a căzut din cer o stea
a căzut din cer o stea,
nu ştiu dacă-i steaua mea,
steaua mea din frunţi de cerb
şi de-ar fi la ce mă-ntreb?
pot să cadă stele mii,
noi rămâne-vom copii,
cine ne deschide cartea,
de ar fi să vină moartea?
suntem vietăţi adânci,
căţărate sus pe stânci,
prin frunziş verde de laur
şi cu suflete de aur.
de ar fi să vină cruntă,
din moarte vom face nuntă,
cu preoţi privighetori
în glas dulce de viori.
şi de-ar fi să vină ora,
codrul ne deschide hora,
cerbii ne sunt mai aproape
cântând orgile pe ape,
la priveghi vin căprioare
sera dulce pe răcoare,
păsările toate-n cor
cântă ultimul sobor…
de ne stingem peste vreme
sufletele să ne cheme
ca să bem apă din vad
la umbra deasă de brad…
sâmbătă, 4 iulie 2015
-->
Comentarii
Ce lirică frumoasă, o alinare a sufletului!