aici mătuirea clipelor coapte sfidează
pântecul nesătul al timpului
aici prin avatarele păcatului gemete
prinse-n neputinţa crudului extaz
aici vacarmul simţurilor trădează nimicnicia
frica atârnă pe cerul ochilor îndoliaţi
aici putrezesc îngâmfările deşarte nume
variaţiuni pe aceeaşi temă
a fost un om
aici nimeni cu nimeni se adună
să-şi îngroape tăcerile
îmbrăţişate în timpul ce zace
sub pleoapa pământului
ascultă cum creşte uitarea-n
scheletice rădăcini
plutesc atâtea lumi în spaţiul acesta
deschis în adâncuri de cer
adună ultimele privelişti
din ochii aceia aproape stinşi
podoabă ierbi crescute
din sărutul ţărânei
închide ochii trupului
şi ai să vezi
descătuşează tăcerile
şi ai să auzi
nimic nu este aici
ei sunt acolo
în braţele cerului
-->
Comentarii
Admiratie!
Minunate versuri!
Multumesc, Cornelia! Ai un suflet bun si luminos, stiu si simt asta.
Pot să-ți spun că te iubesc cu inima, Agapia? E atât de frumos în sufletul tău... Reverență!