A nins cât pentru toate iernile sărmane,
Ca un refren sfâșietor a nins.
Dorm sfinții înghețați din reci icoane
Și-l caută pe Dumnezeu în vis.
Copacii tineri cu frunțile în cer înfipte
Pe brațe mirese par că țin
Din lut își trag speranța-n trupuri geruite
În așteptarea unui semn divin.
Scrâșnind înghite omătul orice zgomot.
Coșmarul iernii își arată colții;
Sub gerul înțepător de buza unui clopot
Se sparge un ecou în toiul nopții.
A nins cât să ajungă până peste poate,
Ca într-o dramă, a nins adevărat.
Atât de natural a nins și cu intensitate,
Doar mie iarna-mi pare că a exagerat.
Veronica Șerban
Comentarii
Mulțumiri pentru promovarea textului!
Mulțumesc dragii mei, Nicoleta Mija, CIOBOTARIU MARIA, Mihai Ștefan Arsene!
Mulțumesc frumos, Aurelia!