n-ar mai fi de spus !
... Fiind băiet păduri cutreieram.
Nelu Părăianu 14 ianuarie, 2020
u
-->
Comentarii
Mulțumim!
FELICITĂRI!
Superb...Felicitări!
CU PIOȘENIE VĂ SĂRUT MÂNUȚELE !
Toată admirața și prețuirea!