AȘEZI

lacrimi dulci

pe loc de rană

întredeschisă

lovind în plex

dezamăgiri triviale.

 

ștergi temeinic

nori, la tâmple reci

de ploaie,

și țărâna dintre

pagini pustii.

 

rupi calendar

prea sfânt

în sărbători la minut

din povești demult

nespuse și nescrise.

 

umple-mi bradul

cu fiori de iarnă caldă.

îndoaie-mi umărul

cu tristețea ta... fostă

și nu mă lăsa

să cuvânt

decât limbă

de noi,

iubire

de vânt.

 

întinde mâinile larg.

nu-i așa că iubirea

ne zbate?

 

21 04 2012

Ștefan Oană

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->