07. (poezie, cyberpoem, cyberproză, cybereseu)
~ ciclu Matrix – ficţiune coerentă erotică ~
Eros în dimensiuni prăbușite și alte spații deșarte
Dedicaţie: „Trupurilor transpirate ce își scriu propria nemurire, evadând din regula sterilă a convențiilor administrative în penumbra uzinei.”
I: Geografii Clandestine
decor: în cabina strâmtă a unui lift de sticlă blocat între etaje, într-un zgârie-nori corporatist
(el, 28 de ani, maistru electrician, prins în tensiunea clandestină a unei idile interzise; ea, 24 de ani, studentă, marcată de impulsuri sălbatice și pofte de moment)
captivitate de sticlă pe verticală
miezul nopții oprește brusc cabina între etaje
firele de oțel scâncesc scurt sub tavanul de tablă
suntem doi clandestini suspendați deasupra lumii
izolați în această colivie transparentă
unde fiece mască socială se prăbușește
sub greutatea dorinței oarbe
indicatorul digital indică avaria de sistem
oglinzile mari reflectă trupurile noastre transpirate
rochia ta subțire din bumbac s-a rupt la cusături
într-un foșnet rapid și violent de mătase
mirosul de ozon electric se amestecă în aer
cu izul intim al dorinței pure
anulând fiece barieră morală
te-am împins brutal de panoul metalic cu butoane
manetele de urgență ne ating coapsele calde
lumina albastră de avarie îți developează pielea
în timp ce palmele mele aspre îți caută șoldurile
nu mai există nicio regulă urbană
doar urgența actului intim
sub buzele mele fierbinți simt pulsația sângelui tău
ritmul cardiac o ia razna sub caroseria rece
pătrunde-mă acum
îmi șoptești cu un hârșâit stins
fă-mă să uit fiece contract civil și fiece lege
scurge-mă de minciuni în noaptea asta
adânc
violent
fără calcul
o pătrundere sacadată ce face cabina să vibreze
periculos deasupra hăului administrativ gol
unduirile tale lascive sunt elastice
disperate
o mecanică oarbă a plăcerii pure
ce sfidează însăși gravitația
sfârcurile rigide înțepând pielea transpirată
lăsând urme calde pe materialul sfâșiat
mă strângi în interior ca într-o menghină de foc
o poartă strâmtă a voluptății absolute
unde rațiunea se anulează definitiv
unghiile tale îmi brăzdează umerii în penumbră
un geamăt ascuțit se lovește de pereții rigizi
multiplicat de ecoul metalic al puțului adânc
sudoarea dulce ne îmbracă trupurile înlănțuite
un inventar final al simțurilor adus la zi
în această grefă ilegală de carne
într-o descătușare de seve și pulsații oarbe
supreme
orgasmul ne lovește ca un scurtcircuit eliberator
lăsându-ne secătuiți de energie pe podeaua de linoleum
obosiți și fericiți în îmbrățișarea noastră fluidă
până când primele lumini ale dimineții
vor șterge definitiv și ultima stea a memoriei sociale
dincolo de pereții de sticlă ai acestui matrix
©unionmetan, 2026
-->
Comentarii