A fost doar menire
când pietrele
numai ele știau
cum să deschidă
ușile porilor -
doar o secundă
de carne prefăcută.
S-au înfierbântat
cu nostalgie rece -
curgând imprevizibil
ideile obscure
ale relativității.
A fost doar menire
când pietrele
își creșteau semințele -
ochi de materie solidă
care clipeau lumini
cu spargere de vise.
Îmbrățișare rece
timp de venire
când pietrele...
unica lor șansă
de-a contura minuni
cu nume de planete !
Vladimir Nichita / Australia.
02/03/2019
-->
Comentarii
cu... sau fără de menire
să fim foarte mulțumiți,
că Pamântu-i casa noastră
ce ne face fericiți...
noi suntem vizitatorii
pe-o planetă minunată -
ea e casa pentru-o viață
chiar de viața-i limitată...
Mulțumesc... Lenușa !
Minunate versuru!
Prețuire!