A înflorit mirat

După cuvinte, ţi-am simţit sufletul
Unde sunetele se îmbină cu cântecul inimii
Ca o fâlfâire de fluturi albi.
Apoi adierea şoptită a vântului,
Un plâns de nori peste obrazul tău
Aşează încet semnele iubirii
Şi un sărut rubiniu
Cu o voinţa furată,
Din preaplinul gurii tale flămânde
De atâta postire,
Îmbracă formele în nerostite cuvinte.
O neostoită lumină pleoapele-ţi ard
Şi protejază gândul de nelinişti
Care curg în valuri ca şi iubirea ta
Incandescenntă şi liberă.
A înflorit mirat trupul pârguit,
Noaptea în care au adormit îngerii
Şi dimineaţa te-ai trezit împlinită
Cu un zâmbet amintind plecarea timpului.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->