ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,”
CEL CU VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ
Trag cortia ca pe-o spumă,
Totu-i viu ca şi-altădată...
Gluma dacă-i spusă bine –
Cu plăcere e gustată.
Vorba prinde să se lege,
Descreţind a noastre frunţi...
Veţi petrece, se-nţelege...
Sfatul bun dacă-l asculţi.
* * *
Într-un colţ, la masa lui,
Anton Pann e-ngândurat...
Crâşmăriţa îl întreabă:
- Vri să bei, ori de mâncat?
- Fată dragă, tu pricepe!...
Pe aici de când n-am dat,
Aţi rămas cum v-am lăsat.
„La român, precum se ştie,
Mâncarea e fudulie,
Iar să bei..., e-o veselie.”
.............................
Strigă unu-n gura mare:
„Frate drag, sunt mort de foame!
... N-am nici după ce bea apă.”
Altu-i spune cu-ngâmfare...
De-l lasă cu ochii-n soare:
- Măi amice, linge sare
După aia să bei apă,
Şi de foame o să-ţi treacă.
.....................................
Atunci, îl întreb şi eu:
- Neică Pann, pe timpul tău...
Era bine ori mai rău?
- He-he!... vreme trece, vreme vine;
N-a fost rău dar nici prea bine.
„Cel care avea bucate
Şi mânca pe săturate...
Destinat să ne conducă;
Ne-ndemna: Treceţi la muncă!”
Românul care credea
Că s-ar mai schimba ceva,
Cu speranţă-l întreba:
- Cum se face, vezi mata:
Eu trudesc, dar nu sporesc,
Tot pe hoţ să-mbogăţesc?
- Omule, când te-ai născut,
Bag de seamă, -ai fost ursit:
„Să tragi ca un bou în jug;
Veşnic banii nu-ţi ajung;
Hangarale-ai să plăteşti,
Şi n-ai să te pricopseşti.”
......................................
- Cum se face, maestre Pann,
Că avem din an în an...
Bucurii în vorbe alese?!
Din ce spun, nimic nu iese.
- Proverbul, cum glăsuieşte...
Nu-l şti?! Ia fârtate şi citeşte:
„Hoţul... tot făgăduiueşte,
Iar prosul trage nădejde.”
......................................
- Ce să fac? Am scăpătat:
Din sărac sunt mai sărac...
- În „Povestea vorbii” ziceam:
„De priveşti la pehlivan,
Care e zgârcit la ban...
Că-l adună, -l chibzieşte,
Şi punga mereu îi creşte.”
N-ai să-l vezi nicicând sărac;
Tot ce-adună, bagă-n sac.
...........................................
- Nu-nţeleg, cum să-l adun?!...
Banul nu-l văzui nicicum:
Zice Stan, plin de mirare,
Şi aprinde-o lumânare;
Toată casa scotoceşte –
Nicio para nu găseşte.
- Domnu’ Pann, te rog, fii bun:
De unde banu’ s-adun?
- Stane,-ascultă ce îţi spun:
„Banii nu-i găseşti pe drum,
Ci în crâşmă şi la birt...
Pe unde i-ai cheltuit”.
Când de necaz petreceai...
Chibzuinţă nu-mi aveai,
Şi la Dumnezeu strigai:
„Iar mă-mbăt şi-mi merge bine,
Cade cârciuma pe mine...
Sări nevastă şi mă ţine,
Că masi am vreo trei clondire!”
...Cum ziceai? „O viaţă am!
Dacă-i bal, să fie bal...”
Şi n-agonisişi un ban.
.....................................
- Auzi bre!... să fiu avut,
Ce ar trebui făcut?
- Dacă ai să vinzi în târg,
La preţ să ţii cât mai mult:
„Dai sarmaua, iei paraua”.
Să nu faci ca Nătăfleaţă!...
Care-a dat boii pe-o raţă.
„He-he!... dacă ochii îi căscai,
Pagubă-n pungă n-aveai”.
......................................
- Coane Pann, poftim de bea!
Vorba ta nu este rea...
Am s-o iau de-nvăţătură
Strigă Tase, -ăl bun de gură:
- Dacă-o-nveţi, e foarte bine,
Cap să ai şi minte-a ţin...
Numai să asculţi la mine:
„Orice muncă e uşoară...
Dar practica te omoară.”
............................................
- Drept să spun, efendi Pannu:
{De muncit... este tot anu’
Dar mie îmi place banu’!} ,
A grăit crâşmaru-n grabă,
Care şi-a văzut de treabă.
* * *
- Unora le cântă cucu...
Numai mie-mi urlă lupu’ –
Se tot vaită un chefliu:
- Dacă te trezişi târziu.
„Cucu’ nu-l poţi asculta...
Fiindcă dormi prea mult, mata.”
.......................................
Lelea ţândră şi flămândă,
Care se plimbă pe luncă...
Nu cu furca-n brâu să toarcă;
Dragoste-i place să facă...
Ca de şarpe e muşcată,
La ureche i s-apleacă:
- Maistre Pann, eşti bun de plată!
Dacă vrei să te ascult,
Cinsteşte-mă cu-un vermut.
- „La iubit te duce capul,
Dar nu ştii să-mpungi cu acul”.
..............................................
Te cinstesc..., sete de ai,
„Numai năravul să-l dai!”
Dacă tu m-asculţi pe mine,
Toată vara-ţi merge bine.
„Snoava-i bună şi nu-i rea...
Când presari piper pe ea”.
Mai o cobză, un ţambal...
Dacă-i bal, să fie bal!
........................................
„Ascultă cucul când cântă,
Dar apucă-te de muncă!”
În loc de epilog
Marele Pann... de-ar fi ştiut,
Cum roata atât mi s-a-nvârtit;
Vă sun cinstit: „Ar fi-nlemnit!”
Czi pe scena noastră cântă
Lupii aclamaţi de turmă...
„De-aia nu găsiţi de muncă!”
Ne-ar spune cel înţelept:
„I-aţi ales să vă conducă,
Cu minciuni v-au tras în piept”.
Marin Voican-Ghioroiu.
-->
Comentarii
La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni
Şi vorba de calendare, d-astrologi a pomeni ;
Fiindcă-n anul acela cîte prevestiri s-au pus
Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus.
Unul ce şedea la masă împreună a prînzi
Şi de astrologi cuvîntul îndată cum auzi,
„Domnilor ! — el le răspunse — s-am audenţă mă rog,
Eu vă-ncredinţez că-n viaţă n-am văzut un astrolog
Toţi creierii-n cap să-i aibă, ci sînt toţi nişte lipsiţi,
Cărora lumea le zice învăţaţi şi procopsiţi.”
Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost,
Carele la acea masă servitor şi el a fost
Şi era atunci la masă să dea un cap de viţel.
Îl aduse fără creieri, carii îi mîncase el ;
Stăpînul său, luînd capul ş-în el creieri nevăzînd,
S-a întors cu supărare şi îl întrebă, zicînd :
„Dar ce va să zică asta, n-a-avut creier ast viţel ?”
„Nu, domnule — îi răspunse — a fost astrolog şi el.”
Poezia Termonia unui batran
de Anton Pann
Un batran trecut in zile
Fiind foarte termonos,
La dame si la copile
Era si mai cu prisos.
Intr-o zi vazand ca vine
O dama a-l cerceta,
El cu parere de bine
Vrand ei a se arata,
Iesind sa o-ntampineze,
Pe loc de bratet o ia,
Chip sa o ajutoreze
Ca sa suie scara ea.
Dama incepu sa zica:
- “Lasa, ma rog, n-osteni!
Ca nu sunt vro mititica,
Poci si singura veni!”
El ii raspunse: “- Prea bine,
Te-as lasa, sufletul meu!
Dar sa te ascult nu-mi vine,
Ca ma tem sa nu caz eu”
Multi sunt carii ne arata
Politica de prisos,
Dar termonia cea data
Priveste-n a lor folos.
sursa:Poezii.ro
Răsfoind prin "Cărţi sfinţite" scrise de ilustre condeie, în care am găsit că mintea românească nu a dus lipsă de geniu, ci poporul român a dus lipsa de adevăraţi oameni devotaţi patriei spre a o sluji cu demnitate şi credinţă. În aceste vorbe de duh sunt esenţe ce au fost adunate de inegalabilul maestru Anton Pann, care ne-a lăsat comori inestimabile din care putem să aflăm multe "beteşuguri" ce-l carcterizează pe omul care nu ţine seama de vorba înţeleaptă a celor din jur, realitate pe care o trăim şi astăzi..
Vă doresc lectură plăcută, dragii mei cititori.