Privesc cu verdele ochilor depărtările
ca o frunză soarele,
de multe ori privesc în gol
până se umple cu verde golul.
Tu priveşti cu albastrul ochilor în zare
până valurile mării devin albastre
cum priveşte o pasăre pământul.
În ochii noştri totul pare aproape
dar e numai o iluzie.
Imaginile intră unele în altele,
prind frumosul în chingile realului
şi trecem ca pomii
de pe marginile drumurilor
prin anotimpuri de vis.
-->
Comentarii