15. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
Orbita senzorială a spiritului uman
Motto: „Pământul nu se rotește în jurul soarelui, ci în jurul unui bujor gigantic. Fiecare lună este o nouă halucinație olfactivă prin care universul ne șoptește că suntem, în sfârșit, acasă.”
absolutul din potirul de purpură
miresme de mai
sufletul meu se varsă astăzi
ca un râu de foc peste marginile lumii de gheață
căutând în parfumul greu de mai
acea scânteie divină
ce ne-a dat cândva viață
suntem un singur strigăt de pasiune
sub cupola de stele ce stau să cadă acum
peste trupurile noastre ce ard în extaz
și se transformă încet într-un nor de scrum
simți cum liliacul își strigă dorința
prin toți porii de catifea ai florii sale–
e o revoltă a sângelui
ce fierbe în vene
o chemare spre zări de lumină moale
nu mai există hotare între noi
și acest univers
care pulsează de-atâta iubire
suntem doar doi aștri rătăciți
într-o nesfârșită și mută
dar sacră uimire
vântul ne-aduce din munți mirosul sălbatic
de cetină şi de stâncă bătută de soare
amestecat cu mireasma de sânziene
ce cresc în poieni
sub a lunii palidă floare
o
lasă-mă să te cuprind
ca o furtună ce dărâmă tot ce-i stă în cale-n trecere
să fim un singur atom de lumină
în această mare și sfântă de mai petrecere
nu mai vreau cuvinte deșarte
ci doar atingerea ta ce miroase a nuntă cosmică
sub ramurile de cireș
ce se frâng sub povara unei dorințe
ce pare duminică
lumea e mică
și strâmtă
pentru visul nostru
ce vrea să atingă pragul de sus
acolo unde soarele se întâlnește cu luna
în clipa când ziua a cedat și s-a dus
privește cum cerul se prăbușește
în petale de trandafir ce par de sânge pline
e semnul că dragostea noastră e legea
ce guvernează peste tot ce e rău sau bine
această mireasmă de mai nu e doar un miros
ci e însăși suflarea unui zeu
care ne-a binecuvântat cu acest delir
din care nu ne mai putem trezi nici tu
nici eu
aș vrea să înghețăm această secundă
în care universul întreg miroase a rai
să rămânem fixați în tabloul acesta de flăcări și flori
în veșnicul nostru mai
să fim două spirite libere
ce zboară peste prăpastia
dintre pământ și tăcere
sorbind din cupa de aur a serii
întreaga și amara ei
dar sfânta plăcere
iar când se va face lumină
și parfumul va trece
să rămânem doar o amintire
o legendă despre doi amanți
ce-au vrut să schimbe natura
prin propria simțire
miresmele de mai să ne poarte numele prin veacuri
ca pe un imn de biruință
în lupta pe care am dus-o cu timpul
punând deasupra doar a noastră voință
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii