a murit timpul în perete
a murit timpul în perete,
a scăpat limba ceasului în gol,
doar clipele îi dau ocol
și păsări albe, păsări bete.
trec orele dulci și amare,
se lasă toate în târziu,
numărul lor eu nu-l mai știu
că s-au culcat pe minutare.
plâng și icoanele în rând
și sfinții plâng de piaza rea,
dar timpul, răzvrătit, trecând,
nu auzea și nu vedea.
nopți refugiate-n gând,
se-nfig în inimă săgeți,
precum în cârciumă intrând,
o gașcă beată de poeți.
fața lunii ca un gâde
cade-n orele târzii,
un ochi plânge și- altul răde,
eu te-aștept și nu mai vii…
vineri, 1 iunie 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc Sauciuc Mihaela!
Lucia, mulțumesc pentru trecere prin poezie.
....nopți refugiate-n gând,
se-nfig în inimă săgeți,
precum în cârciumă intrând,
o gașcă beată de poeți....
Frumos!
Frumoase versuri.Felicitări!
Mihaela, mulțumiri!
Of!, superbe versuri. NO COMENT