Aşteaptă, nu pleca
Desigur, iubirea există,
cu sau fără titlu de împrumut,
Iris pierdut
prin culorile Paradisului,
- gând între cer şi pământ -
fiorul de viaţă,
chiar dacă ai păşit, de-atâtea ori,
pe cablul perfect întins peste Poarta Cerului,
acolo unde clipele par veşnicii,
acolo unde timpul e suspendat într-o lacrimă.
Oriunde ai fi,
oriunde ai merge, oriunde ai căuta,
Aşteaptă, nu pleca,
citeşte în ochii mei tot ce nu ne-am spus!
Tristă-i tăcerea, ochii îţi sunt închişi,
Ascultă, nu pleca,
priveşte-mă cu inima,
- o epifanie prin care te plimbi,
cu degetele, în căutarea unui sens -
acolo unde lumina se-arată în noi.
Spune-mi, unde o vom mai regăsi?
Căutări, mirări,
adâncimi în noi universuri,
speranţe care-şi aşteaptă înflorirea, bucurii,
abisul neliniştilor, antracitul durerilor, lacrimi...
Ce ai? De ce plângi? Un bărbat rareori plânge!
Zâmbetul pe care mi l-ai dăruit
lasă-l să zboare în cântecul ploii,
în lumina din noapte,
acolo unde pietrele dorm.
În tăcere te-ai risipit,
Să nu mă rătăcesc îţi las semne fără sens.
Desigur, iubirea există,
- nu eşti niciodată singur -
ieşi din tine, intră în poveste,
ascuns printre litere, regăsit în dragoste,
vei găsi sensul pe care-l tot cauţi.
Cu o mână poţi cuprinde şi înţelege,
priveşte prin lumina degetelor,
Unele iubiri nu se uită,
rămân în adâncul şi strălucirea cuvintelor...
-->
Comentarii