E noapte târzie şi somnul apune
în cumpăna gândului încă hoinar
prin gări neștiute cu trenuri nebune
pe care, mâhnit, le aştept în zadar.
Rămase cândva pe o linie moartă,
când iarna sosea târziu către seară,
lăsat-au amante, bătute de soartă,
să plângă rănite în frigul de-afară.
Iar tu, neuitato, ai fost printe ele?
Ce crudă-i acestă-ntrebare ostilă –
loveşte ca gerul venit printre stele
pe cântecul trist de uitată siblă!...
Aştept să apari din neant împăcată,
în brațele-ți calde să simt alinare
când vântul, intrând prin ușă crăpată,
cânta-va romanţe pe drobul de sare.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Camelia Ardelean! Ar fi fost elegant să-mi transmiți observația în privat...
Frumos!
PS: De evitat asocieri/cacofonii de genul: "ca ciobul"!
Onorat, domnule Nicolae Vasile! Vă mulțumesc pentru aprecierea versurilor mele!
Felicitări, domnule Neagu!
Mulțumesc, Lenuș Lungu, pentru aprecierea versurilor mele. Gând ales și respect din partea mea!
Minunate versuri...Felicitări!
Mulțumesc, Maria Ciobotariu, gând ales din partea mea!
Toată admirația!